De același autor
Familia Nastase, George Copos fac parte dintre cazurile pe care le mentionati dvs., acum catva timp, ca sunt in lucru si ne invitati sa avem rabdare pentru luna februarie?
Nu neaparat. În momentul în care am cerut putina rabdare, pentru ca o ancheta se desfasoara destul de greu, eu m-am referit la alte dosare care sunt într-o faza ceva mai avansata. Dosare în care trei parlamentari sunt cercetati, sunt pusi deja sub acuzare. Preconizam o trimitere în judecata a dosarelor într-un interval de doua-doua luni si jumatate.
Vorbeati de 28 de dosare de mare coruptie la care lucreaza DNA.
28 de dosare am primit noi de la Parchetul General, odata cu schimbarea legii, cand DNA a dobandit competenta privind investigarea parlamentarilor. Au fost 28 de dosare privind parlamentari pe care ni le-a trimis Parchetul General. N-am spus ca toate cele 28 de dosare sunt de mare coruptie. Am selectat o parte dintre ele si, acolo unde noi deja ne-am dat seama ca este un temei al acuzarii, am putut spune ca avem cateva dosare de mare coruptie. Dar am spus ca sunt 3-5, am evitat sa spun 28. De ce repet lucrul acesta? Pentru ca majoritatea dosarelor nu au în acest moment o sustinere serioasa, încat sa putem spune ca sunt dosare de coruptie. Mai am niste dosare pe care nu le-am înteles, nici macar nu stiu daca sunt dosare de coruptie. În unele dintre cele 28 de dosare s-au dat deja solutii de netrimitere în judecata.
Dvs. spuneati ca ar fi vorba de 5-7 dosare, daca imi amintesc bine, de “coruptie mare si medie”.
M-am referit la cele 4 dosare în care parlamentarii sunt învinuiti, ceea ce înseamna deja ceva, adica nu doar cercetati. Si m-am referit la cele 2 dosare în care sunt cercetati cei doi asa-zisi baroni locali, Radu Mazare, de la Constanta, si Oprisan, din Vrancea, carora li s-a adus la cunostinta învinuirea.
Pana in februarie vor fi finalizate aceste dosare, Oprisan si Mazare? Pentru ca e vorba de ultima luna in care se tine cont de aceste dosare pentru Raportul de monitorizare.
Pana în luna aprilie. Am avut discutii cu partea tehnica a Comisiei Europene, cu functionarii de acolo, si au spus ca vor lua în considerare cauzele, chiar daca nu sunt solutionate pana la sfarsitul lunii aprilie si începutul lunii mai. Deci pana în ultimul moment se va lua în considerare, daca apare un rechizitoriu, chiar în 30 aprilie. Nu stiu cum va fi si cat de repede se va solutiona, dar stiu ca 2 din cele 3 dosare cu parlamentari sunt într-o faza destul de avansata si este foarte posibil sa se solutioneze cu rechizitoriu pana la sfarsitul lui februarie.
Si cazurile recente - Copos, Nastase - pana în luna martie vor avea rechizitorii?
Este greu sa va spun asa ceva. Nu stiu daca vom avea obligatoriu rechizitoriu. Într-unul din cazurile recente, despre care nu pot sa vorbesc prea mult, este începuta urmarirea penala. În cazul celalalt, care îl priveste pe Adrian Nastase, nu este începuta urmarirea penala. Se fac cercetari si din acest motiv este prea devreme sa va spun daca se va ajunge la începerea urmaririi penale.
In cazurile despre care spuneti ca se vor finaliza rechizitoriile, ele sunt bine intocmite de procurorii DNA sau exista riscul sa fie respinse?
Eu, ca procuror-sef, iar procurorii de caz cu atat mai mult, nu-mi poto asuma riscurile de a trimite un dosar incomplet în instanta. Decizia o ia procurorul de caz. Din septembrie-octombrie se lucreaza intensiv pe aceste cazuri. Daca DNA a fost dotat, conceput si organizat ca sa rezolve problema marii coruptii - în conditiile în care avem o gramada de dosare de medie coruptie -, fortele s-au canalizat pe aceste dosare mai importante, însa cu respectarea tuturor drepturilor procedurale. Iar acest lucru dureaza.
