De ce moare statul de drept în est?

Ultimul raport privind Naţiunile în Tranziţie realizat de Freedom House notează un declin general al regiunii în materie de democraţie. Ultimele evoluţii din Cehia şi Ungaria, precum şi situaţia din România demonstrează că lucrurile stau cu mult mai rău şi că asistăm la un declin accelerat al statului de drept în întreaga Europă de Est. De ce?

Cristian Campeanu 17.07.2013

De același autor

Ultimul raport privind Naţiunile în Tranziţie realizat de Freedom House notează un declin general al regiunii în materie de democraţie. Ultimele evoluţii din Cehia şi Ungaria, precum şi situaţia din România demonstrează că lucrurile stau cu mult mai rău şi că asistăm la un declin accelerat al statului de drept în întreaga Europă de Est. De ce?

În decurs de numai o lună, Cehia a ajuns dintr-un model de ”democraţie consolidată” şi stat de drept, o ţară în degringoladă, aflată într-o profundă criză politică şi constituţională, unde regulile democratice au fost suspendate. Cum s-a ajuns la această prăbuşire spectaculoasă este relevant pentru întreaga regiune. Când a venit la putere, fostul premier Petr Necas a promis să combată corupţia şi s-a ţinut de cuvânt în sensul în care a întărit autoritatea procurorilor, care au început să îşi facă treaba după mulţi ani în care fuseseră ţinuţi sub control de puterea politică. Şi pentru că au început să îşi facă treaba, prima victimă a luptei anticorupţie a fost chiar... Petr Necas. La mijlocul lunii iunie poliţia a efectuat un raid naţional în care a arestat doi şefi de servicii secrete, dar mai important, pe şefa de cabinet a lui Necas, Jana Nagyova, cu care fostul ”Mr. Clean” al politicii cehe a recunoscut recent într-un interviu că a avut o relaţie amoroasă. Nagyova a cerut serviciului de informaţii al armatei să-i spioneze pe adversarii lui Necas şi chiar pe rivala sa, fosta soţie a prim-ministrului. Totodată, ea s-a aflat în centrul unei scheme prin care parlamentarii rebeli care se opuneau agendei legislative a guvernului au fost mituiţi cu funcţii bănoase în administraţie şi în companiile de stat. Câteva zile după raid, Necas a demisionat.

Dar oricât de sordidă ar fi fost povestea amoroaso-politică despre corupţia lui Petr Necas, ceea ce a urmat este încă şi mai grav. Intră în scenă preşedintele Milos Zeman, primul preşedinte ales prin vot direct de cehi, în această iarnă. În pofida scandalului, coaliţia de trei partide de centru-dreapta aflată la guvernare a rămas unită şi a reuşit să strângă 101 semnături pentru desemnarea în funcţia de premier a Miroslavei Nemcova, preşedinta Parlamentului. Cum Parlamentul are 200 de membri, iar trei sunt în închisoare pentru corupţie, coaliţia avea suficiente voturi pentru a forma guvernul. Dar Zeman l-a numit premier pe Jiri Rusnok, fostul ministru de Finanţe din Guvernul... Milos Zeman, iar miercurea trecută acesta a depus jurământul la Castelul din Praga în pofida protestelor parlamentarilor. La ceremonie, preşedintele l-a sfătuit pe noul premier să ”ignore criticile presei, ale idioţilor invidioşi care nu au făcut în viaţa lor nimic”, ceea ce spune ceva despre angajamentul democratic al preşedintelui ceh. Procedura constituţională cere ca noul guvern să primească votul de învestitură în decurs de 30 de zile, după care, dacă pică - ceea ce cu siguranţă se va întâmpla, pentru că Zeman nu a numit miniştri nici măcar din partea Opoziţiei social-democrate, ci din rândurile colaboratorilor săi apropiaţi şi ale unui mic partid neparlamentar – va trebui să facă o a doua nominalizare, iar dacă şi aceasta va pica la vot, atunci sarcina numirii unui premier revine preşedintelui Parlamentului, adică doamnei Nemcova. Problema este că Zeman poate să amâne cea de-a doua nominalizare cât pofteşte, aşa că Cehia va avea un guvern nelegitim cel puţin până în primăvara viitoare, când sunt programate alegeri.

