De același autor
Istoricii trecutului, care nu se sfiau încă de cuvinte, ar fi calificat situaţia aceasta cu termenul de „decadenţă“. Istoricii viitorului, mai prudenţi, se vor abţine de la calificări, dar vor avea dificultăţi în a o înţelege. Nouă, celor de azi, lucrurile ne par fireşti şi tocmai asta ar trebui să ne pună pe gânduri.
Mă refer la apatia, mai mult, la greaţa generalizată cu care întreaga Europă unită se pregăteşte să participe la alegerile pentru Parlamentul European. Faptul că UE nu stârneşte entuziasmul nimănui e pus de regulă pe seama birocraţiei de la Bruxelles, pe seama deficitului de legătură democratică cu cetăţenii, pe seama excesului de reglementare. Şi totuşi: desfiinţarea paşapoartelor, circulaţia liberă, economiile convergente, moneda unică, fondurile destinate ţărilor mai sărace din Uniune să nu însemne chiar nimic? Dar mai ales pacea desăvârşită între ţările europene, imposibil de conceput acum câteva decenii, nici ea să nu cântărească în talerul interesului?
Nu. Nici măcar ea. Europeanul de azi are memoria scurtă, privirea mioapă şi, de fapt, doreşte să se elibereze de povara trecutului pur şi simplu uitând. E un animal domestic, paşnic, ce nu-i preocupat decât de păscutul pe mica pajişte mănoasă de la picioare. Strămoşul lui jinduia la Indii, la Americi, la Mările Sudului. Era brutal şi colonizator, cu priviri scăpărătoare de pasăre de pradă, aţintite în depărtare. Britanicul sau francezul mediu aveau perspectiva globală a imperiilor respective. Hărţile lumii erau studiate şi pentru că ele cartografiau mările străbătute de flotele patriei. Istoria era scrisă partizan şi suna diferit de-o parte şi alta a Rinului. Dar era măcar studiată intens şi cu pasiune, iar modelele ei, bune, rele, mai contau. Şi, la drept vorbind, cine altcineva decât tocmai naţiunile imperiale şi colonizatoare au inventat istoria şi geografia universale? Herodot şi Strabon aparţineau unui popor a cărui primordială operă literară zugrăveşte cucerirea, prădarea şi nimicirea unui oraş străin, aflat dincolo de mare... şi asta numai din pricina infidelităţii unei femei. Cât de „incorect politic“ fost-ai tu, o, Homer!
Astăzi, Europa a devenit o provincie fără capitală. Vede numai la firul ierbii. Gândeşte mărunt şi complezent. Vorbeşte discret, politicos, doar-doar nu i-o deranja prea mult pe ceilalţi. Singurele sale legături solide cu trecutul sunt date de turism şi de asumarea unor culpabilităţi istorice. Ambele devenite industrii, care – după o etapă necesară şi binevenită – au luat-o razna fabricând produsele respective în cantităţi sufocante.
Da, Europa s-a specializat în a-şi cere scuze: de la africani, că i-a dus în sclavie, de la amerindieni, că i-a colonizat, de la musulmani, că n-a sucombat semilunii, de la asiatici că le-a furat diferite invenţii. Scuze nesfârşite, binevenite până la un anumit punct – cine ar putea-o nega? –, dar apoi devenite patologie. Iar pe deasupra, scuze nu lipsite de un oarecare oportunism şiret: unii au petrol, alţii sunt numeroşi, alţii fanatici, alţii pun probleme cu imigraţia. Scuze unilaterale însă: musulmanii condamnă cruciadele, dar cucerirea Constantinopolului şi a Spaniei vizigote le consideră în ordine. Ruşii continuă să glorifice imperiul lor şi privesc pierderea unor bucăţi din acesta în 1991 drept o catastrofă naţională. Dacă ar fi în stare, mâine ar reveni de unde au fost izgoniţi. Dintre toate civilizaţiile, Europa e excepţia care îşi reneagă vechile glorii, adică sinele. Să votezi o Europă fără sine?
