De același autor
Ultima modificare a Constituţiei a avut loc în anul 2003. A fost nevoie de două zile, 18 şi 19 octombrie, pentru ca pragul de 50 la sută plus unu să fie atins.
S-au prezentat la urne 9.938.441 de cetăţeni (55,7%) din care 8.915.022 (89,70%) au spus DA iar 875.172 (8,81%) s-au pronunţat împotriva modificării legii fundamentale din 1991.
Principalele amendamente aduse în 2003 Constituţiei aprobate în 1991 au vizat prelungirea mandatului preşedintelui ţării la cinci ani faţă de patru ani, introducerea unui nou alineat care prevede că preşedintele nu îl poate revoca pe prim-ministru şi introducerea explicită a principiului separării puterilor în stat.
În 6 mai 2008, preşedintele Traian Băsescu anunţa că va solicita unei echipe de specialişti o viziune asupra modificării Constituţiei, acuzând PNL şi PSD că refuză modernizarea României. El s-a referit în special la Executiv, afirmând că acesta a renunţat la acest proiect pe care l-a caracterizat drept "unul dintre golurile" mandatului său pe care îl resimte "cu toată fiinţa".
Ce se va întîmpla acum? Principalele dispute constituţionale
Multe dintre disputele Comisiei pentru revizuirea Constituţiei au în centru discuţiile privind introducerea explicită a creştinătăţii, în special a ortodoxiei, în rolul de modernizare a statului.
O propunere asemănătoare a fost respinsă la nivel european atunci când s-a cerut să se facă o referire specială la originile creştine în tratatul care instituie Constituţia Uniunii Europene.
Atunci, şapte state, în frunte cu Italia, au cerut recunoaşterea unui “adevăr istoric” şi introducerea în Constituţie a unei referiri explicite la “rădăcinile creştine ale Europei”.
Italia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, Republica Ceha şi Slovacia considerau ca “prioritară introducerea tradiţiei creştine în preambul”, care enumera valorile fondatoare ale Europei.
Ţările din nordul continentului, Franţa şi Belgia s-au opus unei asemenea menţiuni. Spania s-a raliat taberei laicilor.
Preambulul actualului proiect de tratat se referă numai la “moştenirea culturală, religioasă şi umanistă a Europei”, menţionarea specifică a creştinismului sau a lui Dumnezeu fiind considerată prea polemică.
Numai că Europa prezintă o imagine diversă: sunt ţări, cum ar fi Franţa, stat laic încă din 1905, care tratează credinţa ca pe un fapt strict privat şi nu-l menţionează nici pe Dumnezeu, nici vreo religie, dar sunt state, reprezentând cam jumătate din populaţia europeană, care vorbesc deschis despre Dumnezeu, despre creştinism şi despre Biserici.
Poporul german şi-a adoptat Constituţia „în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor“, iar cel irlandez afirmă că va acţiona „în numele Sfintei Treimi, de la care emană toate autorităţile“.
Sine „Nihil sine Deo”
Propunerea ca "Nihil sine Deo" să fie deviza României nu a întrunit voturile necesare adoptării.
Propunerea a întrunit 11 voturi "pentru", 8 voturi "împotrivă" şi nicio abţinere, fiind considerată neadoptată întrucât nu a întrunit majoritatea de două treimi, cu care se adoptă amendamentele în comisia de revizuire a Constituţiei.
Ioan Stanomir, profesor de drept constituţional, spune într-un inteviu pentru Revista 22 că „problema dezbaterilor constituţionale de la noi nu este prezenţa sau absenţa divinităţii, sub orice denumire ar apărea aceasta, problema este absenţa oricărui plan coerent de rezolvare a dilemelor cu care ne-am confruntat în ultimii ani. Nu se poate face o dezbatere autentică pe teme de reală importanţă, cum este absenţa sau prezenţa spiritualităţii creştine într-o constituţie, în absenţa unei discuţii largi, profunde şi purtate cu seriozitate şi competenţă”.
Referitor la rolul BOR şi al altor culte creştine, preşedintele Senatului, Crin Antonescu, a declarat că „ideea referitoare la rolul Bisericii Ortodoxe Române în istoria naţională şi în evoluţia şi identitatea poporului român va fi inclusă în preambulul viitoarei Constituţii”.
Comisia de revizuire a Constituţiei a respins amendamentul care ar fi recunoscut rolul istoric al Bisericii Ortodoxe Române şi al altor biserici şi culte religioase.
Căsătorie sau căsătorie între bărbat şi femeie?
Un alt punct fierbinte al discuţiilor l-a reprezentat amendamentul care se referă la căsătorie şi familie.
Astfel, Comisia de revizuire a Constituţiei a adoptat un amendament care prevede că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între "un bărbat şi o femeie", sintagmă care înlocuieşte cuvântul "soţi", prezent în textul actual al Legii fundamentale.
Premierul Victor Ponta a pledat din nou pentru mentinerea articolului actual din Constitutie in ceea ce priveste definirea casniciei, in timp ce Crin Antonescu a lasat sa se inteleaga ca acest aspect ar putea fi rediscutat
"Daca se va solicita reluarea votului o vom face. In ce ma priveste, imi mentin pozitia", a declarat Crin Antonescu, dupa ce ieri afirmase ca "familia e familie, casatoria e casatorie si se face intre un barbat si o femeie".
