De același autor
Vă imaginaţi un caz Apostu în guvernarea Năstase? Sau cu USL la putere? Dar pe Vântu şi Luca după gratii, cu sistemul „carusel“, pus în grafice şi scheme afişate la loc de cinste în toată media într-o guvernare Ponta-Antonescu? Crede cineva că sub cei doi, ca să nu mai vorbim de epoca de aur a celuilalt tandem, Iliescu-Năstase, primarii, consilierii, directorii sau afaceriştii tenebroşi s-ar încolona la DNA aşa cum se întâmplă acum?
A auzit cineva ca procurorii lui Amariei, fostul şef al fostului PNA, să-l ia pe sus pe vreun primar apropiat de Năstase ori pe vreun preşedinte de regie sau baron local? Dar de vreo percheziţie la vreun parlamentar PDSR ori arestare a unui mafiot de talia lui Vântu ştie careva? Mai mult, în afară de executarea lui Mircea Geoană, victimă a frustrărilor pontiste şi a maşinaţiunilor de partid, poate da cineva vreun exemplu de excludere din PSD a unui corupt cu acte în regulă? Până şi faimosul Cătălin Voicu şade bine merçi în Senat, în timp ce Nicolescu, tartorul de Argeş, primeşte în continuare binecuvântările şi onorurile partidului, în calitate de victimă politică a regimului Boc-Băsescu-Morar. Şi ca ei, mulţi alţii.
Desigur, văzând amploarea acţiunilor procurorilor împotriva puterii, Ponta susţine acum că DNA este o instituţie folositoare, şi nu una care trebuie „pedepsită exemplar“, cum credea la arestarea lui Nicolescu, şi spune că va respecta decizia judecătorilor în cazul Năstase. Asta înseamnă că nu va mobiliza partidul pe scările din Kiseleff ca să scandeze „free Năstase“ şi „jos dictatorul“, lucru de înţeles, ţinând cont că i-ar conveni un Năstase cu tinicheaua unei condamnări de coadă din perspectiva luptei pentru putere în PSD şi a alegerilor.
Schimbarea registrului este dictată doar de imposibilitatea de a mai cânta, chiar şi în falset, refrenul: dosare politice întocmite la comanda lui Băsescu.
USL-ul lui Ponta şi Antonescu tace mâlc în ce priveşte alte două acţiuni cu implicaţii şi consecinţe nebănuite deocamdată: caracatiţa Vântu-Luca şi aplicarea Codului etic în PDL. Tace, pentru că ambele sunt o lovitură în părţile moi ale PSD şi PNL. Vântu şi-a început munca de spălător de bani în timpul lui Văcăroiu şi cu participarea activă a unor liberali, primii pe lista recuperatorilor la FNI, şi a beneficiat apoi de protecţie politică pentru consolidarea imperiului, via procurori, judecători şi politicieni, în timpul lui Năstase. Justiţia lui Năstase a transpirat din greu la exonerarea penală a „tatălui FNI“. Liviu Luca a fost şi este marele prieten al PSD. Sindicaliştii de la CNSRL-Frăţia au intrat în parlament pe listele acestuia, iar Luca a ajuns staroste la Petromservice tot pe vremea aceea. Mai avea puţin şi înhăţa toate acţiunile societăţii. Să ne amintim cât de activ a fost cuplul Luca-Vântu în timpul mitingurilor şi grevelor de anul trecut – primul presta în stradă, al doilea lansa fumigene cu televizorul. Cât despre legăturile personale ale lui Vântu cu PSD şi implicarea lui în „victoria“ din alegeri, nu cred că mai trebuie argumente.
PSD tace şi pentru că există informaţii că în „carusel“ sunt prinse nume grele din partid, personaje care fie îndestulau Realitatea falimentară cu bani la sacoşă sau în offshore-uri, fie îşi ridicau plicurile direct de la Vântu pentru prestaţia TV sau alte alea.