Cu toata presiunea pe care o avem din partea opiniei publice, a presei, a oficialilor europeni sa solutionam dosare de mare coruptie, nu e treaba noastra, a procurorilor, sa dam exemple, deci chiar nu-mi propun lucrul acesta, de a fi nevoit sa scot 2-3 dosare pana în mai. Ideea mea este ca aceasta campanie anticoruptie sa continue. Si dupa luna mai ne intereseaza, în egala masura.
Ce il poate motiva pe un procuror DNA sa faca o ancheta serioasa, sa nu savarseasca greseli de procedura?
Nu trebuie sa-l motiveze ceva anume, pentru ca, din momentul în care a devenit procuror, stie ca trebuie sa faca un dosar care sa nu aiba greseli de procedura, în care cercetarea fondului sa fie cat mai corecta, iar concluziile lui sa fie cat mai aproape de realitate.
Dar ce inseamna mare coruptie?
Am încercat si noi ca atatia altii, de la oficiali ai Comisiei Europene la presa sau reprezentanti ai societatii civile, sa definim ce înseamna mare coruptie. Si am zis: sunt, în primul rand, fapte comise de persoane cu înalte functii politice si publice - parlamentari, generali de armata, înalti magistrati etc. -, apoi dosare de mare coruptie pot însemna fapte comise si de directorii unor companii nationale, care, prin natura lor, creeaza niste prejudicii imense.
Lupta impotriva coruptiei nu se incheie cu Raportul din mai
Procurorii DNA sunt suficient de bine pregatiti ca sa faca fata in instanta avocatilor unor case mari de avocatura?
La urma urmei, procurorii DNA sunt tot procurori. Avantajul este ca nu vin aici direct din facultate, pentru ca trebuie sa aiba un stagiu minim de 6 ani. În 6 ani capeti experienta si cunostintele necesare ca sa nu faci greseli. Dar trebuie sa va spun ca procurorii DNA stiu în amanunt ce probleme se ridica la instante, pentru ca, de regula, avocatii care îi reprezinta pe inculpati în instante sunt avocati care îi reprezinta si aici si toate exceptiile pe care le ridica la instante le ridica si aici. Deci procurorii sunt primii care au grija sa nu faca greseli procedurale, pentru ca stiu ca procedura blocheaza fondul.
Procurorii DNA spuneti ca sunt la fel cu ceilalti procurori, dar eu cred ca DNA ar trebui sa aiba procurori de elita.
Asa s-a dorit sa fie. De asta s-a si cerut experienta minima de 6 ani. Dar asta nu exclude ca un procuror DNA sa vina direct de la un parchet de judecatorie. El poate sa vina de la un parchet mare de judecatorie, unde a avut dosare grele.
Cum evaluati activitatea procurorilor?
Atunci cand am venit aici, era un context în care ministrul Justitiei, si nu numai ministrul Justitiei, ci în general societatea civila reprosau PNA o atitudine pasiva, spuneau ca nu se implica în dosare si ca, în loc sa mearga spre dosare, asteapta sa vina dosarele la ei. Traducem prin faptul ca procurorii asteptau sa vina politistii, sa vina sefii serviciilor de informatii si de investigatii sa le aduca dosarele: “d-le procuror, audiaza-l pe inculpat” si cu asta, basta. Li se reprosa aceasta atitudine. Ei bine, am venit aici si am discutat cu ei, am discutat pe dosare. Eu am avut functii de conducere de putina vreme. Timp de 3 ani am condus Sectia de urmarire penala la Parchetul Curtii de Apel din Cluj. Iar în acesti 3 ani am avut dosare grele. Deci sunt familiarizat. Mi-am dat seama din discutiile pe care le-am avut ca unii nu sunt pregatiti si ca lucreaza pe langa dosar. Dar asta nu a fost suficient. Am început sa evaluez activitatea pe care au avut-o. Unii erau aici de 1 an, de 2, altii de la înfiintarea PNA, de 3 ani, si am vazut dosarele pe care le-au instrumentat. Vreau sa va spun ca, asa cum un articol de ziar îti spune foarte multe despre cel care l-a scris, si un rechizitoriu sau un dosar îti spune foarte mult despre cel care a instrumentat dosarul. Dupa aceea, am vazut dosarele închise. Am tot vorbit de ele, erau dosare în care se dadusera solutii de netrimitere în judecata, solutii de scoatere de sub urmarire, dupa un probatoriu absolut sumar. Si am revocat o parte dintre procurori.