 

De ce ”Cehia 2013” nu seamănă cu ”România 2009”

Pentru mulţi, situaţia din Cehia poate părea similară cu ceea ce s-a întâmplat în România în toamna lui 2009, când, după ieşirea PSD de la guvernare şi căderea subsecventă a primului Guvern Boc, Traian Băsescu a continuat să numească premieri – Lucian Croitoru, Liviu Negoiţă – care nu au reuşit să primească votul majorităţii, până când, după alegerile prezidenţiale, gruparea lui Gabriel Oprea, aşa-numita UNPR, a schimbat din nou taberele şi a asigurat majoritatea Guvernului Boc II numai ca să o schimbe a treia oară primăvara trecută ca să doboare Guvernul Ungureanu şi să asigure majoritatea Guvernului Ponta 1. România are, prin Constituţie, un regim semi-prezidenţial în care preşedintele are un cuvânt (limitat) de spus în numirea premierului. În toamna lui 2009, PDL era în continuare partidul cu cele mai multe mandate în Parlament iar Băsescu a rămas tot timpul în limitele Constituţiei. Soluţia ”imorală” UNPR a fost acceptată de opoziţia PSD-PNL pentru că alternativa o reprezentau alegerile anticipate şi, până la anunţul din 6 mai 2010 privind măsurile de austeritate, popularitatea lui Băsescu şi cea a PDL au rămas mari. La fel în 2012, deşi preşedintele a ameninţat public de mai multe ori că nu îl va numi pe Ponta premier, a făcut-o totuşi în două rânduri atunci când majoritatea s-a modificat.

Cehia nu este republică semi-prezidenţială ca România, ci republică parlamentară, iar Milos Zeman a încălcat Constituţia ignorând propunerea majorităţii, asupra căreia nu are niciun drept de veto. Ceea ce a făcut Milos Zeman a fost să schimbe regimul constituţional al Cehiei prin dictat, cu alte cuvinte, o lovitură de stat. Motivul invocat? ”Voinţa electoratului care în ianuarie i-a acordat 3 milioane de voturi, mai mult decât oricărui partid”, cea mai veche justificare din manualul dictaturii populiste. Raportul Freedom House notează Cehia ca fiind printre puţinele ţări din regiune care au înregistrat progrese în ultimul an în materie de comportament democratic. Freedom House trebuie să îşi rafineze instrumentele de evaluare.

 

Ungaria lui Orban

Un articol din Der Spiegel notează că Cehia se alătură unui ”trend” care se manifestă în întreaga regiune. Cazul cel mai flagrant este al Ungariei. Beneficiind de supermajoritatea Fidesz în Parlament, Viktor Orban a limitat drastic independenţa Justiţiei, care i-a permis să-l schimbe pe preşedintele Curţii Supreme, a limitat libertatea de expresie, a modificat Constituţia de patru ori pentru a reduce puterile Curţii Constituţionale şi a făcut multe alte lucruri care aşază Ungaria – o altă ”democraţie consolidată” – pe drumul ferm al autoritarismului. Ceea ce a constatat şi o comisie a Parlamentului European condusă de portughezul Rui Tavares într-un raport adoptat de PE – unde majoritatea aparţine PPE, totuşi - la începutul acestei luni. Reacţia Guvernului Orban? Acesta a dat un interviu în care a denunţat ”încălcarea suveranităţii Ungariei” şi a denunţat Uniunea Europeană drept un ”nou imperiu sovietic”. Orban susţine că Ungaria este victima unei conspiraţii, dar nu este hotărât dacă este este o conspiraţie de stânga sau a corporaţiilor multinaţionale. Cert este că a afirmat că Ungaria este pedepsită pentru că a impus taxe suplimentare asupra băncilor şi companiilor internaţionale şi a forţat prin decret furnizorii de utilităţi, mulţi dintre ei aflaţi în proprietatea unor companii străine, să reducă preţurile. Euroscepticismul lui Orban şi revolta lui împotriva ”Uniunii Sovietice Europene” nu sunt generate de vreo îngrijorare privind limitarea libertăţii cetăţenilor unguri de către Bruxelles, ca în Marea Britanie, de exemplu, ci de faptul că UE încearcă să liberalizeze Ungaria. După cum a declarat un apropiat al lui Orban, actualul preşedinte al Parlamentului ungar, Laszlo Kover, ceea ce doreşte de fapt Bruxelles-ul şi ceea ce Guvernul FIDESZ vrea să opească este ”impunerea liberalismului” în Ungaria.