Faptul că PDL s-a decis să pună în practică Codul etic al lui Macovei, aplicând excluderi şi suspendări în ultimele cazuri de corupţie, este o palmă pe obrazul delicat al USL. Monica Macovei explica într-un interviu în România liberă că i-a înaintat premierului o listă cu 20 de dosariabili, care ar trebui să-l urmeze pe Apostu, şi alta, cu 10 personaje, care nu sunt în vizorul justiţiei, dar au alte probleme. Putem înţelege că acestea sunt de competenţă, integritate, clientelism, afaceri cu statul şi cu vistieria partidului. Listele sunt departe de a fi complete, dar pot fi un început pentru reforma partidului şi un precedent „periculos“ pe scena politică. Nu ştim la ora asta dacă demersul va continua, cu alde Falcă, de exemplu (care tocmai şi-a lansat o carte – Societatea vie. Proiect 2020 –, în care pledează pentru, surpriză!, reforma statului, una care, evident, nu trebuie să înceapă cu suspendarea lui din partid), dar deocamdată PDL este singurul care aplică criteriile de integritate.
Rămâne de văzut dacă PDL va înţelege beneficiile drumului impus de Macovei, unul care ar putea face inutile discuţiile despre Mişcarea Populară. Nu cred că PDL are şanse să devină vreo Albă ca Zăpada, în sensul în care o gândeşte societatea civilă, dar ar putea juca rolul (chiar şi de figurant), prin comparaţie cu alte partide.
Spun asta pentru că de la USL nu este nimic de aşteptat în sensul ăsta, şansele unui Cod etic fiind zero. Protejarea propriilor corupţi, acum ca şi după alegeri, rămâne principiul de bază al partidului. Te apucă râsul văzând cum Robert Negoiţă este propus pentru excludere pe motiv de colaboraţionism indirect cu puterea, şi nu pentru TVA-ul neplătit de milionarul imobiliar. Comic este că excluderea e cerută de fostul informator şi ofiţer de Securitate Doru Giugulea (verdict CNSAS), iar pe indezirabilul Geoană l-a săpat un alt mare integru, Dan Şova, cel cu contractele de avocatură cu Turceniul. Ca şi PDL, şi PSD ar fi decimat de aplicarea strictă a unui Cod etic, cu diferenţa că la ultimii acesta este la fel de iluzoriu ca şi renunţarea lui Iliescu la ideile, atât de dragi lui, comuniste.
Codul etic, combinat cu dosarele de corupţie, are şanse bune să devină un punct forte al viitoarei campanii. Băsescu atrăgea atenţia că PDL nu are şanse în alegeri, dacă o ţine tot într-un scandal de corupţie. Preşedintele are parţial dreptate, dar care-i soluţia? Procurorii sunt de capul lor, iar PDL continuă să fure. Cine va câştiga de aici? Paradoxal, cred că PDL. Asta pentru că a prins mesajul corect: „Noi furăm, dar lăsăm justiţia liberă, iar, când ne prinde, îi dăm afară pe corupţi“.
Opinia publică nu e nici tâmpită şi nici amnezică: a învăţat să facă comparaţii. Furăciunile guvernării Năstase sunt egale cu cele ale guvernării Boc. Despre primele ştiau doar iniţiaţii de la Cabinetul 2, despre ultimele ştie toată lumea. Scoaterea la lumină a corupţiei, cu tot ce implică ea, poate deveni o piesă importantă în alegeri. Depinde doar de partide să ştie s-o joace bine. Şi de Băsescu. Din ce în ce mai mult se conturează ipoteza că miza preşedintelui pentru timpul rămas din acest mandat este războiul cu sistemul corupt şi clientelar care vampirizează bugetul, economia şi, în general, toată societatea. Război purtat chiar împotriva propriului partid, împins, iată, cu anasâna spre acceptarea şi chiar fructificarea electorală a strategiei. Faimosul instinct politic prezidenţial îi spune că victoria în alegeri se poate clădi pe victimele pedeliste ale procurorilor anticorupţie. //
