De același autor
19 aprilie 1943
In 1951, Parlamentul noului stat israelian a adoptat o rezolutie prin care ziua de 27 Nisan (19 aprilie) a fost declarata "Ziua de comemorare a Holocaustului" (Yom ha-Shoah). In aceasta zi este cinstita memoria celor circa 6 milioane de evrei ucisi in Europa in perioada 1933-1945. Semnificativ este faptul ca data aleasa de israelieni este legata de un moment eroic al Holocaustului: 19 aprilie 1943 - izbucnirea revoltei in ghetoul varsovian.
27 ianuarie 1945
Exista, de asemenea, o zi internationala a Holocaustului. Este vorba de 27 ianuarie, data eliberarii in 1945 a lagarelor de exterminare Auschwitz-Birkenau. Unele tari au legiferat aceasta data ca zi nationala de comemorare a Holocaustului. In anul 2000, de pilda, Parlamentul italian a stabilit prin lege ca 27 ianuarie sa fie "Ziua Memoriei" - o data simbolica "de aducere aminte a Holocaustului, a legilor rasiale, a persecutiei cetatenilor evrei de catre italieni". A existat propunerea ca si Romania sa preia comemorarea acestei date. Pe buna dreptate, propunerea a fost respinsa. Regimul fascist italian nu a practicat forme extreme de antisemitism, iar numarul evreilor din Italia ucisi pe motive rasiale a fost relativ mic (circa 7.500). Nu este si cazul Romaniei in timpul regimului antonescian. De aceea, s-a convenit, in principiu, ca ziua aleasa sa fie legata anume de episodul romanesc al Holocaustului. Mai ales ca majoritatea negationistilor romani nu contesta Holocaustul in general, ci anume capitolul romanesc al acestuia, particularitatile sale, gradul de implicare a autoritatilor romanesti, dimensiunile genocidului in Romania si in teritoriile aflate sub administratie romaneasca.
16 mai 1944
Nici ziua de 16 mai nu a fost considerata adecvata. La aceasta data, in 1944, a inceput deportarea la Auschwitz a evreilor din Transilvania de Nord, aflata atunci sub ocupatie maghiara. A fost una dintre ultimele actiuni de deportare in masa a evreilor din Europa si una dintre cele mai rapide. Sub presiunea apropierii frontului, Adolf Eichmann insusi a organizat in timp record cea mai completa epurare etnica. In decurs de doar trei saptamani (16 mai-3 iunie) au fost deportati 151.180 de evrei din Sighetul Marmatiei, Satu Mare, Oradea, Cluj, Targu Mures, Dej, Baia Mare, Bistrita etc. Dintre acestia, 130.000 au fost exterminati in lagare. Evident, responsabilitatea pentru acest episod al Holocaustului revine autoritatilor maghiare si germane.
21 ianuarie 1941
Pentru comemorarea zilei Holocaustului in Romania a fost luata in discutie, printre altele, si ziua de 21 ianuarie, data la care, in 1941, a inceput rebeliunea legionara in timpul careia au fost ucisi peste 120 de evrei din Bucuresti. Cred ca alegerea acestei zile comemorative ar fi fost cea mai proasta solutie. Pe de o parte, ar fi permis unele formule retorice de "eroizare" a maresalului Antonescu, aflat in acel moment (din motive cunoscute) pe "partea buna a baricadei". Pe de alta parte, accentul comemorarii anuale ar fi fost pus pe faptul ca pentru capitolul romanesc al Holocaustului (doar) "legionarii sunt de vina". Astfel ar fi fost incurajata una dintre formele "negarii deflective" (in termenii lui Michael Shafir). De data aceasta, pentru inocentarea institutiilor statului roman, responsabilitatea nu ar mai fi fost atribuita nazistilor (forma de deflectare cea mai uzuala), ci unor segmente mai mult sau mai putin periferice ale societatii romanesti. Ministerul Educatiei si Cercetarii (un factor important in ecuatia comemorarii Holocaustului) a sustinut cu o energie suspecta alegerea anume a zilei de 21 ianuarie.
29 iunie 1941
29 iunie parea a fi o zi potrivita pentru comemorarea victimelor Holocaustului din Romania. "Pogromul de la Iasi" este o denumire inadecvata pentru ceea ce s-a intamplat in vara anului 1941. Folosesc totusi aceasta sintagma (cu ghilimele) doar pentru ca ea s-a incetatenit in literatura de specialitate. Pogromul (din rus. progrom = "masacru") are o dinamica proprie a psihozei colective, fiind - ca si linsajul - o actiune spontana, executata de grupuri de civili isterizati, in care fortele de ordine intervin (de regula prea tarziu) pentru a limita proportiile macelului. La Iasi, in vara anului 1941, nu a fost vorba de un pogrom. In urma ordinelor primite pe cale ierarhica, jandarmii si politistii au arestat cateva mii de evrei, pe care i-au masat in curtea Chesturii de Politie unde au fost mitraliati de militari din armata romana. Alte cateva mii de evrei din Iasi, inghesuiti in "trenurile mortii", au pierit prin asfixiere si deshidratare (29 iunie-6 iulie). Atat autoritatile militare ale statului, menite sa-i protejeze pe cetateni (politie, jandarmerie, armata), cat si autoritatile civile (CFR, administratie locala) au fost chiar cele care au executat masacrul. Desi 29 iunie ar fi fost o data potrivita pentru a fi declarata "Ziua Holocaustului" in Romania, totusi nu a fost adoptata aceasta solutie pentru ca este o zi de vara, cand Parlamentul, scolile si universitatile sunt in vacanta. In definitiv, rostul acestei comemorari este de a disemina cunostintele referitoare la Holocaustul din Romania, de a-i face pe oameni (mai ales pe tineri) sa inteleaga si sa constientizeze cauzele acestui fenomen unic in istorie si consecintele sale. Pe buna dreptate, s-a considerat ca - parlamentarii, studentii si elevii fiind in vacanta - impactul comemorarii ar fi fost mult redus.
