De același autor
de anul trecut, in aceasta primavara primariile de sector nu-l mai acuza pe Basescu de sabotaj. Tac si nu fac. Sau fac prost.Prin cartierele prin care nu calca expertii Uniunii Europene, inghitim zilnic praf cu lopata. Primarii, consilierii n-au timp sa observe ca, daca bate vantul nitelus, nu mai vezi de trambele de praf din aceasta capitala a desertului. Pe vremea lui Ceausescu, daca te lua stranutul ori tusea in autobuz sau pe strada, din cauza prafului de la demolari, te mai interpela cate un activist de partid, care n-avea dreptul la masina cu sofer, cu intrebarea: "Nu-ti plac realizarile?". Acei idioti incurabili interpretau pana si stranutul ca pe o atitudine rau-voitoare fata de regim. Pe ei nu-i deranjau nici praful, nici uriasa suferinta provocata de demolari. Acum nu mai cred ca doar indoctrinarea ii facea astfel. Erau si, cum se spune, nesimtiti. Slugi fara discernamant. O parte insemnata din randul acestor specimene s-a bagat in politica si dupa '90, nu din convingere, ci pentru ca nu erau in stare de altceva. Rebuturi profesionale, insi tarati uman si-au oferit serviciile pe la partidele nou aparute, cu acelasi devotament ancilar ca pe vremea partidului unic. Cei mai neinsemnati dintre ei au intrat in oastea pestrita a candidatilor la alegerile locale. Ii intereseaza pe astia ce se intampla in Bucuresti, cat ma intereseaza pe mine starea drumurilor din Somalia. O afacere, o invarteala, nadejdea ca ar putea fi promovati, astea par adevaratele interese ale celor pe mana carora ne-am lasat la alegerile locale de acum patru ani.
An electoral fiind si acesta, cine mai are timp la primarii sa astupe o groapa sau sa vada cum dau cu matura pe strazi firmele care castiga bani buni pentru a face curat in Bucuresti!
Prin centru mizeria e mai mica decat la periferie. Nu te orbeste praful, dar orasul miroase a nespalat, ca un navetist intre doua trenuri. Vezi tot soiul de masini si masinute cu perii si aspiratoare, care defileaza pe bulevarde si pe strazile mai de protocol, lasand in urma un jeg triumfator, cu iz de grajd. Mai la margini, in locul masinilor nu apar decat manuitorii de tarnuri, cu tomberoanele lor, scarpinand in sila spinarea de porc iesit din mocirla a strazilor.
Gropile din pavajul strazilor, unele de-a dreptul ucigase, nu-i impresioneaza pe edilii nostri intrati in dardora alegerilor. (Pentru d-l Vanghelie, frust primar de sector, dardora inseamna caldurile de care sunt apucati cainii cand le vine timpul imperecherii.) Ei se deplaseaza la bordul unor automobile care se repara pe bani publici, nu din propriul lor buzunar.
In ceea ce ma priveste, mi se intampla sa ma iau la cearta cu soferul familiei, sotia mea, fiindca a dat cu masina intr-o groapa sau alta. Masina familiei nici n-a iesit bine din garantie, si suna ca o droasca siluita pe drumuri de tara. Nu pot da vina pe fabricantul de la Dacia pentru asta. Nici cele mai scumpe automobile care isi incearca norocul pe strazile Bucurestiului nu scapa mai bine. Se delabreaza ca si Dacia mea. Deosebirea e ca multe dintre automobilele mai scumpe care circula prin Bucuresti sunt cumparate "pe firma", asa ca nu conteaza cat costa reparatiile, se deduc din cheltuieli. Pentru bucuresteanul majoritar insa, totul se deduce din propriul lui buzunar.
Daca, Doamne fereste, Capitala ar fi fost bombardata, nu ne-am fi ales cu atatea gauri in pavaj cu cate avem in vreme de pace. Rezultatul e ca, in ultimii doi ani, reparatorii de masini din Bucuresti nu mai pot face fata comenzilor. Iar tu, omul obisnuit, n-ai decat sa dai primaria in judecata, daca ai bani si timp de pierdut. Daca nu, ori te duci cu masina la service, ori o tii de mobila in fata casei.
Ce te faci insa cu reparatiile personale la care te obliga praful si noxele de tot soiul, care au transformat Bucurestiul intr-o campioana europeana la poluare? Daca esti alergic la praf, n-ai decat doua solutii. Sa te muti din Capitala sau, daca nu poti din cauza obligatiilor, sa porti masca de gaze pe strada. Fiindca, in asteptarea zilei in care va disparea praful din Bucuresti, nu-ti plateste nimeni despagubiri pentru medicamente, nici pentru zilele pierdute prin spitale.
