Conflictul constitutional

Cristian Preda 17.02.2003

De același autor

In 1991, atunci cand Constitutia era elaborata, punctul de vedere al FSN s-a impus fara probleme. Majoritatea a dictat textul. Recitita acum, istoria acelei vremi ne arata, totusi, o situatie interesanta.

Din cel putin trei puncte de vedere.
Mai intai, din perspectiva dezbaterii organizate in Constituanta. Ideologia juridica dominanta era cea a vechii scoli a dreptului socialist. Naivitatea dezorganizata a partidelor istorice nu a avut nici o sansa in fata coeziunii juristilor Vechiului regim. Pe de alta parte, este cert ca in 1991 institutiile au fost fabricate dupa chipul unor persoane. Relatia dintre presedinte si premier este, de pilda, relatia dintre Iliescu si Roman. Asa cum o vedea primul.

In fine, Constitutia s-a alcatuit pe fondul unor dispute politice, care au avut consecinte politico-electorale foarte importante. Cu trei luni inainte de adoptarea textului final, Petre Roman era debarcat de Iliescu. La cateva luni dupa referendumul din 8 decembrie 1991, FSN se spargea. In toamna urmatoare, la alegeri, de la cele 66% ale FSN, dominatia stangii se distribuia intre cele 34 de procente ale FDSN si cele 12 ale PD.

Tema modificarii Constitutiei a aparut inainte de alte alegeri, cele din 2000. Apoi, dupa scrutin, PNL a impus-o ca o conditie a colaborarii cu PSD. Neonorarea promisiunii facute liberalilor a costat partidul lui Nastase un aliat parlamentar. PSD nu a renuntat insa la modificarea textului fundamental.

Organizarea procesului de revizuire a avut insa mult de suferit din pricina obsesiei pentru secret a actualei guvernari. PSD a decis ca dezbaterile sa nu fie publice. Partidele au acceptat sa negocieze in aceste conditii, sperand sa obtina in culise un acord care sa fie validat apoi de catre plenul Camerelor.

Un an si mai bine, partidele au discutat pentru a constata ca majoritatea de doua treimi este imposibil de atins in chestiuni esentiale. Un motiv este, de pilda, solicitarea UDMR de modificarea a articolului 1, care defineste statul român ca un stat national. In absenta unei gandiri politice clare, cele 62 de modificari continute de proiectul de lege de revizuire sunt modeste.

De pilda, conform propunerilor retinute in proiect, Constitutia ar urma sa statueze asupra incertitudinii. Intr-adevar, mai multe articole noi sunt introduse sub rezerva formulei "in conditiile aderarii României la UE". Cu patru ani inainte de un termen incert, inainte chiar de incheierea negocierilor pe capitole, a statua asupra aderarii la UE inseamna a lua speranta drept realitate. Or, Constitutia nu poate fi un manifest electoral. Trebuie observat, apoi, ca dorinta de separare a puterilor nu este insotita de definirea unei arhitecturi institutionale clare. Asa, de pilda, propunerea XXXII din proiect - "Presedintele României nu poate revoca primul-ministru" - ramane litera moarta daca textul nu defineste si conditiile constitutionale care l-ar putea izola pe presedinte de majoritatea parlamentara.

Pentru a putea ajunge la o asemenea definitie, ar fi nevoie de mai putina patima politicianista. Intr-adevar, "cazul Radu Vasile", invocat ca suport pentru o asemenea modificare, ar trebui sa fie citit prin prisma relatiei dintre presedinte si majoritatea parlamentara din acel moment si nu ca o disputa privata dintre premier si seful statului.

Propunerile de revizuire a Constitutiei nu au beneficiat de un context parlamentar atat de dezechilibrat precum cel din 1991. In schimb, dezbaterea lansata de cateva saptamani tinde, ca si in urma cu 12 ani, sa introduca in discutie elemente personale. Nemultumit de proiect, Iliescu vrea sa defineasca profilul Presedintiei si relatia cu Guvernul dupa modelul ideal al relatiei sale cu Adrian Nastase.

Premierul a anuntat inca din primavara trecuta ca sustine un regim parlamentar, in cadrul caruia premierul ar putea dizolva Camerele. Iliescu sustine prezidentializarea regimului, considerand ca prerogativa dizolvarii legislativului trebuie sa ii revina Presedintelui. Iliescu subscrie astfel punctului de vedere exprimat nu cu mult timp in urma si de presedintele Constantinescu: acesta opta pentru solutia inscrisa in Constitutia celei de-a V-a Republici franceze.

Tipul regimului nu este insa singura dimensiune a conflictului constitutional. Imunitatea, regimul ordonantelor de urgenta, statutul alesilor care abandoneaza partidul pe listele caruia au dobandit mandatul, termenele revizuirii - toate acestea divizeaza opinia celor chemati sa decida revizuirea. In plus, ca si cum aceste chestiuni nu ar fi de ajuns, agenda discutiilor dintre Presedinte si partide, y compris PSD, poarta asupra unor chestiuni electorale, precum tipul de scrutin sau calendarul alegerilor.

In aceste conditii, un acord politic pare a fi tot mai greu de obtinut. Iliescu risca foarte mult atunci cand cauta sa fie artizanul consensului constitutional. Ramane de vazut daca, la fel ca si in 1991, dezbaterea constitutionala va produce efecte asupra guvernului si, mai ales, asupra partidului majoritar.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22