Pe aceeași temă
La deschiderea anului la Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu”, Klaus Iohannis a repetat din nou refrenul „toleranței zero” la plagiat. Discursul e vechi, la fel s-a exprimat președintele și în anii trecuți, ceea ce nu l-a împiedicat să îi țină aproape pe Nicolae Ciucă și pe ministrul Cîmpeanu, arhitectul salvării plagiatorilor prin noua Lege a Educației.
Președintele Iohannis nu este unicul aliat din umbră al politicienilor cu plagiat la activ. Cazurile ajunse în justiție ridică întrebări despre cât de dispuși sunt judecătorii să accepte că plagiatorii poluează grav nu doar mediul academic, ci și imaginea României.
Am ajuns „rușinea Europei”, puncta Gabriel Liiceanu menționând că nu există în Uniunea Europeană o țară care are premier și ministru al educației plagiatori.
Justiția cu mănuși de plagiator
După dezvăluirile publicației G4Media despre circulația suspectă în instanță a dosarului de plagiat al premierului Ciucă, ne-am pus întrebarea dacă nu cumva justiția tratează cu mănuși cazurile de plagiat. Conform Legii Educației 1/2011, doctoratele și abilitările sunt verificate de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), aflat sub autoritatea Ministerului Educației. Lucrările științifice suspecte sunt analizate de Consiliul Național de Etică (CNECSDTI) care ține de Ministerul Cercetării.
Persoanele cu verdict de plagiat și cu sancțiuni primite de la CNATDCU sau de la CNECSDTI se pot adresa justiției. De aici încolo urmează un parcurs de mulți ani, care favorizează prezența netulburată a plagiatorilor în universități și în funcții publice.
Dosarul sesizărilor referitoare la doctoratul plagiat în științe militare al premierului Ciucă a ajuns printr-o direcționare (ne)aleatorie, prin „metoda coperta”, pe masa unui judecător care a primit în trecut numiri politice de la PNL. Marius Iacob a anulat cele trei sesizări, apoi s-a pensionat subit, scăpând de rigorile unei anchete interne.
Până se termină ancheta, Nicolae Ciucă poate răspunde relaxat întrebării puse de jurnaliști privitor la situația sa: „Nu am niciun fel de problemă (…). Este o anchetă în desfășurare”.
Cazul Lile și dosarul amânărilor fără sfârșit
Ramona Lile, rector la Universitatea „Aurel Vlaicu”(UAV) din Arad, a fost sancționată de CNECSDTI prin Hotărârea nr.4 din 28 ianuarie 2021 cu o retrogradare și cu mai multe interdicții, pentru 6 lucrări plagiate din cele 12 reclamate. Experții au demonstrat că multiplul plagiat al Ramonei Lile constituie „unul dintre cele mai grave cazuri de plagiat din cercetarea academică românească de după 1989”. Anterior, în 2012, Lile mai primise o sancțiune pentru o lucrare pe care a fost nevoită să o retragă.
În primăvara lui 2021, Ramona Lile intentează mai multe procese Ministerului Educației, Ministerului Cercetării și CNECSDTI pentru anularea Hotărârii 4/28.01.2021 și a sancțiunilor primite. Ajunse toate la Curtea de Apel Timișoara și după conexarea dosarelor, pe rol se află în contencios Dosarul 815/59/2021 cu obiect anulare act administrativ.
Dosarul inițial a fost înregistrat în 17 mai 2021. Deși a trecut un an și jumătate, cazul n-a ajuns la judecarea pe fond. Din amânare în amânare, cu tertipuri avocățești, Lile a obținut timp suficient exclusiv pe proceduri pentru a se bucura de privilegiile scaunului de rector.
Treisprezece amânări
Trei judecătoare s-au perindat în instanța Curții de Apel Timișoara care judecă Dosarul 815/59/2021: Ruxandra Codrea, Adina Pokker și Iuliana Taloș. Dosarul are în prezent 2 volume și 367 de file.
Strategia avocățească mizează pe contestarea experților, pe invocarea unor chichițe în raportul și hotărârea CNECSDTI și pe eternul apel la Curtea Constituțională. Ca să fie cât mai complicat, a fost introdusă și universitatea în dosar, deși este vorba de plagiatele făcute de rector. Astfel, cheltuielile le-ar suporta integral instituția, nu doamna rector care duce acasă aproximativ 9.000 de euro lunar de la universitate.
Instanța a admis introducerea UAV, așa cum a admis modificarea acțiunii de chemare în judecată și numeroasele cereri de amânare pe diverse motive. Cele mai multe cereri au vizat aceleași documente cerute repetat de la Ministerul Cercetării, respectiv de la CNECSDTI. Iar și iar au fost solicitate hotărârea și raportul CNECSDTI, iar la termenul din 22.09.2022 tot acestea, plus regulamente, ghiduri etc.
La amânări a pus umărul și serviciul juridic al Ministerului Cercetării, care a întârziat o vreme trimiterea documentelor semnate în original, ceea ce a atras o amendă pentru șeful instituției. Dar și după trimiterea actelor, instanța a acceptat să le solicite din nou, așa cum a vrut reclamanta.
