Trei conflicte

Trei sunt conflictele aflate in desfasurare acum si asociate cu demisia Guvernului Tariceanu - conflicte suprapuse, intretesute unele cu altele, dar ramase distincte. Ar fi deopotriva o mare eroare sa ignoram distinctiile respective, incercand sa le reducem pe unul dintre ele la un altul, asa cum ar fi gresit sa ignoram conlucrarea lor.
Primul conflict - C1 - are in vedere lupta de moment dintre Putere si Opozitie. Rezultatul alegerilor de anul trecut a fost incert; Alianta D.A. a obtinut votul de investitura numai prin trecerea de partea ei a aliatilor PSD - UDMR si PUR (actualul PC), iar presedintiile Camerelor au ramas in mana PSD. Intentia presedintelui Basescu de a declansa alegeri anticipate pentru a intari coalitia de guvernare e veche si, in fond, fireasca. Pe scurt, daca procedura complicata de declansare a alegerilor anticipate va reusi conform programului, se va relua batalia electoral-politica de anul trecut si probabil ca ea se va solda fie cu o infrangere mai categorica a PSD, fie cu o infrangere a Aliantei - in ambele cazuri C1 fiind incheiat.
Al doilea conflict - C2 - se refera la confruntarea a doua dintre puterile statului: puterea executiva, mai ales Ministerul Justitiei si o bransa a puterii judecatoresti - Curtea Constitutionala. Ascutimea si virulenta acestui conflict este fara precedent la noi in ultimii 15 ani. Spre deosebire de C1, nu este clar cum se poate incheia C2: chiar daca Alianta va poseda o majoritate confortabila dupa alegerile preconizate pentru octombrie, nu vad cum pachetul legislativ privind reforma justitiei va putea trece de aceeasi Curte Constitutionala, care va fi sesizata de aceiasi oameni sau partide ca si pana acum. Ar exista o singura modalitate: ca noul Parlament sa voteze cu o majoritate de 2/3 legile respinse de Curtea Constitutionala, amendand astfel Constituitia, ceea ce pare destul de improbabil, afara doar daca victoria Aliantei nu e zdrobitoare. S-ar putea si ca unii dintre judecatorii Curtii Constitutionale sa revina la sentimente mai bune etc., dar nimic nu e foarte clar aici.
C3 priveste conflictul dintre cei care vor sa reformeze justitia romana si clicile de interese plantate de fostul partid de guvernamant la diferite paliere ale puterii judecatoresti. Faptul ca Curtea Constitutionala a respins acele articole ale legii care interziceau magistratilor de la CSM sa fie si presedinti de instante, si de parchete sau care stipulau ca acestia din urma sa fie numiti pe baza de concurs arata bine despre ce e vorba. Pe scurt, Curtea Constitutionala a favorizat perpetuarea unui sistem bazat pe pile, nepotism, cumul de functii, dintre care una o controleaza pe cealalta - asadar a servit “sistemul ticalosit”, care blocheaza lupta cu coruptia la scara nationala. Aceasta “victorie” a Curtii indica rezistenta feroce a acestor clici de a renunta la privilegii, la imunitati, la imensele avantaje dobandite de-a lungul regimului Iliescu si pe care guvernarea Constantinescu nu le-a afectat aproape deloc. Faptul ca acum ele au incercat, cu ajutorul tuturor metodelor - inclusiv calomnii murdare in presa la adresa d-nei Monica Macovei -, discreditarea reformei justitiei inaintea populatiei si a oficialitatilor UE, faptul ca si-au asumat chiar riscul de a fi aratati ca principali responsabili pentru activarea clauzei de salvgardare, arata disperarea acestor clici judiciare si a acolitilor lor din PSD si PRM. Pentru prima oara in 15 ani, in ultimele luni anumiti oameni au avut fiori pe sira spinarii. Senzatia nu li s-a parut confortabila si au decis sa n-o mai retraiasca.
Cum spuneam, C1 poate afla o rezolvare; dar numai intr-un caz foarte fericit aceasta ar permite rezolvarea lui C2 in favoarea Executivului, cu consecinta ca si C3 ar putea incepe atunci sa aiba o solutie in favoarea distrugerii sistemului. Dupa parerea mea, politicienii Aliantei nu au alta cale acum decat sa mearga inainte, facand din depasirea situatiei rezultate din respingerea legilor Justitiei de catre Curtea Constitutionala une cause nationale. Chiar daca vor pierde pe moment, vor avea sansa sa-si ia revansa ceva mai tarziu si in orice caz vor castiga pe C1. In fond, nu prea avem obiceiul sa vedem in Romania politicieni care se bat pentru une cause nationale. Daca insa vor uita de C3 si se vor concentra numai pe C1, eventual C2, vor pierde lamentabil, chiar si la nivelul lui C1, si vor ingrosa galeria politicienilor nostri, tip chewing-gum: fac baloane mari, dupa care sfarsesc lipiti pe un perete dosnic!