De același autor
Paul Klebnikov
S-a nascut la New York intr-o familie de rusi care a emigrat in 1918. Bunicul patern a luptat in primul razboi mondial si in razboiul civil impotriva bolsevicilor. Tatal sau a fost translator la procesul de la Nürnberg si apoi a condus serviciul de traducatori de la ONU. Urmas, pe linie materna, al unei familii de decembristi exilati in Siberia si stranepot al contraamiralului de pe crucisatorul de trista faima Aurora, ucis de matrozi in martie 1917, Paul Klebnikov a urmat scoli particulare prestigioase, a absolvit Universitatea Berkeley, unde s-a specializat in politica economica, apoi si-a luat masteratul la London School of Economics cu teza Politica de cadre a PCUS: 1918-1985, iar in 1991 si-a sustinut teza de doctorat Reforma agrara a lui Stolipin si dezvoltarea economica a Rusiei 1906-1917, la aceeasi prestigioasa institutie.
Din 1989 Paul Klebnikov a lucrat - corespondent, apoi redactor - la revista Forbes. Preocuparile sale s-au concentrat asupra tranzitiei din Rusia si Estul Europei, in special asupra aspectelor economice. Genul de articole pozitive publicate de revista Forbes l-a impiedicat multi ani pe Klebnikov sa dea masura abilitatilor sale de jurnalist de investigatie. Pana la 30 decembrie 1996, cand a aparut un articol senzational despre Boris Berezovski, intitulat Godfather of the Kremlin. Patru ani mai tarziu, articolul s-a transformat intr-o carte cu acelasi titlu, aparuta in engleza, tradusa apoi in rusa, publicata la Moscova si vanduta in zeci de mii de exemplare. Faima lui Klebnikov a crescut dupa ce Berezovski l-a dat in judecata pentru calomnie, in februarie 1997, la un tribunal din Londra.
Mort intre etaje
Klebnikov a apucat sa-i spuna lui Gordeev ca l-a impuscat un barbat cu barba pe care nu-l mai vazuse niciodata si ca masina era condusa de o alta persoana. Klebnikov nu stia de ce a fost impuscat. Nu fusese amenintat cu moartea pana atunci. A inceput sa se simta tot mai rau si a cerut oxigen. Dar salvarea, sosita intr-un tarziu, nu era dotata cu tub de oxigen. Pe drum si-a pierdut cunostinta. I s-a oprit si respiratia. Medicii de pe ambulanta i-au facut respiratie artificiala. A fost dus la Spitalul nr. 20 din Moscova, unde era pregatita o sala pentru operatie. Sala era la etajul 7. A fost urcat in lift. Impreuna cu el erau alte 9 persoane (5 medici, 2 asistenti si 2 militieni) intr-un lift cu o capacitate de doar 5 persoane. Supraincarcat, liftul s-a blocat intre etaje. Au fost chemati pompierii. S-au scurs 15-20 de minute. In cele din urma a fost gasit mecanicul spitalului. Usa de la lift era blocata. S-a propus spargerea usii. N-a mai fost nevoie. Paul Klebnikov murise deja in liftul blocat intre etaje. Ar fi murit oricum, a spus seful sectiei de chirurgie, Evgheni Kitenko.
Pavel Hlebnikov
Acesta este numele rusificat al redactorului de la Forbes. Hlebnikov a fost trimis la Moscova pentru a infiinta redactia editiei rusesti a revistei Forbes. Avea contract pe un an, pana in decembrie 2004. Primul numar al editiei rusesti Forbes a aparut la 15 aprilie. In numarul din mai, Pavel Hlebnikov a publicat lista cu cei mai bogati 100 de oameni din Rusia. Lista a starnit senzatie la Moscova. Unii dintre cei aflati pe lista au declarat ca averea lor a fost cu mult sporita de Hlebnikov si ca, in realitate, ei ar fi cu mult mai saraci. Intr-o tara in care principala grija a celor bogati e sa-si ascunda banii de fisc nu e de mirare ca, dupa aparitia numarului din luna mai, Hlebnikov a fost amenintat telefonic ca va fi dat in judecata de cateva persoane de pe lista. Atat si nimic mai mult. Oricum, militia si procuratura au anuntat ca incep anchetarea mortii lui Hlebnikov cu lista celor 100 de bogatasi. Asasinarea ziaristului american ar putea fi un pretext perfect pentru Kremlin de a-i tine in sah pe miliardarii rusi si de a le inscena oricand ceva, pretinzand ca firul anchetei duce la unul sau altul din cei aflati pe lista. Sau poate ca, atunci cand lucra la lista, Hlebnikov a intrat in posesia unor documente compromitatoare furnizate de cei mai bogati oameni din Rusia. Informatii pe care intentiona sa le valorifice mai tarziu, pentru ca, in ultimele luni, Hlebnikov nu facea nici o ancheta jurnalistica, el dedicandu-se problemelor administrative.
