Dintr-o extrema intr-alta, la fel de iresponsabili

Aceiasi comentatori care vedeau in rapirea celor trei ziaristi romani o cacealma acuza acum Puterea ca nu face tot ce trebuie pentru a-i elibera. Pentru a sterge urma stupiditatilor cinice pe care le-au debitat in primele zile ale crizei ostaticilor, aceiasi cer acum retragerea trupelor romane din Irak in schimbul vietii ziaristilor. Oameni care se vor formatori de opinie au trecut cu aceeasi iresponsabilitate de la un cinism firoscos la un populism de intersectie. Acum autoritatile sunt de vina pentru toate ineptiile care s-au vanturat in presa si la televiziuni, fiindca n-au dat suficiente informatii. Adica daca celula de criza nu ne da stiri pe care sa le rumegam la talk-show-uri si sa garnisim prima pagina a ziarelor cu ele, asta ne da dreptul sa le inventam noi prin redactii? Cand nici macar intr-o asemenea situatie nu ne facem corect datoria si difuzam, de dragul cresterii audientei, minciuni de neiertat, cum a fost aceea cu eliberarea ostaticilor, nu ne descalificam profesional, cum se spune. In Romania inca nu s-a intamplat asa ceva. Ne dizolvam cu premeditare calitatea de oameni. Iar dupa o asemenea marsavie, apari a doua zi pe post si spui alte minciuni si mai nerusinate, ca justificare.
Speram ca aparitia ultimatumului dat de rapitori sa-i astampere pe autorii de scenarii si pe furnizorii de asa-zise informatii de ultima ora. Simuland fara rusine solidaritatea cu ziaristii rapiti, acestia propun, chipurile, noi piste de cercetat si dedesubturi ale intregii afaceri, sub pretextul ca ar ajuta la rezolvarea crizei.
Toti cei care lucram in presa avem banuieli si scenarii despre aceasta rapire. Totusi, foarte multi, cei mai multi, am preferat sa ne pastram banuielile si scenariile pentru noi. Chiar daca rapirea ar fi fost o mascarada, cum au crezut si au spus unii, o minima indoiala de ziaristi ar fi trebuit sa-i faca sa-si tina gura pe cei care au sustinut asta. Astepti sa ii vezi inapoi acasa, nevatamati, pe toti. Numai dupa aceea scoti la iveala ipotezele tale. Nu te apuci sa-ti dai cu parerea ca asta nu seamana cu rapirile clasice, ca si cum ai fi expert in asa ceva. Si nici intr-un caz nu faci pe curajosul si pe scarbitul de aranjamente cand e vorba de viata unor oameni. Si asta de ce? Ca sa parem interesanti la televizor si ca sa demonstram ca noi nu ne lasam pacaliti la Bucuresti de inscenari facute la Bagdad? Am mai auzit, dupa aceea, ziaristi care ar fi jurat pe aceasta ipoteza si care imi spuneau, cu cretina certitudine, ca toti cei patru rapiti n-au nici o grija si ca se bronzeaza langa vreo piscina cu servicii platite.
Cand au aparut imaginile ultimatumului, aceiasi scenaristi fara scaun la cap au sarit la beregata Puterii si, ca sa nu li se stirbeasca popularitatea, s-au metamorfozat in salvatorii ostaticilor. Daca rapitorii cer retragerea trupelor noastre din Irak, ca sa-i elibereze pe ziaristi, sa ne retragem! Asta mi se pare o iresponsabilitate si mai mare. Ca sa nu ne pierdem noi trecerea la opinia publica, somam Puterea sa cada la pace cu teroristii si sa le accepte pretentiile. Daca aceiasi facatori de opinie ar fi fost niste luati de pe strada carora li s-ar fi cerut parerea, as mai fi inteles. Dar cum pot judeca un asemenea punct de vedere, daca el vine din partea unor persoane care ar trebui sa stie si, fara indoiala, stiu, ce inseamna pentru reputatia internationala a unei tari sa-si tradeze angajamentele si sa cedeze in fata teroristilor? Cine ar mai fi discutat cu noi daca ne calcam cuvantul, ca tara, ca sa ii induplecam pe teroristi?
Acceptand ca Romania ar da curs cererii teroristilor, analistii nostri au certitudinea ca asta va duce la eliberarea ostaticilor?
Negociatorii Puterii n-au cedat acestor presiuni si au izbutit sa treaca de termenul limita anuntat de rapitori. Faptul ca ostaticii n-au fost executati dovedeste ca analistii care au cerut retragerea trupelor noastre au gresit inca o data. O greseala care da masura capacitatii de prognoza de care sunt in stare acesti experti buni la toate in momente de criza.
Recunosc ca nu cred nici in optimismul lui Traian Basescu pana nu-i vad in tara pe ostatici, dar ii inteleg dezamagirea fata de cei care pozeaza in detinatori ai tuturor adevarurilor si ai gandurilor de importanta nationala.