De același autor
„Oamenii de azi sunt cei mai bine hrăniţi, cei mai prosperi, cei mai liberi. În acelaşi timp, sunt oamenii cei mai slabi de înger, cei mai dependenţi de confort şi de consum, cei mai aserviţi bunului plac al liberului arbitru, cei mai puţin autonomi în judecăţile lor”. (Omul recent, Horia Roman Patapievici-Humanitas 2001).
Un mic exerciţiu pentru cei care au citit cartea şi înlocuiesc „om” cu „jurnalist”.
Jurnalistul "recent este omul care, oricât timp ar trece peste el şi oricâtă vreme l-ar şlefui, tot rudimentar rămâne. De ce? Pentru că şi-a pierdut prezenţa”.
Jurnalistul recent este nu numai rudimentar, dar şi grobian. A reuşit în câţiva ani să decredibilizeze total această meserie folosind toate metodele abjecte de care e în stare.
Cum aş putea numi terfelirea unei persoane, colegă de breaslă, fără ca aceasta să aibă posibilitatea să răspundă?
Cum e mult mai simplu să aduni în jurul unei mese câţiva indivizi care să-şi dea cu părerea, decât să facă un reportaj sau o investigaţie jurnalistică, televiziunile de ştiri au găsit soluţia ieşirii din criză.
Pui pe post de moderator un „recent” care a slujit un securist ani şi ani de zile, fără să-şi pună întrebări legate de patron şi fără să înţeleagă meseria, aduci un alt „recent” care a făcut afaceri cu statul, şi grotescul e gata.
În faţa televizoarelor stau aşezaţi comod, cu privirile tâmpe, alţi „oameni pe care îi produce într-un ritm industrial modernitatea, care nu sunt cu adevărat nici noi, nici înnoiţi: sunt, asemeni conservelor cu data de expirare pe etichetă, doar recenţi”.
Îmbibaţi şi ani de zile cu mirosul banilor rezultaţi din afacerile necurate ale patronilor pe care i-au slujit, tonomatele simt mirosul audienţei mai ceva ca hiena damful de mortăciune şi se aruncă disperate de la „înălţimea” ameţitoare a celor 0,virgulă ceva puncte de rating. „Ce să mai fac oare ca să îmi anihilez adversarii”( pentru ei nu există competiţie, e doar o luptă turbată), îşi şoptesc jurnaliştii recenţi în barba de pe care se preling bale ca din botul unui câine turbat.
Victima trebuie să fie femeie. Şi dacă e surprinsă de paparazii într-o poziţie compromiţătoare( în lumea jurnaliştilor recenţi, a mânca la o recepţie, e deja breaking-news), atunci se pot hăhăi alături de recenţii din fotolii ore bune.
“Multe grohăituri mi-a fost dat să văd în emisiunile televizate ale ultimilor ani, dar puţine au atins mirosul pestilenţial al celei găzduite joi, 20 iunie, de România TV. Amfitrionul puturoşeniei: «maestrul» Ciutacu, cel evadat din rezervaţia Varanului doar pentru a duce parfumul de hazna şi la RTV. Până acum a reuşit cu prisosinţă! A fost regizată o execuţie ca în «vremurile bune» de la Antena 3, cu Bogdan Chirieac în rol de co-demascator. Căci toată emisiunea s-a bazat pe demascarea unei fapte înfiorătoare: la o recepţie însoţită de o masă de protocol, Andreea Pora a mâncat un cârnat!”, spune Grigore Cartianu la Nasul TV.
Jurnalista Sorina Matei, realizatoare la Romania TV, a postat pe blogul personal un mesaj in apararea Andreei Pora:
“Atat am de spus: ma desolidarizez public fata de ce s-a intamplat cu Andrea Pora. Sa acuzi, in primul rand, o femeie, sa o umilesti fara sa-i dai dreptul la aparare, pentru ca a mancat in public, mi se pare mult prea mult”.
Alte cuvinte în apărarea ziaristei nu am găsit. Or mai fi, dar nu în ceea ce se cheamă presa centrală.
Recunosc că m-am autocenzurat atunci când am folosit cele două nume de recenţi: Ciutacu şi Chireac. Cum mi-i reprezint de fapt ?
Imaginea cea mai puternică e cea a gândacului lui Kafka. Nu văd altceva decât doi indivizi, doi pseudo-jurnalişti, care se culcă seara gândindu-se la câţi bani au mai făcut din linşarea unor oameni, iar dimineaţa se trezesc insecte.
Dau din picioruşe grohăind multumiţi, nu au dileme asupra faptului că au schimbat specia. Partea proastă e însă că reuşesc să se dea jos din pat şi să ajungă din nou în platourile televiziunilor.