O parte au fost revocati. De acum incolo dvs. ii veti evalua? Daca veti avea dosare prost intocmite, cum veti proceda?
Voi reactiona exact cum am reactionat la început. Noi, procurorii DNA, suntem evaluati la un an, fata de ceilalti magistrati, care au evaluare o data la 3 ani. Asa cum si pe mine m-a evaluat cineva si o sa ma evalueze, asa îi voi evalua si eu pe ei si îmi voi da seama de calitatile lor, în functie de dosarele pe care le fac, în functie de atitudinea lor, de cum scriu un rechizitoriu sau o solutie de scoatere de sub urmarire, cum o motiveaza.
V-ati plans de faptul ca au fost scurgeri de informatii din PNA catre persoanele vizate de anchete. Vor continua aceste scurgeri de informatii si de la DNA?
Nu cred ca au interesul sa-si complice viata cu scurgeri de informatii. Dar lucrul asta nu îl poate garanta absolut nimeni, cu atat mai putin eu, care nu sunt un serviciu de informatii. Stiti foarte bine ca serviciile de informatii numai cu asta se ocupa si mult mai bine monitorizeaza circuitul de informatii, scurgerea de informatii. Eu sunt un civil, nu m-am ocupat de scurgerea de informatii, eu lucrez în general public, cu oamenii.
Dar ce-i lipseste unui procuror ca sa fie ca unul din Italia, sa avem un fel de Cattani al nostru? N-are pregatire profesionala, sistemul in care evolueaza...?
În primul rand, cred ca nu are convingerea ca poate fi ca procurorul acela. Nu poate fi vorba de pregatire profesionala. Sunt dosare atat de complexe la DNA, prin problematica, nu atat prin persoane, si vorbim aici de dosare privind privatizari, retrocedari de imobile sau mari delicte financiare, încat orice procuror profesionist aici ar simti ca este raiul, adica poti sa-ti pui mintea la contributie. Nu am retineri, chiar nu am retineri sa spun lucrul acesta, ca procurorii pricep cauzele si ce nu înteleg discuta cu expertii pe care îi avem - avem specialisti în domeniul economic, financiar, IT etc. Dar asta nu-i priveste doar pe procurorii DNA, ci pe toti procurorii din
Cum explicati asta? Prin faptul ca au fost presul pe care s-au sters toate puterile care s-au succedat?
Nu m-as exprima asa dur, dar raspunsul este da. Desi noi avem niste garantii bune, date de legea noastra de organizare, de Legea privind statutul magistratului. Prin lege ne bucuram de stabilitate, suntem independenti în solutii, nu poate interveni nimeni, nici eu, ca procuror-sef, nu pot sa intru în solutia procurorului simplu, nu pot sa iau dosarul. Magistratul are stabilitate, ceea ce înseamna ca nu poate fi schimbat de un agent al Executivului sau al Legislativului, avem propriul nostru parlament, care este CSM-ul.
Si atunci?
Deci, sunt toate conditiile. Sigur ca ultimele garantii au venit abia în aceasta vara. Dar eu spun ca si pana acum le aveam. Probabil ca depinde de om, de caracter. Însa asta este partea buna. Partea proasta este ce spuneati dvs. cu “presul”. Au vazut procurorii de-a lungul anilor - si probabil ca si judecatorii - ca, atunci cand se schimba puterea, cei care au facut un dosar în care era implicat un membru al puterii respective au avut neplaceri. Astea pot sa fie mai mari sau mai mici, de la excluderea din magistratura, care se face tot prin mana colegilor nostri, si pana la o sanctiune mai blanda, sau prin nepromovare. Si e mai simplu pentru unii sa traiasca comod.
Cat timp credeti ca le trebuie procurorilor, si vorbesc despre justitie in general, nu numai despre procurori, sa invete sa stea si drepti, nu numai in “echer” in fata puterii? Sau e o problema de educatie, de caractere? Nu le putem da o aspirina si li se schimba caracterul.
Vreau sa fiu foarte deschis. În momentul în care am organizat concursul pentru angajarea de procurori la PNA, m-as fi asteptat sa vina mai multa lume, pentru ca ar fi fost stimulati, în primul rand prin nivelul la care lucreaza, pentru ca suntem în cadrul Parchetului General, si apoi prin salarizare, care este diferita si speram ca va ramane diferita. Spre surprinderea noastra, n-au venit suficient de multi, au venit peste 20 de oameni, din care n-am ales, desi aveam locuri libere, decat o parte. Si asta a fost o chestiune neplacuta. Am constatat ca nu vor oamenii sa lucreze aici, ceea ce este trist.
