Mizele și șansele popularilor europeni

Popularii europeni sunt dați favoriți ai alegerilor europarlamentare, cu un avans de câteva mandate (216) în fața socialiștilor europeni (205).

Scăderea dramatică a socialiștilor lui François Hollande în Franța, ajuns la o cotă de popularitate de 18%, cea mai scăzută din ultimii doi ani, vine pe fondul creşterii intenţiei de vot pen­tru partide ce fac parte din grupul Partidului Popularilor Europeni (PPE) în Spania, România şi Polonia, no­tea­ză PollWatch. Competiţia rămâne în con­tinuare strânsă, mai ales că, în lu­na februarie, socialiştii erau în faţa po­pu­larilor cu 15 mandate. Fiecare loc în Par­lamentul European este cu atât mai important cu cât, pentru pri­ma da­tă, grupul politic câştigător va da pre­şedintele Executivului de la Bru­xelles.

Marea coaliție a viitoarelor mandate

Popularii europeni reprezintă cel mai important grup politic în actualul Parlament European, cu 274 de man­date (din totalul de 766), cu 80 mai multe decât socialiștii. Analiştii an­ticipează deja o mare coaliţie a po­pu­larilor cu socialiștii în viitor, având în vedere scăderea liberalilor și creșterea numărului de voturi pentru for­ma­țiunile antieuropene. PPE a fost con­siderat de-a lungul timpului un grup politic de orientare centru-dreapta, du­pă ce inițial (1976) reunise în spe­cial partidele creștin-democrate din vechile state membre. În ultimii ani, dreapta moderată a Grupului Eu­ro­pean al PPE a căpătat și accente neo­liberale, odată cu acceptarea unor par­tide cu tendinţe de extremă dreap­ta, precum FIDESZ-ul lui Viktor Or­bán din Ungaria. Personalităţi cu me­rite istorice în fondarea Uniunii Eu­ropene şi, mai târziu, în consolidarea ei au făcut parte din formaţiuni care au format PPE: Konrad Adenauer, primul cancelar al Republicii Federale a Germaniei, ori Robert Schuman, con­siderat arhitectul proiectului de in­te­grare europeană (fost ministru de Ex­terne francez şi preşedinte al Par­la­mentului European între anii ’58-’60).

PPE și România

Popularii europeni, în frunte cu re­gretatul Wilfried Martens și Joseph Daul, au criticat aspru coaliția USL pentru atacul fără precedent din vara lui 2012, care a culminat cu ame­nin­țarea judecătorilor Curții Cons­ti­tu­ționale și suspendarea șefului sta­tu­lui. Influenții europarlamentari ger­mani, printre care Markus Ferber și El­mar Brok, au apreciat că acțiunile puterii de la București încalcă flagrant principiile fundamentale ale UE pri­vind statul de drept şi au avertizat că voturile României în cadrul Con­si­liu­lui European ar putea fi suspendate. Popularilor europeni li se reproşează însă că nu au avut acelaşi ton şi ace­eaşi vehemenţă atunci când Viktor Or­bán la Budapesta a promovat ac­ţiuni anticonstituţionale.

Mandatul eurocrizei

Deciziile cele mai grele din ultimului mandat al Parlamentului European au venit pe fondul crizei datoriilor, ca­re a generat schimbări fără pre­ce­dent în regulile Uniunii Europene. Altele vor fi necesare în viitorul man­dat, pentru a consolida reglementările de până acum. Multe presupun acor­darea unor puteri sporite Bru­xel­le­sului. PPE a susţinut aşa-numitul pa­chet de reguli Basel III, care a impus băncilor, tot mai expuse la criza da­to­riilor, alte praguri de asigurare a re­surselor minime obligatorii, a pledat pentru regândirea suveranităţii na­ţio­nale şi pentru mai multă integrare po­litică. Piaţa digitală şi eliminarea to­tală a tarifelor la roaming în UE, în­fiinţarea serviciului e-call – alertarea automată a 112 în cazul unor ac­ci­dente rutiere -, guvernanţa Schengen au fost câteva din pachetele legislative pentru care popularii au lucrat şi le-au susținut în mandatul 2009–2014. Nu întâmplător, șeful euro-grupului (gru­pul miniștrilor de Finanțe din cele 18 state care au introdus moneda euro), Jean-Claude Juncker, a fost desemnat la congresul din Dublin candidat al Popularilor Europeni pentru postul de preşedinte al Comisiei Europene.

Mr. Euro, candidatul

„Mr. Euro“ - cum i se mai spune lui Juncker - a fost cel mai longeviv şef de guvern din UE, după ce a ocupat timp de 18 ani postul de premier al Ducatului Luxemburg. Este considerat cel mai socialist dintre creştin-de­mocraţi, un activist european şi unul dintre cei mai influenţi seniori ai UE. Soarta euro depinde de doi oameni, Jean-Claude Juncker şi Mario Monti, spunea fostul cancelar german Hel­mut Schmidt. Lui Juncker îi este re­cunoscut meritul de a fi fost un ex­celent negociator al crizei datoriilor din zona euro, funcţia de preşedinte al Eurogrupului în timpul tur­bu­lenţelor din perioada crizei euro cos­tându-l postul de premier. Lui Junc­ker i s-a reproşat că şi-a neglijat res­ponsabilităţile de premier fiind prea preocupat de criza euro, iar în urma unui scandal de spionaj politic a fost nevoit să demisioneze în 2013. Con­vingerile lui Juncker însă sunt clare: „moneda unică este singurul lucru care dă UE putere şi importanţă. Acum şi în viitor“, a spus el într-un interviu pentru Huffington Post. Tot el a avertizat, în cea mai turbulentă perioadă traversată de UE, cea a cri­zei din zona euro, că „demonii răz­boiului nu au plecat pentru tot­dea­u­na din Europa. Sunt doar adormiţi“. Viitorul preşedinte al Comisiei Eu­ro­pene va avea câteva misiuni extrem de dificile în mandatul 2014-2020: im­punerea măsurilor pentru redresarea şi creşterea economică în UE, cu com­plicata problemă a locurilor de mun­că, negocierea acordului UE–SUA şi problema energetică – reducerea de­pendenţei de Federaţia Rusia.

BIANCA TOMA, cercetător al Centrului Român de Politici Europene, fost corespondent al ziarului Adevărul la Bruxelles