Liderul PNL a recunoscut ca "exista niste puncte de vedere diferite in acest subiect" cu Victor Ponta. "Dl prim-ministru are o parere, eu am o alta, ce e asa de complicat?", a explicat el
Primul ministru a subliniat, la randul lui, ca "actuala prevedere constitutionala e foarte clara" si ar trebui mentinuta.
"Trebuie sa avem o constitutie indreptata spre ideea de suplete si de a nu pune in constitutie o multime de interdictii si dupa aceea sa nu stim ce sa facem cu ele", a adaugat Ponta. Intrebat de ziaristi daca sustine casatoriile intre persoane de acelasi sex, premierul a raspuns: "Nu, nu le sustin".
Deputatul independent Remus Cernea susţine că România va fi pusă pe lista ţărilor homofobe dacă amendamentul adoptat de Comisia de revizuire a Constituţiei care defineşte căsătoria ca relaţie dintre un bărbat şi femeie va fi validat de plen şi de referendum.
O prima reactie vine din partea Organizaţiei Amnesty International care se arată "îngrijorată" de adoptarea amendamentului constituţional privind întemeierea familiei pe căsătoria între un bărbat şi o femeie.
Expertul Marco Terolini spune într-un interviu la RFI că amendamentul poate crea discriminări şi că se impune o dezbatere publică deschisă în România privind mariajul gay.
Articolul 6 alineatul (2) din Tratatul UE cere statelor membre să respecte drepturile fundamentale,inclusiv interzicerea discriminării pe motive de orientare sexuală, în momentul aplicării legislaţiei UE.
Astfel, deşi legislaţia UE nu obligă statele membre să permită sau să recunoască parteneriatele sau căsătoriile între persoane de acelaşi sex, aceasta obligă statele membre să trateze cuplurile de acelaşi sex în mod egal cu cuplurile de sex opus în momentul aplicării legislaţiei UE.
În prezent, Belgia, Franta, Ţările de Jos, Spania şi Suedia permit cuplurilor formate din persoane de acelaşi sex să se căsătorească legal.
În acelaşi interviu, profesorul Ioan Stanomir spune că „ ceea ce UE interzice este interzicerea discriminării. Asta ar însemna ca noi să negăm posibilitatea unor persoane de acelaşi sex de a se uni prin legături care să le protejeze drepturile cum ar fi acele parteneriate civile practicate în unele state UE. Legăturile civile între persoane de acelaşi sex nu sunt interzise. Nu e bine să lăsăm patima să vorbească şi să astupăm glasul raţiunii”.
În numeroase ţări ale UE se poate oficializa relaţia prin intermediul parteneriatului înregistrat (numit uneori şi parteneriat civil).
În acest domeniu, legislaţia diferă enorm de la o ţară la alta - în unele state, această formă de uniune nu există sau, dacă a fost încheiată în altă ţară, nu este pe deplin recunoscută.
Ţările UE care nu recunosc parteneriatele înregistrate:Bulgaria,Cipru, Estonia, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Romania si Slovacia.
În 2004, Traian Băsescu a declarat că „nu, nu condamn homosexualitatea, nu condamn casatoriile intre homosexuali acolo unde ele exista”.
Un caz real
Emma (din Belgia) şi Carine (din Franţa) s-au căsătorit în Belgia şi s-au mutat în Germania, unde Emma şi-a găsit un loc de muncă. Autorităţile nu le-au privit ca pe un cuplu căsătorit întrucât Germania nu recunoaşte căsătoria între persoane de acelaşi sex.
Însă, pentru că încheierea de parteneriate înregistrate între persoane de acelaşi sex este totuşi permisă în Germania, Emma şi Carine au aceleaşi drepturi ca şi partenerii înregistraţi în baza legislaţiei germane.
Cu stemă sau fără stemă?
Steagul României reprezintă un alt măr al discordiei.
Comisia de revizuire a Constituţiei a adoptat un amendament prin care va fi menţionată în legea fundamentală înscrierea stemei României pe tricolor.
Astfel, "drapelul României este tricolor, având pe fondul galben stema ţării; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu".
În forma actuală, Constituţia stabileşte că "drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu".
„Aceasta discuţie este de nivelul comicului involuntar. Aceste jocuri de-a stema sau de-a culoarea steagului sunt nişte jocuri care denotă copilărie şi infantilism. Cred că stema unei ţări dacă apare pe steag trebuie să fie în primul rând reflectarea unei stări de patriotism la nivelul cetăţenilor. Când voi vedea în Parlamentul României un autentic patriotism, atunci voi fi şi eu fericit că avem stema pe steag”, mai afirmă Ioan Stanomir în interviul pentru Revista 22.
Pe de altă parte, profanarea drapelului naţional va fi interzisă de lege, conform unei prevederi care va fi cuprinsă în noua Constituţie, potrivit unui amendament adoptat de Comisia de revizuire a Legii fundamentale.
Articolul este similar cu cel din Constituţia actuală, având însă adăugirea privind interzicerea profanării drapelului naţional.
Unele state (Belgia şi Canada) au legi care protejează dreptul cetăţeanului de a arde un drapel ca formă a libertăţii de exprimare.
Membrii Comisiei nu au fost de acord, însă, şi cu interzicerea profanării imnului naţional, aşa cum se propunea în amendamentul depuns de către deputaţii menţionaţi, argumentând că este dificil de cuantificat ce înseamnă profanarea imnului, dar şi de stabilit care ar fi autorităţile care să dea un astfel de verdict.