Ştim bine cauza: Europa s-a îmbolnăvit de relativism cultural, cu consecinţa minimalizării valorii propriilor realizări. Şi nu mă refer la nave de război sau la tunuri, deşi ar merita, poate, să se simtă mândră de ingeniozitatea celor care le-au construit şi pe acestea. Dar de ce s-ar mai prezenta azi europenii să voteze această extraordinară instituţie democratică care este Parlamentul European, când unii – precum un mare prelat al Bisericii Angliei – le recită că Sharia nu are nimic inferior legislaţiei europene, care ar putea să se inspire, în anumite puncte, din ea? De ce s-ar mai entuziasma pentru Europa cei îndoctrinaţi că toate civilizaţiile sunt egale şi că diferenţele dintre ele nu sunt decât „opţiuni“ ce nu pot fi ierarhizate şi că a o face dovedeşte rasism? Bunicii lor ştiau că Europa este menită, nu atât prin arme, cât mai ales prin valori şi instituţii, să domine lumea. (O convingere similară e împărtăşită şi azi, cu seninătate, de musulmani, de chinezi sau de ruşi.)
Dar noi nu mai avem curajul să spunem lumii noneuropene că liberalismul, federalismul, democraţia parlamentară, secularismul, egalitatea femeii cu bărbatul, toleranţa religioasă sunt valori net superioare confucianismului, Shariei, ortodoxiei slavofile şi animismelor africane. De ce nu îndrăznim să spunem că, în pofida tuturor daunelor aduse, colonialismul european a făcut să progreseze ţările colonizate, că multe ţări africane nu atinseseră maturitatea politică şi culturală la proclamarea independenţei şi că nefericirile lumii a treia au fost încurajate de o decolonizare pripită şi exploatată politic de blocul comunist? Dar, fără acest tip de curaj, ce miză să mai aibă alegerile europene?
Şi noi, esticii, noi, românii? Noi, care am cunoscut otrăvurile comunismului, n-ar fi trebuit să păstrăm pasiunea libertăţii pe care ne-a dăruit-o Europa? N-ar fi trebuit ca noi măcar să privim mai sus? Ei bine, suntem chiar mai mărginiţi, mai provinciali. Perspectiva noastră, încurajată de televiziuni, nu mai e nici măcar ţara, e judeţul. În curând va fi satul. Cui îi pasă astăzi, la noi, de Europa, afară doar dacă nu este vorba de călătorit, mers la muncă şi fonduri?
Vesticii măcar au uitat măreţia trecută, dar noi nici măcar nu avem ce să fi uitat. Frustrări mari, invers proporţionale
cu dimensiunea realizărilor – iată-ne portretul.
Am traversat noi, primii, vreo mare, precum portughezii, am avut noi un imperiu, precum danezii pe vremea lui Canut cel Mare? Am inventat noi democraţia, precum islandezii? E vreo măsură comună între bătălia de la Podul Înalt şi cea de la Lepanto? Azi ne luptăm pentru întâietate cu bulgarii şi cu ungurii – ce jale!
Şi totuşi, de una putem fi mândri: vechiul principiu românesc al expedientului, al supravieţuirii fără glorie, celebrul „merge şi aşa“, pare să fi fost exportat cu un succes uriaş în întreaga Europă unită. Căci, ce vedem? Instituţiile europene „merg şi aşa“, adică fără interes din partea cetăţenilor abulici. Administraţia lucrurilor înlocuieşte politica oamenilor şi uite: „merge şi aşa“! Nu participăm, nu privim dincolo de orizontul local sau cel naţional, nu comparăm, nu voim, nu îndrăznim, nu gândim şi, desigur, nu votăm? Nu face nimic: „merge şi aşa“!
Dar cât timp? //
 - Copy.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/06/Karol Nawrocki polonia.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/05/Foto Laura Stefan.jpg)
Comentarii 11
soso_md - 06-22-2009
Tipic pentru cineva care probabil nu a iesit niciodata din Europa. Sau, cum bine remarca Daniel, daca a iesit a fost pentru un concediu pe o insula la un hotel cu all inclusive. Nu ma mir ca nu ma atrage sa ma intorc in Europa, langa niste oameni plini de sine si mandri de istoria lor care ar trebui sa ii bage in pamant de rusine. Nu degeaba negarea holocaustului e ilegala in EU. Europenii trebuiesc tinuti in zgarda, cu mandria lor cu tot. Cat despre neparticiparea la vot, acolo e cu totul alta poveste! E tocmai mandria nationala, care ii face pe europeni sa se abtina. (Aici ma includ si eu - nu am fost de acord cu intrarea Romaniei in EU si nu sunt multumit de directia in care o ia tara.)