9 octombrie 1941
Capitolul romanesc al Holocaustului este foarte complex, insumand actiuni si manifestari diverse, cu semnificatii nuantate. In principal, el consta in deportarea si exterminarea evreilor (si, in mai mica masura, a romilor) in lagarele din Transnistria. Regiunile din care cu precadere au fost deportati evreii au fost Basarabia, Bucovina (de Nord si de Sud), nordul Moldovei (jud. Dorohoi), mai putin din alte regiuni ale tarii, inclusiv din Bucuresti. Aceasta situatie i-a condus pe unii comentatori la bizare formule negationiste. In mai 2002, de pilda, la sesiunea Academiei Romane menita sa defineasca Holocaustul din Romania, ministrul Culturii si Cultelor, Razvan Theodorescu, afirma urmatoarele: "In Romania nu a avut loc Holocaustul, insa Romania a participat la Holocaust prin guvernarea Antonescu, in spatiile acelea sBasarabia si Bucovinat care erau in administratie temporar romaneasca" (vezi Mediafax, 8 mai 2002). La fel ar fi putut zice si nazistii, a comentat ulterior Michael Shafir, si anume ca Holocaustul nu a avut loc atat in spatiul german, cat in special "in spatiile acelea care erau in administratie temporara a celui de-al Treilea Reich" (Intre negare si trivializare prin comparatie, Polirom, 2002, p.102). Personal, cred ca alegerea zilei de 9 octombrie este oportuna. Aceasta data pare sa intruneasca toate conditiile impuse de o corecta comemorare a Holocaustului in Romania. Pe 9 octombrie 1941 au inceput deportarile fortate, in vagoane de marfa incuiate, a evreilor din Bucovina de sud, teritoriu aflat si atunci si acum sub administratie romaneasca. In primele trei zile (9-11 octombrie) au fost deportati in Transnistria peste 5.000 de evrei, inclusiv batrani, bolnavi, femei si copii. "Din Suceava au fost evacuati 3.638 evrei, iar din comunele din judet si anume: Solca, Burdujeni si Itcani, au fost evacuati in total 1.395 evrei", se specifica intr-un raport al Prefecturii din Suceava. Au urmat circa 9.000 de suflete din Dorohoi, Radauti, Darabani, Mihaileni etc., etc. Deportat la varsta de 5 ani din Burdujeni, scriitorul Norman Manea rememoreaza evenimentul in romanul autobiografic Intoarcerea huliganului, Polirom, 2003, pp. 84-86. Intr-un raport secret din 1 noiembrie 1941, adresat Presedintiei Consiliului de Ministri, guvernatorul Transnistriei, Gheorghe Alexianu, atragea atentia asupra "conditiilor foarte grele si neomenoase" in care se desfasoara "masurile hotarate" de purificare etnica a Basarabiei, Bucovinei si Moldovei de nord (inceputa in iulie 1941), solicitand reducerea fluxului de evacuati. Evreii deportati mureau de epuizare, de frig, de foame, de boli sau, pur si simplu, de glont. Deportarea nu a fost insa incetinita. Intr-un raport al Inspectoratului de Jandarmi din Transnistria (nr. 6373/15.XII.1941), superiorii erau anuntati ca, pana la jumatatea lunii decembrie, din aceste regiuni "au fost adusi in Transnistria, pentru plasare la srault Bug, 118.847 evrei". Numarul total al evreilor deportati in Transnistria a fost de cca 150.000. Este semnificativ ce declara Ion Antonescu inainte si dupa data de 9 octombrie 1941. La sedinta Consiliului de Aprovizionare din 6 octombrie el afirma: "In ceea ce priveste pe evrei, am luat masura ca sa-i scot definitiv si total din aceste regiuni. Masura este in curs. Mai am in Basarabia aproximativ 40.000 de evrei, care in cateva zile vor fi trecuti peste Nistru s…t Deci chestiunea evreiasca este o chestiune care se rezolva pentru Basarabia in cateva saptamani si se va rezolva si pentru Bucovina. Deci, domnule guvernator al Bucovinei, trebuie sa fii pregatit pentru aceasta masura s...t Tendinta mea este sa fac o politica de purificare a rasei romanesti si nu voi da inapoi in fata nici unei piedici ca sa realizez acest deziderat istoric al neamului nostru". La 11 octombrie, la o mare conferinta cu prefectii din tara, Ion Antonescu spunea: "Voi face din neamul romanesc un grup omogen. Tot ce este strain, incet-incet, trebuie sa plece. Am inceput realizarea acestui deziderat cu inlaturarea evreilor s...t Am inceput cu Basarabia. Basarabia nu va mai avea picior de evreu. De asemenea, Bucovina va fi si ea purificata cu 80% din evreimea aflata acolo". Este simptomatic faptul ca textul acestei cuvantari a maresalului a fost publicat in Buletinul Ministerului Afacerilor Interne (nr. 4, 1.XI.1941), dar nu si fragmentul de mai sus. Semn ca autoritatile erau constiente de gravitatea masurilor de etnocid adoptate, chiar si in cazul unui regim dictatorial pe timp de razboi.
