Berezovski: marirea si decaderea oligarhului (II)

Armand Gosu 07.10.2003

De același autor

Primul milion de dolari Berezovski l-a facut cu Logovaz, vanzand automobile. Urmatoarele, comercializand reclama de la ORT, canalul public de televiziune. Insa marea lovitura a dat-o in decembrie '95, cand a pus mana pe compania petroliera Sibneft. Berezovski intrase in clubul celor mai bogati oameni din Rusia. Era si unul dintre cei mai influenti, gratie legaturilor intinse din anturajul presedintelui Boris Eltin.

Pactul de la Davos

Vedeta intalnirii de la Davos, din februarie 1996, a fost liderul comunist Ghenadi Ziuganov, care tocmai triumfase in alegerile parlamentare din decembrie. Cei mai importanti oameni de afaceri occidentali roiau in jurul lui Ziuganov, incercand sa-i intre in gratii. Ziuganov se prezenta ca viitor presedinte al Rusiei. Restul delegatiei prezente in Elvetia, la Davos, formata din Anatoli Ciubais, Boris Berezovski, Vladimir Gusinski, Mihail Hodorkovski, Vladimir Vinogradov, Iuri Lujkov, a fost cuprinsa de frisoane la vederea acestui spectacol jalnic.

Ideea unei aliante a oligarhilor impotriva lui Ziuganov i-a aprins imaginatia lui Berezovski in urma unei discutii cu miliardarul american George Soros, prezent si el la Davos. Imediat, Berezovski i-a vorbit despre proiect lui Ciubais, ce tocmai fusese demis din functia de prim-vicepremier al guvernului Viktor Cernomardin. Termenii aliantei, care va purta numele de Pactul de la Davos, s-au negociat pe indelete, dupa intoarcerea la Moscova. Oligarhii au fost de acord ca Ciubais, arhitectul privatizarii in Rusia, sa fie in fruntea campaniei pentru realegerea lui Eltin. Ciubais a condus lupta electorala de la un Centru pentru apararea proprietatii private, spre care se scurgeau cotizatiile de milioane de dolari ale oligarhilor.

La 15 februarie '96, cand a anuntat oficial ca va candida, Eltin avea in sondaje 3%, iar Ziuganov 25%. Peste doar cateva luni, dupa o incredibila campanie electorala, Eltin castiga alegerile prezidentiale. La ceremonia de investitura arata ca un om epuizat. Cateva luni mai tarziu va fi urcat pe masa de operatie.

Razboiul oligarhilor

Victoria nu era doar a lui Eltin. Era si victoria oligarhilor. Si au vrut sa profite de ea. Reprezentant al oligarhilor in guvern a fost numit Vladimir Potanin. Berezovski, arhitectul Pactului de la Davos, a fost numit adjunct al secretarului general al Consiliului de Securitate, in fruntea caruia se afla Aleksandr Lebed. La doar cateva zile dupa numire, in Izvestia lui Potanin, Berezovski este acuzat ca are doua cetatenii, rusa si israeliana. Era primul semn al razboiului ce avea sa vina.

Gusinski facuse servicii enorme lui Eltin in campania electorala. Iar acum visa sa puna mana pe Sviazinvest, sistemul de telefonie fixa din Rusia, cu cele 22 de milioane de abonati. Gusinski s-a intalnit sa puna la cale privatizarea cu Alfred Koh, directorul Fondului Proprietatii de Stat si omul lui Ciubais. Gusinski se astepta sa fie respectate regulile din toamna '95, cand mari companii au fost vandute la licitatii trucate, pe sume modice. De vanzarea Sviazinvest se arata interesat ministrul-oligarh Potanin, care-si adjudecase deja, in toamna '95, cel mai mare producator de nichel din lume si o solida companie petroliera. Potanin castiga licitatia pentru Sviazinvest, ceea ce a declansat stupoare printre oligarhi.

Tunurile lui Berezovski si Gusinski, canalele de televiziune ORT si NTV, trag foc continuu inspre Potanin si grupul de asa-zisi tineri reformatori din Petersburg, promovati de Ciubais. Sunt acuzati de coruptie. Ar fi fost mituiti de Potanin, sub pretextul scrierii unei monografii despre privatizarea din Rusia. Ciubais si ceilalti patru coautori, printre care si Koh, au primit fiecare cate 90.000 de dolari. Koh, seful privatizarii din Rusia, este nevoit sa demisioneze. L-au urmat in curand si ceilalti "autori". In replica, Ciubais i-a cerut lui Eltin sa-l demita pe Berezovski din Consiliul de Securitate.

Se cauta un presedinte

Modelul "bolsoi kapital", promovat de oligarhi, presupunea transformarea Rusiei intr-o "corporatie", condusa de un "consiliu de administratie" format din oligarhi. Pentru ca procesul sa se incheie, iar modelul sa fie instaurat in intreaga Rusie, era nevoie de timp. Berezovski tocmai iesise victorios din razboiul cu Ciubais si Potanin si i se parea normal ca sarcina gasirii unui succesor pentru Eltin sa-i revina lui. Devenise un as al manevrelor de culise.

