De același autor
Se dă o bătălie zgomotoasă pentru controlul companiei care gestionează porturile de la malul mării. În linia întâi şi-a aşezat oştile primarul Constanţei, Radu Mazăre. El a declanşat ample operaţiuni de înlăcrămare a populaţiei oraşului de pe malul mării, pe care o somează să susţină preluarea controlului portului şi căreia îi povesteşte, intim, că are ştiri despre o tentativă de asasinare a sa de către grupurile interese din sfera portuară. Un adevărat thriller, menit să emoţioneze o populaţie căreia i se organizează, pe banii ei, carnavaluri vesele cu diverse teme istorice. Scena presupusului atentat era Madagascarul, paradis exotic uneori răvăşit de violenţe. Anul trecut, bunăoară, doi europeni au fost arşi de vii de băştinaşii care-i suspectau că ar fi traficat organe ale unui copil în scopuri vrăjitoreşti. Un paradis exotic relativ periculos.
Primăria din Constanţa a primit deja o halcă din compania de gestionare a portului, gest care, privit acum cu atenţie, nedumereşte. În acest moment statul este cel mai mare acţionar, cu 60% din capital, Fondul Proprietatea şi Primăria din Constanţa au câte 20%.
Există deci un precedent, discret, în care statul a transferat 20% din acţiunile Portului către primăria din Constanţa, fără bani, fără alte obligaţii. Ca efect al acestei împroprietăriri primăria a primit dividende. În 2012, ultimul an despre care există informaţii financiare, primăria a obţinut din dividente 8,355 milioane de lei din cota sa de participare la profitul companiei. Dar nu sunt singurii bani pe care-i primeşte oraşul: primăria beneficiază şi de încasări din impozitele şi taxele locale. Alte milioane.
Intrarea primăriei în acţionariat a permis aşezarea unor oameni în conducerea companiei. Astfel Lucian Băluţ, descris de presa locală ca fiind profesorul de electronică al studentului Mazăre şi lider PSD local, a învins în competiţia declanşată de introducerea managementului privat. Nu a condus mult compania, dar în scurtul său mandat s-a declanşat un scandal de prost management al unui contract pentru prelungirea digului în mare, investigat de corpul de control al Ministerului Transporturilor. Deşi nu sunt publicate informaţii financiare, se pare că managementul privat aşezat la cârma companiei, în ciuda salariilor de 35.440 de lei pe lună (8.000 de euro), nu a performat mai eficient decât în alţi ani, cu toate că traficul portuar a crescut.
Acum Mazăre se zbate pentru a mai obţine 13% din acţiunile Companiei care gestionează portul Constanţa, ceea ce, dacă s-ar întâmpla, i-ar asigura o poziţie de control, de 33% din afacere. Din perspectivă economică, statul este marele perdant, deoarece portul are nevoie de investiţii masive, iar Primăria doreşte să ia bani, nu să dea. Deci s-ar aşeza la masa afacerii un acţionar care n-a plătit un leu pentru pachetul său de acţiuni şi care nu va investi niciun bănuţ în dezvoltarea companiei. Doreşte doar să ia, cu marele argument că afacerea se derulează pe teritoriul său. După această logică şi acest precedent să ne aşteptăm cumva ca primarul din Otopeni să primească un pachet de control la aeroportul Henry Coandă, sau, de ce nu, cel din comuna Mihai Kogălniceanu, să vrea participare la afacerea aeroportului local, că tot e în apropierea Constanţei? Întreaga operaţiune de satisfacere a cererilor edilului din Constanţa presupune şi listarea unui pachet, mititel, de 14% din acţiunile Companiei la Bursa de Valori din Bucureşti. E drept că afacerea este profitabilă, însă dividendele oferite sunt din categoria apelor mici. Compania a avut şi va avea nevoie de investiţii pe care le-a finanţat, sistematic, statul. Doar două proiecte de investiţii ceva mai ample au fost finanţate de Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare(BERD) şi de către Banca Europeană de Investiţii (BEI). Întrebarea este însă ce investitori privaţi s-ar implica într-o afacere controlată de o primărie condusă de un personaj exotic, controversat şi aflat în centrul unui dosar de cercetare penală? Mai mult, ce investitori şi-ar plasa banii într-o afacere în care un acţionar important ar cere mereu dividende, deoarece are nevoie de bani pentru a linişti oraşul.
Proiectul a stârnit furia operatorilor portuari, care susţin că în spatele mizei oficiale s-ar plasa şi una legată de controlul afacerilor de către ceea ce ei numesc “oamenii lui Mazăre”. Operatorii au lansat şi o întrebare retorică, fără răspuns: ce proiecte de anvergură a derulat primăria condusă de Mazăre? Primarul s-a arătat nemulţumit de eficienţa afacerii portuare: “8 milioane de euro e caca maca. Un port din Brazilia produce mai mult”, a spus Mazăre. O fi profitul mic faţă de anvergura afacerii, care gestionează şi porturile mai mititele Midia şi Mangalia şi portul de agrement Tomis. Dar pentru a-l mări este nevoie de investiţii, de bani, exact ce n-are primăria de gând să cheltuie în afacerea asta. Până una alta primăria n-are bani pentru a asigura serviciul, vital, de salvamar însă de undeva au răsărit ceva fonduri pentru un videoclip în care primarul joacă în rolul împăratului roman Cezar şi lansează un nou imn al staţiunii Mamaia. Celălalt imn a trecut neobservat, a fost deci un eşec.