Răspunderecul - 06-07-2009
Articolul e usor ridicol si stupid in microfuria si frustrarea lui discursiva. Europenii nu sunt mai putin agresivi, orgoliosi si inventivi acum decat in orice alta ora a istoriei, doar ca si-au schimbat strategiile si naravurile. Acum e la moda agresivitatea stintifica, economica, culturala si politica, pe fondul unei iluzii de curtenie, civilizatie si politete, dar dispreturile ca si pretuirile de altii sau de ei insisi, au cam ramas la fel. Scuzele pentru reaua purtare manifestata in trecut fata de alte neamuri sau rase, dupa parerea autorului, mai vii si artagoase acum, sunt de complezenta si indica doar un mai mare grad de suficienta, forta si subtilitate in raport cu cei care au luat-o pe alte carari ale timpului si uneori s-au ratacit, alteori paradoxal au iesit mai in fata in cursa pentru viitorul economic. Asiaticii sunt acum cei apreciati si curtati, ei par sa urce mai rapid panta succesului si trebuie raspectati, trebuie tratati cu toata circimspectia. Mai adevarate sunt aprecierile romanesti la adresa romanilor, ca de obiecei negative, dar auto-deprecierea sintactica nu mai misca pe nimeni nici in interior, nici in afara. Sigurele noastre reuste au fost si au ramas incaierarile din familie, iar atunci cand invingeam simultan si pierdeam. Conflictele cu sine insusi ale unui popor sunt cele mai anoste politici ale suprvieturii.
Răspundecucu - 06-06-2009
Foarte genial,distinse domn,sa te faci ca iei apararea cuiva,in timp ce-l umpli de glod din cap pana-n picioare sub penibila scuza ca,cica,merge si asa."Merge si asa",distine domn,pentru ca intreaga lume e neputincioasa in fata noului imperiu al modernitatii,a Statelor Unite ale Americii.Cu totii,cei ce dorim sa avem parte de un viitor,depindem,intr-un fel sau altul,de America;si e vorba de state ale lumii care nu sunt membre ale nici unei uniuni,cu atat mai putin una europeana,state poate chiar mult mai dezvoltate decat cele mai dezvoltate membre ale uniunii si care,la fel de bine,sunt neputincioase in fata noului imperiu.Merge si asa pentru ca,din absolut toate punctele de vedere,le suntem inferiori,iar odata cu sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial,nu am facut absolut nimic,iar in spatele a ceea ce se dorea a fi o uniune sau alta,care sa mai si mimeze prin infiintarea ei progresul si civilizatia,nu am facut altceva decat sa ne asiguram,intai de toate,propriul viitor(in ciuda faptului ca eram parte a uniunii respective),basca ca,de atata civilizatie,nu am cautat decat sa ne impunem,cand unii,cand altii,cum ca noi am fi cei mai superiori din respectiva uniune.Nu intamplator,cand doi se cearta,iar noi,romanii,stim asta foarte bine,al III-lea castiga.Europa isi merita soarta si,cu atat mai mult,noi,romanii,data fiind si indiferenta cu care ne-am acceptat soarta,anume aceea de a fi condusi(vorba vine)de fosti comunisti,securisti,turnatori la securitate,tigani si alte soiuri de idioti,neputinciosi,tortionari...sa continui?! Apoi,sa ne uitam putin in jur,dar nu asa cum ne-am obisnuit de vreo cateva zeci de ani,doar sa ne facem ca ne pasa si observam(si ma refer si la indiferenta cu care,in ciuda minciunilor prezentate de mass-media,Uniunea Europeana se face ca ne monitorizeaza si ne poarta de grija,dat fiind ca,de disperare,ne cocotam pe macarale,ne scoatem caloriferele si frigiderele din casa,ne punem gratii pe casele scarilor ca sa nu ne mai aruncam in cap de atata foame si necazuri,ca sa nu mai pomenesc de sumedenia de procese pe care le are Romania pe la curtile europene!),si sa vedem cum in intreaga lumea nu primeaza altceva decat propriul interes,plecand de la individ si pana la natiune,pe zi ce trece sa vedem,la fel de bine,cum primeaza homosexualismul si bisexualismul,in egala masura sa observam cum,hotia,inselaciunea,tradarea etc. au devenit noile politici ale indivizilor,companiilor,grupurilor,organizatiilor,statelor...Asadar,distinse domn,cand ceva merge si asa,inseamna ca nu prea merge sau,in cazul Romaniei,nu merge deloc ,ceea ce de altfel,incercati sa transmiteti si dvs.,insa la atata dezmat,ne meritam cu varf si indesat destinul si poate ca acest nou imperiu va reusi sa faca si putina ordine,de ce nu una mondiala,pe pamant!Altfel spus,dinstinse domn,lucrurile pot fi spuse si fatis,nu asa pervers si pe ocolite cum o faceti dvs.(pentru acelasi motiv,ca nu va pasa decat de propria plapumioara),incercand sa pareti,ca asa e la moda