Le e teama ca se intoarce PSD la putere si “cum sa indraznesc eu sa anchetez persoane care
Probabil ca da. Mai sunt si motive benigne, ca “nu vreau sa ma mut de la Sebes în Bucuresti, mi-este mai comod sa stau acolo”. Nu stiu de ce nu accepta provocarea, pentru ca, la urma-urmei, a te duce la un alt nivel sa faci dosare interesante este o provocare.
Asta mi se pare o reactie ridicola. De pilda, sa anchetezi acum cazul familiei Nastase, sa intri cu bisturiul, sa investighezi cum au ajuns sa-i faca pe oamenii aceia sa vanda terenurile la anumite preturi, cu taximetristul care vinde cu 150 de dolari nu stiu cate hectare...
Se explica prin ceea ce spuneati si dvs., ca nu vor sa se amestece în asemenea anchete. O parte dintre procurori. O alta parte o fac.
Anchetele n-au legatura cu politica, ci doar cu penalul
Dar cei care o fac, cei care se ocupa de Mazare, de Oprisan, de dosarele familiei Nastase, Copos, puteti dvs. sa ne dati asigurari ca oamenii acestia chiar fac o ancheta serioasa, chiar nu se opresc la “da, hartiile sunt in ordine, sunt inregistrate, sunt platite taxele la Fisc, e OK”?
Eu spun ca se va lucra temeinic.
Si nu se va opri procurorul doar la acel contract de vanzare-cumparare, va merge mai departe?
Va merge.
Atat d-l Nastase, cat si d-l Dan Ioan Popescu au acuzat ca sunt dosare politice. Ce le raspundeti?
Acuza asta deja ma plictiseste. Am raspuns deja la aceasta întrebare. Li se pare probabil mai interesant, înseamna o persecutie care n-are legatura cu fondul cauzei. Dar astea sunt dosare absolut cu infractiuni ordinare, de drept comun, nu sunt infractiuni contra securitatii statului, nu sunt nici infractiuni politice. Dansii nu sunt cercetati pentru tradare, de exemplu, ci pentru fapte de coruptie sau infractiuni economice. Toata lumea spune acest lucru, uitati-va ca si primarul Mazare spune ca este dosar politic. Ce este politic? Retrocedarea ilegala a unui teren n-are nici o legatura cu politica, spun eu. Daca are legatura, are legatura cu legea penala.
Eu nu m-as grabi, pentru ca exista suspiciunea, de 16 ani, ca politicul controleaza justitia si nu e de crezut ca lucrurile s-au schimbat peste noapte. De aici si teama ca justitia raspunde la comenzi politice. Ca sa-i convingeti ca nu sunteti instrument al actualei puteri, probabil ca ar trebui sa anchetati si oameni care sunt conectati cu actuala putere.
Înteleg temerea asta. Ce pot sa va spun este ca nu se întampla cu mine acest lucru. De-a lungul carierei mele am trimis în judecata oameni din toate partidele politice. Despre procurorii din cadrul DNA îmi place sa cred ca nu au asemenea parti-pris-uri, iar cercetarile pe care le facem nu le facem din motive de spectacol si nici pentru a convinge puterea politica actuala ca îi cercetam pe ceilalti. Faptul ca sunt cercetati mai multi oameni care au facut parte din partidele aflate acum în opozitie se explica prin aceea ca au detinut puterea. Este un lucru logic, patru ani au detinut puterea, toate faptele pe care le cercetam noi sunt fapte istorice, s-au petrecut candva, în intervalul 2000-2004. Sunt convins ca, într-o etapa viitoare, vor aparea si faptele celor care conduc acum. Asa se întampla. Asta este o explicatie pe care am dat-o si reprezentantilor UE, pentru ca si ei ne-au pus aceeasi întrebare: “dar îi cercetati pe toti obiectiv si echidistant?”. Da, îi cercetam pe toti, dar nu suntem vrajitori, sa spunem: unul de la PSD, unul de la PD, unul de la PRM sau PNL. Ar însemna ca pornesc de la ideea ca toti au comis infractiuni. Sa vedem, cand sunt sesizat, ce o sa fac, indiferent cine este implicat. În ce ma priveste, asa se va întampla.
