Tot americanu-i de vină

Despre acțiunile lui Putin și ale siloviki-lor lui din ultimul timp e greu de vorbit de bine, mai ales în România. Nu-i nimic, s-au gândit unii admiratori discreți ai liderului moscovit: arătăm că Putin cel rău e creatura imperialismului american și mai ales a neoliberalismului și neoconservatorismului de tip Reagan-Bush. Ceea ce și face recent, în Voxpublica, Costi Rogozanu: De unde a ieșit demonul Putin? Faceți cunoștință cu Mitt.

Argumentul sună cam așa: în anii ’90, neoconii americani, printre care se afla și Mitt Romney, apropiat al președintelui Bush senior și con­tra­can­didatul la președinție al lui Obama în 2012, l-au con­siliat pe Boris Elțîn cum să privatizeze eco­no­mia rusă. În fapt, ei au cooperat cu oligarhii care au de­valizat această economie. Rezultatul, după câți­va ani de anarhie, ar fi fost reacția putinistă, jus­ti­fi­ca­bi­lă: „Putin e o soluție venită pe fondul unei ca­la­mități postsovietice... Pe de-o parte a fost in­ven­tat de agenții «reaganiști» cel puțin în ace­eași măsură precum ăia «kgbiști». De cea­laltă par­te, Putin încă reprezintă un soi de reac­ție po­pu­lară a planului de «salvare» neoliberală (de­zas­truoasă) conceput în anii ’90 pentru ex-URSS“.

Mai mult, zice Rogozanu, Putin seamănă în ati­tu­dini, în modul dur, contondent de a concepe gu­vernarea, cu „reaganiștii“ înșiși: e un „neocon“ rus, un patriot conservator, așa încât neo­con­ser­vatorii și neoliberalii de la noi, calificați cu gin­gășie drept „șoimii patriei UE-SUA“, ar face bine să nu mai debiteze „cu emfază“ „prostii“, chiar dacă unii sunt „academicieni și universitari“. Do­vadă, continuă publicistul nostru, chiar ana­li­zele presei americane, care „notează foarte multe ca­racteristici ale liderului rus extrem de fa­mi­lia­re unui anumit curent politic american (neo­con­servatorism)“.

Așadar: când Putin pune mâna pe Ucraina, când amenință și intimidează țările vecine, când dis­tru­ge aproape orice opoziție internă reală, când îi asa­sinează în masă pe ceceni, când supune unui control aproape general media, când îi ucide sau îi lasă să fie asasinați pe jurnaliștii incomozi și pe oponenți, când declară dispariția URSS drept „ca­tastrofa secolului XX“ și face tot ce poate pentru a se întoarce în istorie, când face din alegeri o mas­caradă, de vină sunt de fapt „imperialiștii“ ame­ricani în frunte cu „neoconii“, care au creat situația de criză la care el a reacționat firesc! Căci ce altceva ar fi putut face un patriot? Mai mult, rusul procedează în stil „neocon“, așa că, vorba clasicului, „ciocul mic“, mai ales dacă sunteți „uni­versitari și academicieni“ și „șoimi ai pa­triei UE-SUA“!

Nici vorbă ca d-l Rogozanu să mai invoce și vreo altă explicație, fie și complementară, pentru pu­ti­nism, cum ar fi cultura politică profund an­ti­liberală și autoritară a URSS, dar și aceea seculară a Rusiei țariste, obsesiile imperiale, megalomania liderului suprem. Bun, să rămână așa: numai că avem totuși o mică problemă pe care Rogozanu pa­re că n-a sesizat-o: și nazismul a fost explicat de unii (Erich Nolte) ca „re­acție“ la bolșevism, cu alte cu­vin­te s-a căutat o anumită disculpare a sa prin invocarea respectivului me­ca­nism de acțiune-reacțiune. Și atacul de la Pearl Harbor din 1941 a fost jus­tificat de propaganda japoneză ca un „răspuns natural“ la politica de în­cer­cuire și de strangulare economică a Ja­poniei dusă de puterile anglo-sa­xone. De asemenea, unii au spus că și distrugerea turnurilor gemene de la New York din 2001 a fost o reacție „explicabilă“ a musulmanilor umiliți de puterea americană, în special, și occidentală, în general. Veți spune că unele dintre aceste explicații rezistă, altele – mai puțin. Desigur, numai că în joc nu e aici o anumită explicație, ci însuși acest mecanism determinist de disculpare morală.

În plus, de ce să ne oprim la con­servatorii americani, când putem mer­ge și mai departe: înseși rea­ga­nis­mul și thatcherismul au fost, de ce nu?, reacții la ofensiva sovietică glo­bală, din anii ’70, la o anumită slă­bi­ciune a Americii, la politicile sin­di­ca­liste și etatiste care sufocau eco­no­miile vestice. Culmea, chiar unul din­tre articolele invocate de d-l Ro­go­za­nu din presa americană (în The Atlan­tic) vede lucrurile în acest fel. Dar și unele dintre aceste politici „slabe“, la rândul lor, au venit, zice-se, ca re­acții la tragedia războiului din Viet­nam și așa mai departe...

Ce vreau să spun, cu mintea mea proas­tă de universitar și de „șoim al patriei UE-SUA“, este: ori d-l Ro­go­zanu crede cu adevărat în de­ter­mi­nismul istoric – ceea ce aproape că scutește de responsabilitate personală pe toată lumea; dar, în acest caz, autorul nu are voie să se oprească la neoconi sau neoliberali, ci, urmând același mecanism, trebuie să coboare tot mai mult în istorie, fără a se pu­tea preciza cât anume. În acest caz, orice judecată morală trebuie des­ființată la modul general, fiindcă un­de nu există libertate nu există nici responsabilitate. Ori decide să se opreas­că la un moment dat, spunând (așa cum o face): „iată vinovatul prin­cipal“, dar atunci devine incon­sec­vent și arbitrar. Până va rezolva aceas­tă dilemă și, în general, până își va clarifica raportul dintre libertate și determinism, impetuosul nostru pu­blicist ar face bine să-și mai tem­pereze măcar aroganța.

P.S.: Articolul din presa americană (de Peter Bainart) invocat de d-l Ro­go­zanu, care propune o anumită apro­piere între stilul putinist și cel neoconservator, face totuși la final următoarea precizare – ignorată de au­torul român. Traduc: „Niciunul din­tre aceste (aspecte) nu trebuie să sugereze că acțiunile ame­ricane și cele rusești sunt mo­ralmente echi­valente. În pofida tu­turor erorilor și a crimelor sale, po­litica externă ame­ricană e con­tro­lată de sistemul nostru democratic într-un fel în care Rusia nu este con­trolată. În Eu­ropa, cel puțin, Statele Unite se bu­cură de mai multă le­gi­timitate decât Rusia, în parte din cau­ză că, prin intermediul unor ins­tituții precum NATO, noi am dat națiunilor mici o voce asupra luării deciziilor pe care Moscova nu a dat-o...“ Mă întreb: oare Costi Ro­go­zanu și alți stângiști asemenea lui sunt de acord cel puțin cu această afirmație? //