Purificare etnica si etnocid
Actiunile propriu-zise de purificare etnica si etnocid au fost pregatite de discursurile guvernantilor si declansate la ordinele acestora. "Cu riscul de a nu fi inteles de unii traditionalisti care mai pot fi intre dvs. - se adresa Mihai Antonescu membrilor Consiliului de Ministri la sedinta din 8 iulie 1941 -, eu sunt pentru migratiunea fortata a intregului element evreiesc din Basarabia si Bucovina, care trebuie azvarlit peste granita s...t Imi este indiferent daca in istorie vom intra ca barbari s...t Nu stiu peste cate veacuri neamul nostru romanesc se va intalni cu libertatea de actiune totala, cu posibilitatea de purificare etnica s...t Asa ca va rog sa fiti implacabili. Omenia siropoasa, vaporoasa, filozofica n-are ce cauta aici s...t Sa folosim acest moment istoric si sa curatim pamantul romanesc si natiunea noastra s...t Daca este nevoie, sa trageti cu mitraliera s...t Sa va impiedicati cat mai putin de lucruri formale." Peste aproape doua luni (la 3 septembrie 1941), retorica maresalului Antonescu atinge cote paranoice: "Toti evreii sa fie readusi in lagare, preferabil in cele din Basarabia, fiindca de acolo ii voi impinge in Transnistria s...t Trebuie sa se inteleaga de toti ca nu este lupta cu slavii, ci cu evreii. Este o lupta pe viata si pe moarte. Ori invingem noi si lumea se va purifica, ori inving ei si devenim sclavii lor s...t Ca sa invingem trebuie sa fim fermi intr-o atitudine s...t Ea snatiuneat nu depinde de afacerile infloritoare ale unora, ci de victoria tuturor in contra Satanei. Si razboiul in general si luptele de la Odessa in special au facut cu prisosinta dovada ca Satana este evreul". Ca si tizul sau Mihai Antonescu, maresalul Ion Antonescu era obsedat ca ar putea rata "momentul acesta istoric" si sa piarda "razboiul cu evreii". La sedinta guvernului din 5 septembrie 1941, conducatorul statului spunea: "Am hotarat sa deparazitez viata neamului romanesc de toti evreii s...t Daca scapam momentul acesta istoric de acum, l-am scapat pentru totdeauna. Si daca castiga evreii razboiul, noi nu mai existam. Suntem complet condamnati pieirii. Am datoria ca sa apar aceasta natie cu ultima energie. Deci nu trebuie sa pierdem timp" (vol. Problema evreiasca in stenogramele Consiliului de Ministri, alcatuit de Lya Benjamin, Hasefer, 1996, pp. 266-329). Emise intr-un cerc foarte inchis, abia aceste declaratii reprezinta adevarata ideologie (ultranationalista si visceral antisemita) a guvernantilor de atunci ai Romaniei. Ele s-au pastrat in stenogramele sedintelor Consiliului de Ministri. Pentru presa, opinia publica si cancelariile occidentale erau ticluite alte declaratii, prezentand alte masuri si alte motivatii. Actiunile genocidale intreprinse impotriva evreilor din estul tarii nu erau motivate, de fapt, nici de pericolul iudeo-comunist, nici de tratamentul rau aplicat de unii civili evrei militarilor romani care se retrageau din Basarabia in iunie 1940. Acestea erau doar pretexte publice folosite de Antonescu. Ele sunt preluate si azi de diversi negationisti, de la Ion Coja la Paul Goma. In aceste cazuri, negarea Holocaustului tinde sa devina justificarea Holocaustului.
In loc de concluzii
Holocaustul produs in Romania nu este, cum cred unii, doar "o problema a evreilor". Este, de asemenea, "o problema a romanilor". Dar, evident, nu poporul roman este culpabil de acest etnocid. Responsabilitatea istorica, juridica si etica revine autoritatilor regimului Antonescu precum si gruparilor si elementelor extremiste care au incitat sau au participat la actiuni genocidale. De fapt, Holocaustul din Romania este o problema a noastra, a tuturor. Comemorarea decenta impreuna, romani si evrei, a "Zilei Holocaustului" si implicit a victimelor unor orori petrecute cu numai sase decenii in urma ar fi un important simptom de maturizare si democratizare a societatii romanesti.