Jucată pe temporizări, apărarea plagiatoarei invocă motive bizare: că experții CNECSDTI ar fi funcționari publici, că retragerea „titlului didactic” de profesor, ca sancțiune, nu poate fi aplicată fiindcă titlul de profesor ar fi „o funcție didactică, nu un grad didactic”. E pusă la îndoială legalitatea grupului de lucru care a analizat plagiatele și chiar disjungerea cazurilor coautorilor.
Pe fond, dacă se va ajunge vreodată, există declarațiile cu text aproape identic al coautorilor Bălan și Curețeanu care își asumă plagiatele ca autori unici și spun că Lile nu ar fi știut. Totuși, Ramona Lile a folosit lucrările de care „n-a știut” pentru a încerca să obțină abilitarea pentru conducerea de doctorate la Universitatea Tehnică din Cluj, încercare nereușită.
Cum calitatea de autor nu poate fi delegată, transferată, făcută cadou, așa cum a încercat Sorin Cîmpeanu să se apere, nici „cadoul” făcut de subalternii doamnei rector nu este legal și argumentul nu se susține.
Altă metodă: plângerile penale
Pe ideea că penalul suspendă civilul, Ramona Lile a depus plângeri penale pe numele a doi experți din CNECSDTI pe motiv că s-ar fi aflat în conflict de interese. S-a deschis dosarul de urmărire penală in rem nr. 17/P/2022.
Emanuel Socaciu a fost acuzat că a scris două articole, în 2015 și 2019, în revista 22, unul despre munca „la gri”, altul despre libertarieni, deci s-ar afla în conflict de interese fiindcă revista a depus în 2016 sesizări legate de plagiatele Ramonei Lile. Lucian Năstasă-Kovacs a scris la revista Observator cultural, considerată în plângerea penală „din același grup” cu 22.
Interpretarea eronată a definiției incompatibilității și atragerea unor profesori reputați nu are altă menire decât forțarea unei suspendări a procesului din contencios. Deocamdată, acest tertip nu a avut succes, solicitarea fiind respinsă de judecătoarea Ștefania Emanuela Popescu.
Comisia și senatul supușilor de la UAV
În vraful celor aproape 400 de pagini ale dosarului Lile de la Curtea de Apel Timiș, un proces-verbal de la ședința Senatului Universității „Aurel Vlaicu” Arad din 25 iulie 2016 prezintă elocvent sursa declinului academic: oportunismul și lipsa eticii.
Comisia de etică a UAV a emis un rușinos document de „spălare” a rectoriței de păcatul plagiatului multiplu, cu argumente ilare. Senatul s-a întrunit în plină vară pentru a valida verdictul de neplagiat. Discuțiile profesorilor rezumate în procesul-verbal ilustrează toleranța uriașă a mediului academic arădean la plagiat și absența principiilor de integritate la nivel de conducere.
Ioan Radu, președintele Senatului: „S-a mers prea departe cu noțiunea de fals intelectual. Pe vremea mea se spunea cărțile din cărți se fac”.
Doina Mortoiu: „Presa ne creează mari probleme. Lile e un coleg de excepție”.
Sabin Chiș: „Trebuie trași la răspundere toți cei care au făcut sesizări la adresa conducerii, fiindcă aduc atingere imaginii universității”.
Grigorie Sanda: „Sergiu Bălan este un coleg exemplar”.
Codruța Stoica: „Atacurile (presei) destabilizează, avem nevoie de stabilitate”.
CNECSDTI a menționat în raport că plagiatul multiplu al rectorului UAV poate fi pus pe seama „culturii organizaționale” și a avertizat Comisia de etică a Universității să procedeze „fără concesii și fără a permite ingerințe ori presiuni din partea conducerii instituției în procesul de analiză a sesizărilor și de luare a deciziei”.
Primele sesizări privitoare la plagiatul în serie al doamnei rector datează din 2016, când Revista 22 a făcut primele diligențe. Sunt șase ani, timp în care Ramona Lile a fost realeasă ca rector. Revista 22 a scris numeroase articole, documentând parcursul fără capăt al unui jenant caz de plagiat multiplu.
În așteptarea noii Legi a Educației, care ar amnistia toate plagiatele comise înainte de 2019, care ar permite plagiatorilor să renunțe nesancționați la titlul de doctor, care ar desființa CNATDCU, care ar oferi mandate nelimitate rectorilor, plagiatorii nu ezită să facă uz de influența politică. Gigel Paraschiv, secretar de stat în Ministerul Educației, pe care Cîmpeanu l-ar fi vrut ministru în locul său, este continuatorul aplicării ambigue a legilor, în defavoarea integrității. Ultima vizită a lui Sorin Cîmpeanu ca ministru a fost la UAV Arad, pentru o tăiere de panglică, ca între plagiatori.
Pentru Ligia Deca, ca nou ministru, rămâne drept misiune a proiectului România Educată să aplice „o paradigmă radicală, lipsită de echivoc în garantarea integrității și eticii în viața academică. Pentru aceasta, avem nevoie de toleranță zero în privința plagiatului, iar noile legi ale educației trebuie să includă prevederi explicite cu privire la prevenirea și sancționarea acestui fenomen toxic al mediului educațional”. Este discursul președintelui Iohannis la inaugurarea anului universitar 2022/2023. //
.jpg)
