De același autor
Pana la Basescu, nici un alt presedinte al Romaniei nu a acuzat premierul in functie de minciuna. Iliescu sau Constantinescu au avut si ei uneori relatii tensionate cu prim-ministrii ori s-au aratat nemultumiti de acestia. De pilda, atunci cand a sustinut schimbarea lui Radu Vasile, Constantinescu a argumentat ca negocierile cu UE reclama alte competente decat cele dovedite pana in acea clipa de premier. La randul sau, atunci cand a considerat ca Adrian Nastase adopta un stil politic inadecvat la valorile social-democratiei, Iliescu l-a acuzat ca e arogant. De la incompetenta si aroganta pana la acuzatia de minciuna, pe care Basescu a lasat-o sa pluteasca deasupra lui Calin Popescu-Tariceanu, e drum lung. Cum anume se explica aceasta acuzatie foarte grava?
Sa fie vorba despre adversitate? Sa fi devenit presedintele un opozant al premierului? Greu de crezut. Basescu si Tariceanu nu pot fi adversari decat daca vor sa nimiceasca guvernul si propriile partide. Intr-adevar, daca presedintele si premierul intra in conflict, pierd atat echipa guvernamentala, cat si Alianta. Guvernul pierde pentru ca orice conflict dintre PNL si PD impinge unul dintre partide catre o asociere tacita cu PSD sau cu PRM, mult mai instabila decat formula prezenta. La randul lor, partidele ar pierde pentru ca nici unul nu poate accepta alianta cu fostii adversari decat cu riscul compromiterii totale. Reproducerea “scenariului Voiculescu” in cazul PNL sau PD ar duce la acelasi efect ca si in cazul umanistilor: transformarea partidului intr-un actor lipsit de constanta, adica periferic.
Daca nu e vorba despre adversitate, sa fie atunci vorba despre concurenta? E mult mai probabil ca lucrurile sa stea asa. Basescu si Tariceanu, PD si PNL se simt mai degraba concurenti decat aliati. De altfel, istoria cresterii si descresterii asocierii politice a liberalilor si a democratilor releva acest fapt cu mare acuitate. Reunirea PNL si PD in cadrul Aliantei a fost, sa ne amintim, foarte problematica. Cele doua partide au acceptat sa se asocieze doar pentru ca percepeau PSD ca un partid care confiscase spatiul public si accesul la resurse. Scopul era, deci, definit negativ: indepartarea PSD de la putere. Intelegerea - schitata de cuplul Valeriu Stoica-Traian Basescu - a fost perfectata doar dupa venirea lui Stolojan la sefia PNL. La alegerile locale din 2004, Alianta nu avea decat putine resurse de colaborare: daca n-ar fi fost candidaturile lui Basescu si Boc la Bucuresti si Cluj, Alianta ar fi ramas o pura fictiune. Succesul celor doi democrati a dat sperante, dar n-a impiedicat incheierea unor intelegeri pe plan local cu alte partide (PRM, PUR sau chiar PSD). Colaborarea in vederea alegerilor generale a fost punctata de numeroase probleme, datorate in principal dificultatii de sustinere a candidaturii lui Stolojan, obosit si oarecum plictisit de lupta politica. Pentru membrii PD, intrarea in joc a lui Basescu si victoria sa au creat nu doar bucurie, ci si un sentiment de frustrare. Tinuta in viata de victoriile a doi democrati la locale si ajunsa la guvernare datorita victoriei lui Basescu la prezidentiale, Alianta se gasea dupa alegeri sub dominatia liberalilor. Ca si in cazul locurilor de pe listele parlamentare, proportia de mandate in guvern fusese definita cu mult inainte ca Basescu sa fi devenit candidat la Presedintie. Comparate cu eforturile si cu reusitele, posturile obtinute de democrati pareau a fi prea putine. Acolo unde exista o asemenea frustrare, apare concurenta.
PD si PNL se concureaza pentru a obtine mai multa influenta. Democratii au anuntat deja ambitia de a deveni cel mai insemnat partid din Romania. Liberalii reactioneaza incercand sa blocheze organizarea unor noi alegeri, eventualitate care ar obliga la renegocierea pozitiilor in cadrul Aliantei. Concurenta este exploatata de partenerii de coalitie. Conservatorii s-au pozitionat in mod clar de partea liberalilor si doar insistenta democratilor a condus la incheierea unui acord al coalitiei in virtutea caruia ar urma ca Nastase si Vacaroiu sa fie schimbati de la sefia celor doua Camere cu reprezentanti ai Aliantei. Udemeristii profita si ei de pe urma concurentei dintre PD si PNL pentru a da lectii de moderatie si stabilitate.
E posibil ca aceasta concurenta sa degenereze? Deocamdata, nu.