Sunati pe cineva si intrebati daca e bine sa anchetati, ca e in opozitie sau la putere? Sau va suna cineva: “nu ancheta pe X, ancheteaza-l pe Y”?
Absolut deloc. Si v-o spun sincer. Nu m-au sunat niciodata. Eu n-am fost sunat niciodata în cariera mea de procuror.
Nu spuneati ca v-a sunat d-l Nastase?
O singura data m-a sunat, dar chestia aia este o chestie nesemnificativa. Probabil ca nu trebuia s-o faca prin mine, trebuia sa întrebe Biroul de presa, asa cum a procedat ulterior. Si a fost o întrebare absolut benigna: “d-le, dosarul meu este redeschis?” si am spus “nu, dar probabil ca va fi”. Si uite ca s-a si întamplat. Deci, dansul nu a sunat - eu nu-l apar pe d-l Nastase - ca sa puna pila într-un dosar anume, dansul s-a interesat de dosarul lui. Nu poate fi catalogata ca interventie în treburile justitiei. Nici vorba, dar e bine sa mearga pe alte cai.
N-ati fost sunat de altcineva si n-ati sunat pe nimeni ca sa cereti voie...
Primesc frecvent astfel de întrebari. Si eu raspund: “nu am vorbit sau, daca am vorbit cu presedintele si cu premierul, nu am vorbit pe tema dosarelor”. Ma pot întalni cu premierul, am fost la Consiliul interministerial pentru strategia nationala anticoruptie, sunt prin lege membru acolo, nu discut daca e buna sau nu. Si am fost acolo, sigur ca am discutat cu premierul. Ce pot sa spun? Ca n-am discutat cu presedintele Romaniei niciodata? Sigur ca am discutat, am fost la numire si am discutat cu el. Dar niciodata discutiile nu se poarta pe un dosar. Niciodata nu mi-a cerut nimeni, nici premierul, nici presedintele Romaniei: “Fa un dosar asa!”. Cu atat mai putin un parlamentar. Presedintele Romaniei, atunci cand am mers pentru numire - pentru ca stiti ca este competenta dansului de a-i numi pe procurorii sefi ai DNA - si atunci cand au mers adjunctii si sefii de sectii, mi-a spus urmatorul lucru: “Aveti sprijinul meu neconditionat si n-am sa va sun niciodata pentru nimeni”. Si asa s-a si întamplat. Nu m-a sunat niciodata pe probleme de dosare. Din punctul acesta de vedere, eu nu îmi fac griji.
Colaborare limitata cu serviciile de informatii
Categoric, si s-a îmbunatatit colaborarea. Va spun fara nici un fel de diplomatie, dar ceea ce am afirmat atunci la început am afirmat pe baza unor statistici. Sunt programe pe calculator în care vedem cate din informatiile unui serviciu sau ale unui inspectorat de politie sunt valorificate sau nu. Eu le-am luat statistic, avem situatii, avem date si am spus ceea ce am vazut.
Si acum va trimit lucruri serioase sau tot asa, colationeaza din presa?
Se mai întampla si asa, fara sa fac afirmatia privitor la un serviciu anume. Se mai întampla sa fim sesizati informativ cu fapte pe care noi le avem în cercetare de 6 luni. Se mai întampla si asta. Atunci cand vreo sesizare de-a dansilor ne preocupa, le solicitam amanunte suplimentare.
Deci raspund solicitarilor dvs., nu ca s-ar fi imbunatatit calitatea informatiilor pe care ei vi le furnizeaza.
Este un interval prea scurt de timp ca sa-mi dau seama de acest lucru, pentru ca informatiile vin si informatiile lor sunt destul de complexe. Ele sunt date în lucru. Pe baza unor informatii nu poti sa începi din start o ancheta penala, mai ales ca sunt documente care nu pot fi niciodata puse la dosarul cauzei, pentru ca este clasificat. Nu pot sa-mi dau seama, este un interval scurt, 3-4 luni. Probabil o sa-mi dau seama daca s-a îmbunatatit la sfarsitul anului. Dar din punctul de vedere al colaborarii pe un caz sau altul, asta s-a îmbunatatit.
