De același autor
Talentatul şi „influentul“ domn Severin este singurul dintre cei trei europarlamentari implicaţi în scandalul din PE căruia partidul din care face parte nu i-a cerut demisia. De peste tot. Mai grav, de practicile sale nu s-a delimitat nimeni din PSD, Victor Ponta în primul rând. Ba din contră, „autosuspendarea“ din funcţiile din PSD a fost considerată suficientă, i-au fost aduse circumstanţe atenuante, au fost organizate emisiuni în care a fost spălat, iar cutumele europene - cele care exclud imoralitatea în politică şi pun la zid corupţia, fie ea şi nedovedită în instanţă - au fost ironizate şi aruncate în derizoriu. În final, Severin va fi probabil obligat să demisioneze din PE sub presiunea grupului socialiştilor europeni. Din fericire, acolo decide Martin Schultz şi nu Victor Ponta, pentru care corupţia e doar o chestie de oportunitate electorală. România însă s-a plasat în postura, deja intrată în tradiţie, a apărătoarei practicilor imorale şi „semicorupte“, după cum le cataloga chiar Hannes Swoboda, vicepreşedintele socialiştilor.
Miră asta pe cineva? N-aş crede. Pentru că doar în „România prezumţiei de nevinovăţie“ trebuie să se termine ancheta pentru a răspunde politic. Doar pe meleagurile noastre e scuzabil şi etic să iei bani pentru a depune amendamente la legi şi să faci consultanţă, folosindu-ţi calitatea de parlamentar, adică trafic de influenţă. Slovacul Zoltan Thaler şi austriacul Ernst Strasser au fost puşi rapid, de către propriile partide, să demisioneze din PE şi din toate funcţiile, atitudinea lor fiind blamată public, delimitările nelăsând loc interpretărilor. La noi, Adrian Severin pozează în „victimă“ (deocamdată nu a spus că a lui Băsescu şi Macovei), susţine că e „incomod“. Nu ştim pentru cine, dat fiind fabulosul său background. Şi îi ameninţă pe jurnaliştii britanici cu instanţa. Ponta aşteaptă ancheta PE ca să ia o decizie şi regretă un singur lucru: că Severin nu a reuşit să „evite această situaţie“. Nu practica în sine îl deranjează, ci faptul că Severin nu a fost mai precaut, mai şmecher. Desigur, s-ar putea ca după ce va primi avertismente de la socialiştii europeni să schimbe tardiv placa şi să asistăm la o „reconsiderare“. Acesta este scenariul românesc, care, aşa cum se vede, nu se potriveşte deloc cu cel european.
În timp ce Martin Schulz, liderul socialiştilor europeni, se declara „consternat“ de sumele de bani vehiculate şi spunea că „a lucra în poziţia de consultant folosind imaginea publică de membru al Parlamentului European nu este compatibil cu valorile grupului socialiştilor şi democraţilor“, Victor Ponta le trăgea o copită europeană „integraliştilor“ din PDL şi, cum altfel, lui Băsescu. Dacă vicecancelarul austriac şi liderul Partidului Popular Austriac, Josef Proll, din rândurile cărora provenea Ernst Strasser, califica drept „inacceptabilă“ conduita acestuia şi îi cerea să-şi prezinte „scuze explicite tuturor celor care, prin votul lor, şi-au exprimat încrederea în el“, Ponta dădea asigurări că Severin va „suferi consecinţe“ doar dacă acuzaţiile se vor dovedi reale. Până atunci, „încredere totală“, după cum a asigurat însuşi Severin.
Cazul Severin arată, iarăşi şi iarăşi, cât de decuplată este România de Europa, imensa diferenţă de practică şi metalitate politică. Nu mai departe de acum zece zile, se dezbătea aprins pe scena publică chestiunea integrităţii, a eliminării din partid a celor trimişi în judecată. Contraargumentul suprem, folosit la unison de PDL, opoziţie şi chiar de preşedintele Băsescu, era „prezumţia de nevinovăţie“, decizia instanţelor, fără de care, vezi Doamne, nu se poate „sfărâma cariera politică a unui om“.
Batjocura şi insulta nu au lovit-o doar pe Macovei şi pe „integralişti“, ci pe toţi cei care susţineau că practica europeană este cea a îndepărtării din politică a celor implicaţi, suspectaţi în scandaluri de corupţie. Cazul celor trei europarlamentari a demonstrat exact asta: răspunderea politică nu aşteaptă procese, probe şi sentinţe definitive. Nu are treabă cu procurorii, cu DNA sau cu judecătorii. Eliminarea este brutală şi fără drept de apel. Este gestul normal pentru a demonstra opiniei publice că nu eşti un apărător al corupţiei, că încălcarea normelor de integritate se pedepseşte în primul rând politic şi apoi de către justiţie. Iar prin integritate se înţelege exact ceea ce doreau reformiştii să introducă în statutul PDL, ba chiar, uitându-ne la scandalul din Parlamentul European, s-ar putea spune că erau doar jumătăţi de măsură. Potrivit acestor cutume, suspiciunea şi „probele“ presei sunt suficiente pentru a atrage demiterea. „Înregistrarea video este grăitoare“, s-a pronunţat Swoboda. Ca un adevărat „procuror comunist“, ar spune pe la noi alde Blaga, Ponta, Berceanu şi Antonescu. Iar Lăzăroiu ar mai adăuga câteva sofisme despre bietul politician lovit în viaţă, casă, maşină şi conturile sale de nerespectarea prezumţiei de nevinovăţie.
Cazul Severin - mita lobbystă este o ironie a sorţii. Iată cum disputa „integritate“ versurs „imagine“ s-a tranşat. E drept, tot în Europa, pentru că România va rămâne încleştată de corupţii ei. Indiferentă şi imună la regulile nescrise care guvernează lumea civilizată, una la care va continua să se uite chiorâş şi dispreţuitor. //
Citeste si despre: Adrian Severin, PE, lobbyst, mita, europarlamentar.
