De același autor
127. Acesta este numarul ofiterilor de Securitate deconspirati ca au facut politie politica. Numele lor apar randuite unul sub altul in Monitorul Oficial, partea a treia, un soi de arhiva secreta, accesibila doar initiatilor si obsedatilor.
4%. Acesta este procentul informatorilor dati in vileag de CNSAS in cinci ani de prestatie in slujba aflarii adevarului despre trecutul securistic al Romaniei. Cifre de dimensiunea unui bob de matreata atarnat de gulerul hainei lui Gheorghe Onisoru.
Prin comparatie, exista cateva mii de nume de turnatori cerute spre a fi deconspirate de cei care si-au vazut dosarele de urmarire. Sub stampila “securitate nationala” isi fac somnul de veci sute de mii de dosare. In numai cateva luni la finele anului trecut, muncind pe branci, doi complici vestiti, Timofte si Onisoru, au reusit sa mai secretizeze circa 200.000 de dosare.
Cam asa arata situatia in luna februarie a anului de gratie 2006, cand guvernul a aprobat Ordonanta de Urgenta prin care se modifica Legea accesului la propriul dosar de Securitate. Optimistii ar putea spune ca legea Ticu renaste din propria-i cenusa. Partial au dreptate. Liberalii, sustinuti de cativa istorici, precum Marius Oprea si Stejarel Olaru, plus Claudiu Secasiu si Dan Lazea, partea reformatoare a Colegiului CNSAS, au reusit sa-i determine pe democrati sa-si puna semnatura tremuranda pe actul normativ. N-a fost usor si pe alocuri compromisul nu a putut fi evitat.
Cel mai bun exemplu, impus probabil de aritmetica parlamentara, este mentinerea in lege a controversatei sintagme de “politie politica”, de ale carei avantaje s-au bucurat de-a lungul vremii politicieni de toate culorile. Cu ajutorul “politiei politice” au scapat rechinii si au ajuns in tigaie doar hamsiile. Desigur, pe stil nou, politia politica este mai cuprinzatoare, ii include si pe indragitii militieni si procurori, iar Securitatea in totalitatea ei este considerata ca parte a politiei politice. Definirea politiei politice este insa aproape similara cu cea din actuala lege, adica acele actiuni care au adus atingere drepturilor si libertatilor omului. Compromisul sare si mai tare in ochi atunci cand vine vorba de magistrati, singura categorie care nu intra in chingile politiei politice. Si asta datorita Monicai Macovei, care a insistat ca magistratii sa fie verificati doar din punct de vedere al colaborarii cu Securitatea, dand niste definitii clare. Deci se putea! Intransigenta Monicai Macovei se putea extinde macar la parlamentari, ministri si sefii serviciilor secrete. Rezultatul este ca vom avea o lege care functioneaza cu doua unitati de masura.
Cand poporul, a carui neincredere in parlamentari a atins cota ametitoare de 88%, l-a auzit pe premierul Tariceanu declarand ca acestia isi vor “pierde mandatul daca au mintit in legatura cu relatiile avute cu fosta Securitate”, si-a frecat mainile de satisfactie. Avea si de ce, daca anchetele penale si procurorii nu-i pot clinti din scaune pe alesi, macar Securitatea s-o faca. Din pacate insa, afirmatia a fost una pur electorala, pentru ca noua lege nu prevede ca demnitarii isi vor pierde de drept mandatul, ci doar ca urmare a falsului in declaratii. Cu alte cuvinte, in urma unui proces care poate dura pana la finalul legislaturii, daca nu si mai mult.
O victorie asupra ocrotitorilor fostelor organe este ca ofiterii de Securitate vor fi deconspirati, cu exceptia celor inca activi, iar pe langa nume se vor publica si faptele lor de glorie. Deci nu vom mai avea liste, ci povesti ce pot fi citite nepotilor in noptile intunecate. Ba mai mult, daca intamplator din diferite dosare de urmarire informativa apar date ca ofiterii activi au facut politie politica, serviciile vor oferi toate datele despre ei, inclusiv dosarele de cadre.
O izbanda ce pare achizitionata de la second hand este ca s-a extins si sfera cercetarii din oficiu, aici intrand in plus si secretarii generali ai parlamentului, directorii diferitelor departamente, consilierii prezidentiali si de stat, prefectii, subprefectii, primarii si viceprimarii. Deranjul a aparut, fireste, la cercetarea din oficiu a tuturor ofiterilor superiori din SRI, SIE si celelalte servicii secrete, incepand cu gradul de maior in sus. Rezervele PD au avut castig de cauza, asa ca in final vor fi verificati doar directorii si adjunctii acestor servicii.
Daca prevederile Ordonatei de Urgenta vor fi intr-adevar aplicate, SRI, SIE si MApN vor fi obligate sa predea in 60 de zile toate documentele intocmite de fosta Securitate, inclusiv dosarele informatorilor, cartotecile in original si microfilmele. Este de asteptat ca alde Timofte si Fulga sa nascoceasca tot felul de tertipuri pentru a evita fatalul deznodamant, tinand cont de vasta experienta dobandita in timp. Ca mostra sta gaselnita din 2005, cand in loc de cartoteci si opisuri, SRI a trimis la Popesti Leordeni niste tabele intocmite chiar de angajatii serviciului. Complet inutile, evident.
Ceea ce nu poate insa sa rezolve nici un text de lege este componenta Colegiului CNSAS, locul unde se afla de fapt cheia dezghetului arhivelor si deconspirarii. Presedintele si premierul vor putea numi cate un om, iar ceilalti noua vor fi alesi ca si pana acum, adica la propunerea partidelor prin votul parlamentului. Tehnic vorbind, nu exista alta solutie. PSD probabil va mentine aceleasi personaje, plus pretioasa achizitie numita Onisoru. PRM nu are motive sa se debaraseze de Mihai Buchet, cel care a reusit sa blocheze timp de un an dosarul tribunului, iar UDMR va merge in continuare pe mana lui Ladislau Csendes, partas la cateva memorabile spalari de pacate si certificate in alb de buna purtare. Cu toate acestea, prin noul sistem, Alianta va avea majoritatea, chiar si fara PC si UDMR, asa incat totul depinde de calitatea oamenilor pe care ii va numi in CNSAS. Daca criteriile vor fi eminamente politice si scopul protejarea dosarelor ofiterilor si turnatorilor din propria ograda, nici legea Ticu la patrat nu va scoate la lumina decat adevarul in forma deja cunoscuta. Intentiile reale vor fi devoalate in momentul in care se vor face nominalizarile pentru Colegiul CNSAS si cand Ordonanta va ajunge in dezbaterea parlamentului.