Multe sunt informatii clasificate secrete. Nu intra la dosar.
Este o alta problema cu caracterul secret al informarii. Asa este legea. Daca se va modifica legea, va fi bine pentru noi.
Nu propuneti modificari?
Da, de pilda, am propus pentru sesizarile Oficiului de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor.
Nu e frustrant? Primiti informatia, dar n-aveti voie sa o folositi si astfel n-are nici o valoare.
Documentele clasificate nu le pot declasifica eu, nu le pot pune la dosar. De pilda, de la Oficiul National pentru Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor primeam sesizari si nu puteam sa le punem la dosarul cauzei. Eu vreau sa fie desecretizate cat mai multe astfel de documente, ca sa pot merge în fata judecatorilor sa arat ca e o proba, nu spun doar eu, o spune si alta institutie a statului abilitata sa faca aceasta cercetare, si, în al doilea rand, pentru a creste responsabilitatea celui care întocmeste asemenea nota. O nota informativa pe care n-ai voie sa o pui la dosarul cauzei îl protejeaza pe cel care o întocmeste. Nimeni n-o mai contesta, o vad eu si, cu asta, basta, stiu ca este buna sau este proasta. Dar, daca acel act ar fi declasificat si s-ar pune în dosar, ar deveni public si cineva ar putea spune: “d-le capitan, aici ai vorbit prostii”. În acest moment, scrie frumos si nu stie nimeni daca se întampla ceea ce pretinde el în nota. Nu este supus dezbaterii între avocati, procurori si judecatori. Dar lucrul acesta se poate face doar într-o anumita masura, pentru ca, în principiu, serviciile de informatii lucreaza cu documente secretizate. În general, pe dosare penale, cred ca nu este bine sa lucram prea mult cu serviciile secrete. Cel putin oficialii europeni, si nu doar europeni, spun ca ar trebui sa limitam colaborarea cu serviciile de informatii într-o ancheta penala, pentru ca în toate tarile serviciile de informatii au atributii de siguranta nationala si atunci nu prea au ei treaba cu ancheta penala. Sunt poate momente în care sunt nedumeriti de ce apar serviciile secrete peste tot. Se poate, în limitele legii, daca ei constata fapte de coruptie, sa ne sesizeze pe noi. Dar problema noastra este de a avea aparatul propriu, adica politia judiciara, pentru ca SRI are treaba lui, pe siguranta nationala.
Totusi, s-a vorbit mult pe tema implicarii serviciilor secrete in lupta impotriva coruptiei, care ar fi un atentat la siguranta nationala a Romaniei.
Aceasta discutie o stiu si eu. Dar, atata timp cat Legea sigurantei nationale nu defineste coruptia ca fiind atentat la siguranta nationala, nu putem spune ca acest fenomen este un atentat la siguranta nationala si sa folosim probele de acolo.
O tara care vrea sa intre in Uniunea Europeana trezeste suspiciuni în momentul in care foloseste exagerat serviciile secrete?
Aceasta concluzie am desprins-o si eu dupa discutiile pe care le-am avut cu oficiali europeni. Asta spun si ei, sa facem corpul nostru, procurorii, politia judiciara, cei care se ocupa anume cu investigatiile penale, si atunci nu mai apelam la serviciile secrete.
Politia judiciara DNA
Colaborarea cu Politia este buna?
E un lucru diferit. Noi, propriu-zis, nu avem mare treaba cu Politia din cadrul Ministerului de Interne, ca procurori anticoruptie. De ce? Suntem singura institutie de parchet din tara asta care avem propria politie judiciara. Ei fac dosarele, întocmesc în final un referat pe care îl înainteaza la Parchet si procurorul îl vede si decide: daca e bun, i-l da judecatorului; nu e bun, i-l da înapoi sa-l refaca. Am cerut de-a lungul anilor, noi, procurorii, sa avem politia judiciara. Acesta este marele castig al PNA, ca avem 170 de ofiteri de politie judiciara, detasati pe 6 ani. Timp de 6 ani, cat sunt la mine, eu, ca procuror-sef, raspund de cariera lor. Ministrul de Interne sau comandantul Politiei Romane nu au nici o putere în acesti 6 ani. Si trebuie sa va spun ca este o atmosfera foarte buna, nu este o atmosfera militarizata, ca nu am nevoie de asa ceva. Pe mine ma intereseaza mintea lui, nu cascheta. Si vor sa vina în continuare, am aproximativ 400 de cereri pe cele 10 locuri pe care le mai am libere. Este o politie judiciara foarte buna si sunt eficienti.
