Ziaristică

Am tot soiul de obiecţii la Guvernul Boc. Aş putea să acopăr, cu astfel de obiecţii, criza de subiecte în care mă aflu uneori, într-o ţară - a noastră - în care e plin de „evenimente" şi „ştiri", dar în care nu se întâmplă mai nimic, în orice caz nimic care să nu fie previzibil, jucat la preţuri mici, trivial. Sunt sigur că realitatea românească e mai bogată şi mai vie decât scena politică şi decât ecourile ei mediatice. Dar despre această realitate nu se vorbeşte. Se vorbeşte numai despre lucrurile care pot încinge spiritele la nivel de băcănie. Aş putea, totuşi, cum spuneam, să emit unele opinii critice despre actuala guvernare. Dar, dacă se întâmplă să mă uit la anumite emisiuni de la Realitatea TV sau de la vreuna dintre Antene, îmi piere cheful. Sunt atât de burzuluite, de gogonate, de caraghioase în furia lor monotonă, încât mă trezesc, fără să vreau, în postura de simpatizant al celor de la Putere, atacaţi, seară de seară, în ample sesiuni de dansuri macabre. Pe scurt, când mă uit la dl Gâdea sau la dna Grecu, Boc îmi stârneşte mici duioşii.

De curând, am simţit totuşi că am fost, în două-trei rânduri, nedrept cu dna Grecu. N-o văzusem suficient la lucru pe Andreea Creţulescu. Prin comparaţie, dna Grecu e o bravă fată din popor, cam nărăvaşă, cam prea guralivă, cam prost-crescută, dar cu un „ce" uman: o „vecină" frustă şi rea de gură. Andreea Creţulescu are stilul unui extract de fiere, ambalat în zâmbete. Ţi se face frică. Am picat pe o emisiune despre victoria lui Bute în meciul de la Bucureşti. Un lucru frumos - zicea coniţa Creţulescu dar „umplut de noroi" de atmosfera autohtonă. După care, de-a lungul întregii emisiuni, s-a folosit de toate resursele de noroi de care dispunea (şi nu erau puţine...). Reţeta e simplă. Inviţi în studio un personaj „negativ" şi patru-cinci băieţi buni (unii mai candizi, alţii mai licheluţe, alţii răi şi proşti), care să-l cotonogească, sub bagheta băţoasă a moderatoarei. Apoi pui pe ecran nişte cifre aduse din condei, ca să-ţi iasă jocul, apoi vorbeşti de politizarea unui eveniment sportiv, deşi ceea ce faci este exact să-l tăvăleşti prin toate balele politicului. Dna Creţulescu ştie să atingă înalte cote de reflexiune metafizică. Dânsa constată, de pildă, indignată, că la marele meci s-au dat invitaţii unor politicieni (din toate partidele). De ce? Ce au Geoană, Antonescu şi alţi inşi de genul ăsta cu boxul? Vasăzică dna Creţulescu presupune că la un meci de box nu trebuie invitaţi decât boxeri. Dar, în definitiv, de ce s-au cheltuit bani publici pentru ca meciul cu pricina să aibă loc la Bucureşti? Pe 19 mai a.c. muzica era alta: Boc punea în pericol titlul mondial al lui Bute, amânând să semneze disponibilizarea fondurilor necesare (4 milioane de euro), pentru susţinerea evenimentului. Acum că dna Udrea a dat banii (cam de două ori mai puţini), chestia e că a făcut-o din motive electorale. „Băiatul rău" din platou, şeful Federaţiei Române de Box, a trebuit să o-ncaseze, pe post de complice al Guvernului.

Obiectivitea coniţei Creţulescu a învins. Care obiectivitate? Cea în numele căreia a lucrat în campania electorală a lui Mircea Geoană. După (evident nemeritata) înfrângere, s-a reconvertit la ziaristică. Ne ajută să înţelegem. Să urâm pe cine trebuie. Să nu aruncăm cu noroi. Să nu politizăm. Sincer: o prefer pe madam Grecu. Şi mă uit cu melancolie la altădată inocenta Alessandra Stoicescu: şi le-a luat pe amândouă drept model şi obţine un straniu (şi regretabil) hibrid: o zână acră.

Articol aparut pe site-ul www.adevarul.ro.