Această demonizare a liberalismului şi înclinaţia spre autoritarism sunt vizibile peste tot în Europa de Est. În Slovacia, Robert Fico a venit la putere promiţând să combată corupţia (care a demolat dreapta), dar a sfârşit prin a modifica componenţa CSM-ului slovac până când Justiţia a fost redusă la tăcere şi a modificat, potrivit Freedom House, legea achiziţiilor publice până a făcut-o complet opacă. Slovenia, un alt model de democraţie, a fost zdruncinată de acuzaţii de corupţie care au scos mii de oameni în stradă la Ljubljana. Corupţie în Estonia, fraude la alegeri în Lituania. Până şi în Polonia FH notează un declin democratic şi tendinţe din ce în ce mai autoritare ale Guvernului Donald Tusk pe măsură ce i se reduce popularitatea. În Bulgaria, ţară declarată de un raport Carnegie drept ”stat mafiot”, guvernul Oreşarski a desemnat un renumit mafiot în fruntea principalului serviciu secret care are drept sarcină să combată mafia, iar ieri, premierul şi-a luat un consilier pe care preşedintele Plevenliev l-a denunţat drept ”omul ruşilor”. Iar noi avem un Executiv care a preluat, potrivit IPP, sarcinile Legislativului şi un proiect de Constituţie care anulează separaţia puterilor în stat, reduce puterile Curţii Constituţionale şi transformă România în regim parlamentar, dar cu preşedinte ales direct, pentru că - aşa cum se vede în Cehia – acest lucru funcţionează ”de minune”.

 

De ce?

Cum se explică însă acest recul antidemocratic şi anti-liberal care distruge statul de drept peste tot în Europa de Est? Cele mai invocate explicaţii sunt criza şi măsurile de austeritate subsecvente adoptate de guverne, care ar fi determinat populaţia să se revolte împotriva capitalismului şi, împreună cu el, a valorilor liberale precum democraţia şi statul de drept. O altă explicaţie evocată în Der Spiegel constă în ”rădăcinile superficiale” ale democraţiei din fostele ţări comuniste. Fără un angajament politic şi cultural profund, politica din aceste ţări rămâne dominată de partide ”de lider”, care se prăbuşesc o dată cu acesta. Exemplele sunt numeroase. Băsescu este cel mai familiar, dar modelul poate fi regăsit peste tot în estul Europei. Viktor Orban în Ungaria, Vaclav Klaus şi acum Zeman în Cehia, Tusk şi Kaczynski în Polonia, Meciar şi acum Fico în Slovacia, Borisov în Bulgaria.

Dar cea mai plauzibilă explicaţie a fost oferită de profesorul Fernando Casal Bertoa de la Universitatea Leiden pentru Der Spiegel. Pentru Bertoa, ”nivelul ridicat al corupţiei şi patronajului politic” din aceste ţări rămâne principala problemă. ”Când ajungi la guvernare, dar nu mai eşti sigur că revii la guvernare, atunci faci totul ca să exploatezi resursele statului, în propriul interes, iar competiţia politică devine un joc de sumă zero”. Cu alte cuvinte, criza nu a făcut decât să acutizeze lupta ”care pe care” a elitelor politice pentru resursele statului iar în această bătălie fără mănuşi liberalismul, democraţia şi domnia legii sunt primele victime.

Articol publicat de Romania libera

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22