De același autor
Atâta vreme cât actorii politici şi media sunt aceiaşi - oricine ar guverna ţara -, diferenţa dintre răul cel mare şi cel mai mic este insignifiantă, iar criza ar avea probabil aceeaşi evoluţie.
Sunt perfect de acord că Guvernul Boc este o dezamăgire, că politizarea şi clientela au făcut ravagii în buget, iar contractele şi achiziţiile dubioase vor continua, în pofida presiunii FMI şi a opiniei publice. Am serioase îndoieli că măsurile vor fi aplicate, că reducerea pensiilor mici este dintre cele mai inspirate, că miniştri precum Vlădescu, Şeitan, Berceanu, Blaga, Videanu au inteligenţă şi viziune economică, dar mai ales că vor fi dispuşi să taie în carnea vie a nepotismelor şi cumetriilor. Aşa cum sunt convinsă că şmecherii din administraţia locală sau din companiile de stat vor găsi metoda de a se fofila de la austeritate. Da, există toate motivele din lume pentru o critică dură a Executivului, pentru nemulţumire, proteste sau chiar greve.
Numai că, exact ca în campania electorală, strigăturile şi invectivele care ţin loc de opinii, distorsionarea şi prezentarea trunchiată a informaţiilor, manipularea, gesturile mari şi ideile puţine pe post de analiză au ca unic scop amplificarea nemulţumirilor şi direcţionarea urii. Asistăm la un sinistru televizat, care ne face iarăşi unici în peisajul media european.
Butonaţi, vă rog, pe orice canal doriţi din Franţa, Spania, Ungaria, Italia sau ce mai prindeţi prin satelit şi spuneţi dacă mai vedeţi ceva similar cu ceea ce fac Antenele şi Realitatea. Peste tot se discută despre criză, se fac analize şi dezbateri, se prezintă cifre şi comparaţii, se critică, uneori destul de apăsat, măsurile luate sau se prezintă alternative, se dau imagini de la mitinguri şi proteste, dar nicăieri nu veţi vedea o astfel de revărsare isterică şi fără limită, o astfel de propagandă şi de instigare. Niciunde nu veţi auzi politicieni folosind sintagme de genul „clan de ploşniţe“, „şleahtă de milogi“, cum face Crin Antonescu, şi nici propuneri de „referendum pentru măsurile guvernului“, lansate de Victor Ponta.
Nu veţi vedea pe croluri titluri precum „Guvernul şoc şi groază“, „Boc-sapă de lemn“, „Sinistrul guvernează“, „Viaţa sub sinistru“, „Pensionarii terorişti“, „Le-a tăiat norocul“, „Ministrul Vişeanu“. Şi nici nu veţi auzi din gura vreunui moderator „aprecieri“ la adresa invitaţilor de tipul „vestala guvernului“ (Adrian Ursu către Alina Bică, secretar de stat la Justiţie, care explica precedentul folosit de guvernul PDL-PSD în ce priveşte articolul 53 din Constituţie), ţipete ca la Dana Grecu sau manipulări à la Răzvan Dumitrescu (mă întreb cu cât va fi plătit de Voiculescu, dacă cei 10.000 de euro de la Vântu nu-i sunt suficienţi?), care, mai nou, aduce în studio mase de presiune formate din pensionari şi bugetari (scena în care o etichetează drept arogantă şi nesimţită pe aceeaşi Alina Bică, folosindu-se de ajutorul unei bugetare disperate până la lacrimi, a fost magistral aranjată). Niciunde în lume nu veţi asista la linşaje media combinate cu legea omertei (aşa cum beneficiază Blaga, de exemplu) ca la Antena 3 şi Realitatea.
De fapt, ce să ne mirăm? Nimic nou sub soarele României. Aceiaşi actori, aceiaşi politicieni, aceiaşi moguli cu jurnaliştii lor. Motiv pentru care nu ar strica un scurt exerciţiu de imaginaţie. La guvernare se află PSD şi PNL, preşedinte Mircea Geoană, deficitul bugetar tot spre 9%. Credeţi că partidele conduse de Dragnea, Vanghelie, Voicu, Fenechiu, Vosganian, Antonescu ar fi avut mai puţină clientelă, corupţie şi reţele, mai puţine contracte pentru baroni, achiziţii mai rezonabile? Sau că renunţarea la cota unică şi lipsa unui acord cu FMI ar fi fost soluţia de ieşire din criză? PSD, cantonat într-un stângism agresiv, ar fi respins restructurarea sectorului bugetar şi de ajutoare sociale, adică ceea ce fac toate ţările din Europa, impunând impozitarea progresivă, măsură care ar fi sufocat puţina clasă de mijloc existentă şi ar fi falimentat firmele. PNL ar fi trebuit să accepte, aşa cum a acceptat măsurile populiste ale PSD pe vremea când a rezistat la guvernare doar datorită acestui troc. Ar fi acceptat, ca şi atunci, o Românie bugetofagă, nereformată şi clientelară, la care s-ar fi adăugat o fiscalitate ameţitoare. S-ar fi prăbuşit sau nu în aceste condiţii economia? Dar, mai ales, s-ar fi comportat PDL, aflat în opoziţie, altfel decât o fac acum PSD şi PNL? În esenţă, schimbând rolurile ar fi fost altceva?
Probabil că nu. Dar ceea ce ştiu cu siguranţă este că televiziunile mogulilor ar fi avut un cu totul alt discurs. Trompetele Apocalipsei ar fi revărsat doar lapte şi miere, falimentul privaţilor ar fi devenit „necesitate economică“ şi am fi lecturat liste cu „salariile nesimţite“ din multinaţionale. Nici vorbă de vreun „şoc şi groază“ cu contractele „băieţilor deştepţi“ din PSD şi PNL, nicio investigaţie despre achiziţiile din banul public, iar în situaţia în care clientela nu ar fi putut fi dosită în debarale, i s-ar fi găsit argumente economice şi europene. Gâdea şi Stan ar fi discutat seară de seară cu Antonescu, Geoană, Rodica Stănoiu, Sergiu Andon, Ciorbea şi Atanasiu despre trista moştenire lăsată de „dictator şi ploşniţele lui“. „Sinistrul“ ar fi plecat în bejenie, iar Voicu şi Vanghelie ar fi devenit invitaţi permanenţi la Grecu şi Dumitrescu. De fapt, dacă ne uităm mai bine, sunt singurii politicieni care lipsesc acum din peisajul mediatic. Din motive obiective, e drept.
Atâta vreme cât actorii politici şi media sunt aceiaşi - oricine ar guverna ţara -, diferenţa dintre răul cel mare şi cel mai mic este insignifiantă, iar criza ar avea probabil aceeaşi evoluţie. Lipsa de alternativă este înfricoşătoare. Ea se vede limpede pe cele două televiziuni bântuite de sinistru. Este unicul beneficiu al existenţei lor. //
