De același autor
In Romania, istoria se razbuna în decembrie. Acum sase ani, Ion Iliescu si Vadim Tudor intrau într-un suprarealist tur doi al alegerilor prezidentiale. Pe 10 decembrie 2000, "raul cel mic" mima cu dramatism un fel de lupta cu "raul cel mare", de unde rezulta în mod fatal ca binele nu prea avea cum sa învinga. Tot atunci, Iliescu îl ruga public pe Gabriel Liiceanu sa-l sprijine ceva mai discret, de teama unei sinucideri colective în delirul peremist. Iliescu si Vadim, doua simboluri ale comunismului agresiv, reusisera atunci sa umileasca liberalismul civic, sa insulte democratia si sa ucida orice speranta.
Exorcizarea
Dupa sase ani: Liiceanu priveste, leganandu-se nelinistit de la balconul cu nevroze, la ultimele zvacniri ale "raului cel mare", la agonia "raului cel mic", exorcizati cu Biblia tarzie a condamnarii comunismului. Vadim Tudor si Ion Iliescu au insultat din nou democratia si memoria unei natii întregi, însa democratia s-a trezit din somn. Spiritul civic a învins temporar, iar speranta a înviat din morti. Raportul Tismaneanu a "limpezit lumea", vorba Elisabetei Rizea. Am vazut cum "raul cel mare" s-a facut mic, iar "raul cel mic" s-a facut si mai mic. Am distins mai clar albul si negrul, ca în toate momentele decisive de pana acum, cand nuantele de gri se topesc si personajele au conturul bine definit.
PSD se întoarce la PCR
Acum stim ca PSD a mintit. Am aflat-o luni, 18 decembrie. Solidarizandu-se cu Ion Iliescu împotriva Raportului Tismaneanu, Mircea Geoana a ratat o sansa unica pentru partid: ruperea definitiva de trecutul comunist. A încercat sa o faca Adrian Nastase în 2004, cand a stabilit ca PSD este continuatorul social-democratiei interbelice, comunismul fiind pus în paranteze. Unii spun ca Geoana n-avea de ales, ca masa partidului, dominata de fosti comunisti si nomenclaturisti, astepta o protectie simbolica. In lipsa ei, Geoana risca scurgeri electorale spre PRM. Ma îndoiesc. Seful PSD avea si alte variante: sa taca inteligent, discretie maxima, diplomatie si joc de glezne. Putea, de exemplu, sa-si asume tacit Raportul Tismaneanu în care, la capitolul victime, figureaza Titel Petrescu, Iosif Jumanca, Ion Flueras, adica parintii social-democratiei de la care PSD se revendica.
Colindatori de partid
Degeaba liderul PSD fredona vioi a doua zi "sunt oltean de Jiulet, m-a facut mama istet". Adevarul, stiut si de Iliescu, e ca Geoana a ales solutia cea mai proasta. PSD ramane cu eticheta de fidel urmas al PCR si se asociaza din nou cu imaginea PRM, ceea ce i-ar putea crea probleme la nivelul socialistilor europeni. In timp ce Geoana era colindat la sediul partidului, presa publica "stenogramele Craciunului", dezvaluite initial în paginile revistei 22, cu Ion Iliescu în prim-plan. Pe atunci ministru al Tineretului, tov. Iliescu deplangea a doua zi dupa Craciunul din ’68 lipsa de combativitate a activistilor UTC împotriva studentilor care mergeau cu colindul.
Ei nu cred in nimic
"Fleacuri, a raspuns Iliescu, prostii spuse la tinerete." Cred ca acest tip de atitudine explica perfect ferocitatea unora ca Iliescu sau Vadim: oamenii acestia nu cred, de fapt, în nimic. Fostul activist comunist îsi încheie practic cariera politica în nota pur comunista. Cu toata functia de presedinte de onoare al PSD, va fi dificil pentru echipa lui Geoana sa-l mai foloseasca ca purtator de mesaj. Recuperat de partid, Iliescu este rejectat din istorie de propriul sau trecut. Marele absent de la sedinta parlamentului, fostul aparatcik a dat proba maximului sau tupeu, acuzand ca autorii Raportului Tismaneanu ar practica "un stalinism întors pe dos".
Vesti bune despre Vadim Tudor
Romania se desparte de comunism urland cu toate capetele celor zdrobiti sub greutatea celor 660 de pagini dintr-un raport tarziu. Mai e putin, si ecoul unei lumi în agonie se va stinge treptat într-un viitor incert. Vadim Tudor a fost expresia mortii în chinuri. Cred ca Patapievici, Plesu si Liiceanu ar trebui sa fie putin mai veseli: lumea lui Vadim se stinge încet. Biologia lucreaza infinit mai eficient decat justitia si presa la un loc. Vadim a sunat pentru ultima oara trompeta peste muribunzi. Cei cativa tineri cu fesuri negre rataciti pe la balcoanele parlamentului au creat doar iluzia regenerarii hoardelor peremiste. Nostalgicii comunismului se împutineaza în mod natural, iar extremistii noii generatii îl prefera pe Becali.
Ultima strigare
E greu de evaluat, în lipsa unui sondaj de opinie, cat a pierdut si cat a castigat liderul PRM din isteria declansata în parlament. Ca imagine publica, Vadim Tudor n-a pierdut nimic la electoratul de dreapta. Marea întrebare e daca a reusit sa castige din nostalgicii risipiti pe la PSD si, partial, PNG. O mare parte din electoratul peremist e marginalizat social. Dupa episodul de ieri, nici chiar somerii nu cred ca îsi imagineaza ca Vadim Tudor poate sa faca altceva decat circ. In sondaje, cei care considera comunismul o idee buna si bine aplicata sunt doar 13%. Atat are PRM si cu asta ramane. Vadim Tudor a reusit totusi doua chestiuni: sa produca dovada vie ca Romania are nevoie de o condamnare a comunismului si sa inhibe orice critica de fond asupra Raportului Tismaneanu. Dupa circul din parlament, eventualii critici si-au temperat vocea, de teama sa nu fie asociati cu hoardele PRM.
