De același autor
Reacţiile PSD şi PNL, ulterioare cazului Vântu, au demonstrat că de nimic nu se tem mai tare decât de „procurorii lui Băsescu“. Cei care îşi bagă, mai nou, nasul prin offshoruri, prin suveicile firmelor puse să plimbe banii până ar trebui să li se piardă urma sau prin laptopurile personale. Laţul se strânge şi doar suspendarea îl poate opri. Opoziţia şi parte din liderii de sindicat intră în fibrilaţii nu de grija pensionarilor şi bugetarilor, ci vizionând filmele de scurt metraj cu marele disident Vântu urcând treptele Parchetului sau pe cele cu Sorin Mihai, finul lui Liviu Luca, săltat de DIICOT pentru spălare de bani şi evaziune fiscală la fosta Petromservice. Îngrijorarea este cu atât mai mare cu cât ultimele acţiuni arată că „băieţii răi“ de la Parchet şi DNA s-au mai şcolit de pe vremea lui Năstase şi Amariei, încep să înţeleagă complicaţiile ingineriilor financiare, să înveţe prin ce cotloane să le caute şi să lucreze, aşa cum se întâmplă şi prin alte părţi, mână în mână cu Fiscul.
Un astfel de semnal este îngrijorător nu doar pentru opoziţie; sunt convinsă că destui din PDL nu nutresc sentimente mai bune faţă de Băsescu, pe care l-ar suspenda cu plăcere, dacă nu ar depinde de el rămânerea lor la putere. Punerea sub acuzare a colegului Dan Păsat, arestarea lui Solomon, dosarele lui Gâlcă şi Ţânţăreanu sau trimiterea în judecată a lui Gutău nu le-au picat bine, pentru că, aşa cum opoziţia se simte vulnerabilă în faţa justiţiei atunci când nu e la putere, tot aşa PDL s-a simţit apărat.
Pe de altă parte, ofensiva opoziţiei împotriva procurorilor, cu accente isterice în episodul Vântu, este direct proporţională cu protecţia oferită judecătorilor. Căci de aici vine salvarea multora. N-am auzit vreo voce de la PSD sau PNL mirându-se de motivarea dată de Viorica Costiniu la eliberarea patronului de la Realitatea, deşi ar fi avut suficiente motive, aşa cum au făcut în cazul motivării de arestare, dată de judecătoarea de la tribunal. La fel, ridică cineva problema conflictului de interese în procesele în care judecătorii suspendă recalcularea propriilor pensii sau pe cele ale soţilor poliţişti, militari sau funcţionari publici? Vorbind demagogic despre „lungimea intolerabilă“ a proceselor, nici o voce nu se referă la faptul că dosarele lui Năstase se târăsc prin instanţe de la termen la termen, din contestaţie în contestaţie. Mătuşa Tamara a împlinit 3 ani şi 4 luni, iar Zambaccian I a aniversat, săptămâna trecută (când a fost iarăşi amânat din lipsă de Năstase şi avocat), 3 ani şi 11 luni de la trimiterea în judecată. Să mai dăm nişte exemple utile: vor folosi politicienilor care vor să reintroducă în lege pensiile speciale ale magistraţilor.
Dosarul lui Ionel Manţog, „Strămutaţii de lux“, are la activ 4 ani, „Retrocedările ilegale“ ale lui Mazăre şi Nicuşor Constantinescu, 1 an şi 11 luni, „Valiza“ lui Becali, 1 an şi 10 luni, „ICA“ lui Voiculescu, 1 an şi 10 luni, iar „Pălinca şi caltaboşul“ al ministrului de Finanţe Remeş, 2 ani şi 4 luni. Mai vreţi? Falcă şi al lui dosar „Fabrica de zahăr“ aşteaptă de 3 ani pe mesele judecătorilor, „Loteria I“ a lui Copos zace de 4 ani şi 4 luni, iar dosarul lui Brădişteanu de 3 ani şi 7 luni (sursa HotNews.ro). Recordul îl deţine Şerban Mihăilescu: 5 ani! Judecarea a 20 de dosare de mare corupţie (dintre care doar 3 au fost finalizate cu sentinţe definitive), le-a luat magistraţilor... 61 de ani şi 2 luni!! Partea cea mai interesantă este că în cele mai multe cazuri nici măcar nu s-a intrat pe fond. Să facem o comparaţie cu zecile de dosare de corupţie instrumentate de „procurorii lui Băsescu“ şi o să înţelegem mai bine miza şi implicaţiile războiului politic. Cifrele vorbesc în locul politicienilor. //
Taguri:
Radio Erevan, imunitate, procurorii lui Basescu, Viorica Costiniu, Serban Mihailescu.