De același autor
Spre deosebire de Ponta, care este un fanfaron egocentric ce vorbește mult și, de cele mai multe ori, negândit, Dragnea vorbește scrâșnit, cu dificultate, dar își cântărește cu grijă vorbele. De aceea declarația lui de duminică seara trebuie privită cu multă luare aminte pentru că are o greutate mai mare decât un simplu discurs de proclamare a victoriei în alegeri. Iar elementul său central este următorul: „Eu voi ține cont de trei lucruri: votul de azi al românilor, Constituția și programul de guvernare prezentat. Vreau să transmit câteva mesaje. Pentru partenerii externi: România își va respecta toate angajamentele internaționale strategice și economice, cu precizarea că vrem cu tărie să adăugăm o componentă economică importantă la aceste parteneriate. Pentru factorii politici interni: România e o insulă de stabilitate în regiune. Eu vreau ca în România să se mențină această democrație stabilă, fără conflicte inutile. Toți oamenii politici, toate instituțiile fundamentale trebuie să înțeleagă și să respecte votul românilor“.
Din mesajul lui Dragnea către „partenerii externi“ și „factorii politici“ interni lipsește cea mai mică referire la justiție și statul de drept. Nu am nicio îndoială că este o omisiune deliberată care ascunde amenințarea voalată că lucrurile ar putea lua o cu totul altă întorsătură. În mesajul adresat factorului intern - președintele Iohannis -, Dragnea îl avertizează că de acum înainte lucrurile în România se vor desfășura în funcție de prioritățile sale. Iar acestea sunt, în ordine, rezultatele votului de duminică, Constituția și programul de guvernare. Și, ca să nu avem nicio îndoială în ce punct ne aflăm, Dragnea lansează teoria că „ceilalți“ au transformat alegerile într-o confruntare între el și Cioloș și constată, modest, că a câștigat-o. Această pretenție este o mistificare de proporții, pentru că alegerile de duminică nu au avut nicio legătură cu validarea democratică a lui Dragnea, dar este o mistificare care servește dincolo de scopul personal de a deveni șeful guvernului și pe acela, mult mai important, de a lansa o provocare președintelui și sistemului constituțional.
Dacă Dragnea se cere prim-ministru la Cotroceni în condițiile în care legea i-o interzice în mod explicit pentru că are o condamnare penală, îi forțează mâna lui Iohannis să ia o decizie crucială. Fie face un pas în spate și acceptă nominalizarea, consființind în acest fel în mod oficial ierarhia valorică a lui Dragnea, adică faptul că votul popular are întâietate în fața legii, fie refuză să îl desemneze, caz în care, în numele „voinței populare masive“, Dragnea declanșează confruntarea constituțională cu președintele. Ceea ce cere Dragnea este ca președintele să abandoneze principiul domniei legii de dragul „stabilității“ în numele democrației. Dacă va obține ceea ce își dorește, acesta va fi semnalul pentru declanșarea asaltului politic asupra justiției, pentru că, dacă președintele se va arăta dispus să facă un compromis în acest caz, Dragnea poate fi sigur că va face compromisuri și în continuare. Alternativa implicită este declanșarea procedurii de suspendare a președintelui, o chestiune pe care noua majoritate o poate duce cu ușurință până la capăt și care, spre deosebire de anul 2012, are și bune șanse de reușită după modificarea Legii referendumului în sensul validării cu o participare de numai 30%.
Preşedintele Klaus Iohannis (foto: Administraţia Prezidenţială)
Bineînțeles, totul poate fi doar o cacealma prin care Dragnea testează voința lui Iohannis de a rămâne fidel principiilor statului de drept fără a declanșa jihadul din primele zile de mandat, dar situația creată – în mod deliberat, repet – de Dragnea fixează coabitarea din următorii ani în termenii acestuia. Mai rău, Iohannis are mijloace limitate și aliați instituționali puțini (de fapt, în afara Curții Constituționale, pe nimeni, având în vedere că Avocatul Poporului este ferm arondat PSD încă din 2012). Singurul lui sprijin este societatea civilă și Occidentul. Dar Occidentul este deja avertizat să nu întindă coarda, cât despre societatea civilă, ce legitimitate poate avea ea când „poporul“ a votat covârșitor pentru PSD și Dragnea? Dacă nu vrea să dispară în irelevanță și dorește să își joace rolul de garant al drepturilor constituționale, președintele și oamenii săi ar trebui să fie pregătiți să iasă la luptă politică deschisă cu amenințarea tiraniei majorității, pentru că, altfel, are puține șanse de recuperare a încrederii populației.