Eltin, bolnav si tot mai absent din viata publica, a lasat Kremlinul pe mana unui cerc restrans de oameni, care a capatat numele de Familie. Din acest cerc restrans de la Kremlin faceau parte fiica lui Eltin, Tatiana Diacenko, seful Administratiei Prezidentiale, Valentin Iumasev, mai vechii oligarhi Berezovski, Gusinski, Hodorkovski, Smolenski si noua achizitie Roman Abramovici, partenerul lui Berezovski de la Sibneft. Berezovski agita tot mai mult ideea demiterii premierului Cernomardin, considerat de cei mai multi succesorul legitim al lui Eltin. Manevrele Familiei au dat rezultate.

Luni, 23 martie 1998, Eltin a anuntat demiterea lui Cernomardin. Cateva ore mai tarziu va pronunta numele lui Serghei Kirienko, un anonim. Kirienko fusese chemat la Kremlin. Nu stia de ce. E intrebat daca accepta postul de prim-ministru. Se declara "total surprins", dar accepta. Berezovski e consternat. Initiatorul demiterii lui Cernomardin a pierdut controlul. Spera ca va avea mai mult timp sa-l manipuleze pe Eltin. Incepe o campanie de presa impotriva confirmarii de catre Duma a lui Kirienko. Eltin se supara. Ii cere public sa se potoleasca. Daca nu, il asigura presedintele, si-ar putea conduce afacerile din afara Rusiei. Berezovski nu se potoleste. Doua saptamani mai tarziu, Eltin il numeste secretar executiv al CSI, cu biroul la Minsk, in Belarus.

Colapsul financiar din august '98 a dus la caderea guvernului Kirienko. In fruntea Executivului este numit Evgheni Primakov, fost spion si apoi ministru de Externe, persoana agreata si de comunisti. Berezovski incepe noi manevre in culise. Primakov reactioneaza si-l ameninta cu inchisoarea pentru presupuse delicte financiare. Oameni cu masti negre pe fata insotiti de procurori descind la Sibneft si Aeroflot. Firma de paza si protectie Atoll a lui Berezovski este acuzata ca spioneaza familia Eltin. Incepe un alt scandal in care este implicata firma Mabetex, care restaurase Kremlinul. Acuzatiile de coruptie o vizeaza pe Tatiana Diacenko, fiica presedintelui. Procurorul general Iuri Skuratov, altfel o figura stearsa, devine hiperactiv. Emite si un mandat de arestare pe numele lui Berezovski. Iar majoritatea comunista din Duma initiaza procedura de demitere a presedintelui. Eltin se salveaza cumparand voturile deputatilor si inlocuindu-l pe Primakov cu Serghei Stepasin. Primakov se alatura primarului Moscovei, Iuri Lujkov, si media-magnatului Gusinski, declansand atacuri furibunde impotriva Familiei. Se formau aliantele pentru alegeri. Tandemul Lujkov-Primakov era cel mai serios adversar al Kremlinului.

La 10 august 1999 Stepasin este concediat, iar in fruntea guvernului a fost adus Vladimir Putin, seful FSB, urmasul KGB, pe care Eltin il numeste succesor al sau. Elita politica e consternata. Familia jubileaza. Berezovski mai mult decat toti, doar e alesul lui. Este prima data cand izbuteste sa-si impuna candidatul, dupa ce a manevrat destituirea altor trei premieri. Un amanunt banal a inclinat balanta in favoarea lui Putin. In timp ce era vanat de Primakov, in primavara '99, Berezovski organizeaza o petrecere de ziua sotiei sale. Il invita pe Putin, seful FSB. Contrar asteptarilor, Putin nu se teme si vine la petrecere.

Berezovski contribuie decisiv la victoria in alegeri a lui Putin. Varful de lance este televiziunea publica ORT care-i desfiinteaza pe adversarii politici. Berezovski a triumfat. Avea confirmarea faptului ca era un geniu al manevrelor de culise. Rusia iesise din era Eltin. Urma, oare, sa intre in epoca Berezovski?

"Berezovski? Kto on?"

Imediat dupa alegeri, Putin promoveaza oameni din fostul KGB in functii cheie. Initiaza o reforma administrativa in contradictie cu interesele oligarhilor. Refuza categoric orice negocieri de pace in Cecenia. Si incepe sa se rafuiasca cu media independenta, primul vizat fiind trustul lui Gusinski. La doar doua luni dupa alegeri, Berezovski i-a adresat o scrisoare lui Putin in care-l acuza ca demoleaza institutiile democratice.

Tragedia submarinului Kursk e un bun prilej de campanie antiprezidentiala. ORT se dezlantuie. Kremlinul e tot mai iritat. Berezovksi cere o intalnire la Kremlin, sperand sa reintre in gratii, sa-si recapete influenta de altadata. Putin n-are timp de discutii. Ii cere sa paraseasca ORT. Berezovski vinde actiunile ORT lui Roman Abramovici, partenerul sau de la Sibneft. A fugit mai apoi in strainatate, fiind cel mai aprig critic al lui Putin. La 18 iulie 2001, Putin este intrebat despre Boris Berezovksi, in timpul unei conferinte de presa tinute la Kremlin. Reactia lui Putin: "Berezovski, kto on?" (Cine e Berezovski?).

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22