Pavel Hlebnikov lucra uneori cu materialul "clientului". Iar in Rusia, "clientul" e adesea un serviciu secret. Mai multe date indica faptul ca informatiile despre Berezovski i-au fost furnizate de serviciul secret condus de Aleksandr Korjakov. I-au fost livrate probabil dupa demiterea lui Korjakov, intre cele doua tururi de scrutin ale alegerilor prezidentiale din 1996. Prin asta, Korjakov s-ar fi razbunat pe Berezovski. Si a doua carte, Razgovor s varvarom, publicata in 2003, a fost tot o comanda. Potrivit saptamanalului Moskovskie Novosti, in spatele cartii s-ar afla colonelul Streletki, fostul coleg al lui Korjakov, astazi un prosper editor de carti. Cartea, o critica a culturii si traditiilor cecene, este bazata pe discutiile cu rebelul cecen Hoj-Ahmed Nuhaev. Hlebnikov avea asadar relatii in zona sensibila a lumii moscovite. Astfel ca in disparitia lui Hlebnikov ar fi fost poate interesati si cei care in trecut au colaborat cu el, care i-au furnizat informatii si care astazi ocupa functii importante in serviciile secrete, procuratura, structurile Ministerului de Interne. Moartea era cea mai buna garantie ca Hlebnikov nu va vorbi niciodata. Celelalte posibile cauze ale asasinarii inventariate de presa rusa - implicarea lui Berezovski, cu care Hlebnikov s-a judecat sase ani la Londra (1997-2003); "pedepsit" de ceceni pentru cartea critica la adresa lor; razbunarea unui om de afaceri pentru ca l-a parasit sotia, care s-a indragostit de Hlebnikov - toate acestea nu sunt decat niste fantezii. Un killer pentru persoane publice, cum era Hlebnikov, cetatean american, pe deasupra, este foarte, foarte scump. Doar oameni foarte bogati sau cei legati de serviciile secrete ar putea pune la punct o echipa profesionista de asasini.
Asii din maneca
Klebnikov a lucrat pe un teren inaccesibil colegilor sai rusi. El a investigat relatiile dintre lumea marilor afaceri si Kremlin, mecanismele reale de impartire a proprietatilor in Rusia, controlul exercitat de oligarhi asupra mass-media ruse. Klebnikov parea ca are toti asii din lume varati in maneca lui. Stia la perfectie limba rusa, deci nu era un ziarist strain plimbat in lesa prin Rusia. Cunostea foarte bine istoria si cultura rusa. Avea relatii in guvern si servicii secrete care-i asigurau un acces privilegiat la informatii. Avea in spatele lui intreaga masinarie a trustului Forbes, capabila sa-l apere in procese de calomnie si sa dea o dimensiune internationala oricarui scandal declansat. Klebnikov avea curaj. Nu s-a temut s-o includa pe lista celor mai bogati 100 de oameni din Rusia pe Elena Baturina, sotia primarului Moscovei, Iuri Lujkov, despre care lumea vorbea in soapta, dar nimeni nu avea curajul sa publice un rand. A avut curajul sa vorbeasca despre rolul grupului Alfa in reimpartirea sferelor de putere dintre vechii oligarhi si noua echipa de la Petersburg care compune anturajul lui Vladimir Putin. A fost singurul care a vorbit despre prietenia dintre Putin si oligarhul Roman Abramovici, patronul clubului londonez Chelsea, si despre infractiunile grave pe care le savarseste concernul petrolier Sibneft al lui Abramovici, infractiuni pentru care conducerea Iukos a fost de mult arestata, in frunte cu Mihail Hodorkovski.
Cel putin asa s-a spus oficial in cazul lui Hodorkovski. Spre deosebire de colegii sai rusi, Klebnikov avea in buzunar un pasaport american. De regula, mafia rusa recurge doar ca ultima solutie la asasinare in cazul cetatenilor straini, mai ales occidentali si americani. Ultima crima de senzatie careia i-a cazut victima un cetatean american a avut loc la 3 noiembrie 1996, cand a fost ucis Paul Tatum, coproprietarul hotelului Radisson-Slavyanskaya, care se afla intr-o disputa cu primarul Lujkov. Crima l-a socat atunci pe Klebnikov. Nu avea de unde sa stie ca el va fi urmatorul pe lista cetatenilor americani asasinati in Moscova. Moartea lui Klebnikov s-a produs intr-un moment oricum trist pentru presa din Rusia. In aceeasi seara a avut loc ultimul talk-show de televiziune Svoboda Slova. Acum o luna, Leonid Parfenov, ziarist la NTV, a fost concediat pentru un interviu cu vaduva fostului presedinte cecen Zelimhan Iandarbiev, asasinat in februarie la Doha, in Qatar, intr-un atentat pus la cale, se pare, de serviciile secrete ruse. Potrivit organizatiei Reporters sans fronti?res, anul trecut in Rusia au fost asasinati 5 ziaristi. Ei se alatura unei deja lungi liste pe care se afla nume celebre precum Dmitri Holodov, care investiga coruptia in esaloanele superioare ale armatei, Vladislav Listiev, directorul ORT, care dorea sa puna ordine in contabilitatea canalului de televiziune.