Dar colaborarea cu cei de la Curtea de Conturi?
Dar Curtea de Conturi nu este un organ de investigatie penala. Ei verifica modul în care se cheltuie banul public. Atunci cand au indicii ca cheltuirea s-a facut fraudulos, ca sunt fapte foarte grave, trimit la noi. S-a facut o modificare a Legii de organizare a Garzii Financiare, prin care actele Garzii Financiare sa poata fi folosite ca mijloace de proba, pentru ca ei au competenta în ce priveste verificarea modului în care se platesc taxele si impozitele, pe evaziune fiscala, cu alte cuvinte. Stim foarte bine ca aici sunt prejudicii imense la bugetul de stat, la noi evaziunea fiscala este de amploare. Noi nu puteam sa aducem actele lor ca mijloace de proba, trebuia sa le trecem prin Directia Generala a Finantelor, sa le faca un control de fond, era greu.
Aveti la DNA procurori specializati în infractiuni economice, operatiuni financiare, “inginerii” pe bursa?
Am cautat, în momentul în care am facut selectia, în special procurorii care au lucrat dosare economice. La noi are loc interviul, se formeaza o comisie, participa si psihologul care sa observe alte aspecte decat observam noi, juristii. Am cerut ca fiecare candidat sa aduca un numar de 5 lucrari pe care le considera reprezentative. Am cerut 5 rechizitorii sau ordonante de scoatere de sub urmarire avand în atentie în special solutiile date în dosarele privind criminalitatea economico-financiara. Sunt procurori care fac asta de ani de zile. Eu de 14 ani am facut doar dosare economice. Specializarea o capeti în primul rand facand dosare.
Simtiti presiunea Bruxellesului in cazurile de mare coruptie? S-a tot vorbit ca trebuie sa dati trei-patru “pesti mari”, “rechini”. DNA trebuie sa convinga ca lupta impotriva marii coruptii a inceput si este autentica.
Da, simt presiunea, dar nu în sens negativ. Simt presiunea si a presei, a opiniei publice. Dar cei de la Comisia Europeana sunt totusi niste oameni rezonabili, ei stiu ce se poate. Nu ne-au spus niciodata: “vrem sa pice un cap mare!”. Ei spun asa: “vrem sa vedem ca s-a schimbat ceva”. Modalitatea cea mai elocventa de a-i convinge este de a prezenta un rechizitoriu, pentru ca nu poti sa prezinti pana în aprilie o hotarare judecatoreasca, asta e clar. Ei nu sunt absurzi, dar probabil ca s-au saturat, de-a lungul anilor, sa tot auda promisiuni si atunci au pus punctul pe i. Vrem doua cazuri, ceva concret, macar ca l-ati dus în fata judecatorului, vrem sa vedem lucrul asta. Ei înteleg foarte bine ce se întampla la noi si cred ca au vazut doar prin vizitele pe care le-au facut la DNA ca ceva s-a schimbat si ca sunt lucruri bune, în sensul celor dorite de ei. Mai ales ca noi, începand din noiembrie anul trecut, transmitem un “raport de progres” în lupta anticoruptie. Am impresia ca ne privesc cu mai multa bunavointa acum. În acelasi timp, spun: “dati-ne ceva!”.
Si le veti da probabil, in februarie, martie...
Facem ce se poate face pana atunci. Procurorul este într-o situatie delicata: da-mi un rechizitoriu pana în februarie! Este greu sa ceri asa ceva. Se lucreaza si se respecta toate normele procedurale. Nici nu se poate altfel. Vin toti cu avocati mari, si nu cu unul, ci cu mai multi, care vor sa asiste la orice act de urmarire penala, asa ca nu avem noi cum sa grabim procedurile. Pentru ca degeaba spunem: “d-le X, vreau ca maine sa vii la audiere”. “Nu pot sa vin decat saptamana viitoare”, iar saptamana viitoare spune “nu pot sa vin pentru ca mi-a plecat avocatul”. Pana la urma se fac toate aceste anchete, dar trebuie respectate procedurile. Sunt dosare în care se lucreaza intens de 4-5 luni.
20 ianuarie 2006