Răspundea - 06-05-2009
Da! "...brutal si colonizator,cu priviri scaparatoare de pasare de prada..." Da! studia cu pasiune istoria,asa incorecta politic cum era ea scrisa in vremurile cele bune.Rezultatul a fost(si nu printre altele!) "Mein Kampf" si holocaustul,pe care,ciudat!,nu il mentionati d-le Cornea la rezultatele cele mari cu care va mandriti(in numele Europei)Nu sunteti primul,dar sunteti cel mai consecvent in a arunca cu noroi in cei carora(asa prosti si slavi cum erau ei) le datorati,foarte probabil,chiar viata.O fi !,dar Europa eroica si wagneriana merita inca o oda!(ca prea ne-am plicitsit de atata pace)
RăspundeDaniel - 06-04-2009
Domnule Cornea, nu cred ca "britanicul sau francezul mediu aveau perspectiva globalã a imperiilor respective"... Apoi chiar asa v-ati gandit, ce bine ar fi ca Europa sa-si reinceapa ofensivele de colonizare? Va recomand o vizita in Sri Lanka (si nu doar in gradina hotelului), fosta colonie portugheza, olandeza si britanica, in aceasta ordine, si apoi sa incercati sa va explicati ce ar insemna "mandrie europeana", fie ea si "medie".
Răspundepapillon - 06-04-2009
Apatia si scirba de la noi este indreptata direct impotriva politicienilor nostri care de 20 de ani nu au rezolvat nimic in aceasta tara ,cu mici exceptii.Reformarea tarii ,atit cit a fost realizata, a fost facuta tot la cererea imperativa a Europei. Pe cine sa votam ? EBA a devenit simbolul incompetentei politicienilor romani. Asadar, toata stima noastra pentru Europa, pentru valorile ei ,dar nu pentru politicienii de pe Dimbovita.
RăspundeAdam - 06-04-2009
Ma tem ca acest "merge si asa", care ne-a insotit prin secole de saracie si nevoi, aplicat la o Europa a bunastarii, la care ravnesc multi, ar putea avea consecinte dezastruoase.
RăspundeVlad - 06-04-2009
Da, in sfarsit o analiza relativ critica la adresa sfantului Graal al "integrarii" cu absolut orice pret. Felicitari.
Răspundemaria mihaita - 06-03-2009
Grozav articol, domnule Cornea! Parca il asteptam!
RăspundeOrnea - 06-02-2009
Argumentul slabirii Europei relativiste si convenabil autoflagelatoare e tipic pentru conservatorii europeni, insa este un argument fals: europeanul de rand este foarte mandru de istoria si realizarile continentului sau, mai ales ale propriei patrii. Neamtul, italianul, francezul, chiar si fatarnicul englez, sunt mandri unul de poetii si filozfii lui, altul de istorie si arhitectura, altul de spiritul iluminist si umanist, sau, dupa caz, de trecutul militar glorios. Sa nu ne lasam indusi in eroare de mass-media sau de cativa politicieni sau intelectuali publici care practica aceasta politica a relativismului sau a vinovatiei. Motivul apatiei europene este insasi dificultatea proiectului european, un proiect fragil si tanar intr-o parte de lume veche si inradacinata in traditii, unele contradictorii. Insa Europa, asa cum este ea azi, se bucura de mai mult respect si admiratie in intreaga lume decat s-a bucurat vreodata in intreaga ei istorie. Toti vor sa traiasca in Europa, toti ii invidiaza prosperitatea si libertatea, toti apreciaza moderatia si intelepciunea ei.
Răspundedusu - 06-02-2009
indraznesc o remarca;daca occidentalul are spiritul cetatii,el va ieshi negresit in strada cind vreo decizie il supara,nu merge la vot cind ii convin oricum deciziile;in cealalta parte votantul rumin merge daca primeste mici si bere
Răspunde