De același autor
"Un act incalificabil şi de nejustificat" (preşedintele Franţei, François Hollande). "Act inacceptabil" (premierul Manuel Valls). "Un act de barbarie" (ambasadorul francez în România, Francois Saint-Paul). "Acte incalificabile şi inadmisibile într-o ţară civilizată" (preşedintele Senatului român, Călin Popescu-Tăriceanu). Cuvintele politicienilor nu fost destul de dure pentru a descrie linşajul tânărului român de etnie romă bătut până în pragul morţii, în Franţa. Declaraţiile au mers uneori până la limita derapajului, în cazul politicienilor români.
Călin Popescu Tăriceanu, preşedinte al Senatului şi lider al grupului senatorial de prietenie România – Franţa, este de părere că linşajul este consecinţa logică a unor atitudini xenofobe, rasiste şi discriminatorii tolerate în Franţa şi că, dacă societatea franceză s-ar fi mobilizat într-un efort de distanţare şi de condamnare a acestor atitudini probabil, un astfel de incident putea fi prevenit.
O zi mai târziu, europarlamentarul Damian Drăghici explica la RFI că vinovatul moral pentru ce s-a întâmplat este Marine Le Pen şi că va propune o rezoluţie în Parlamentul European contra atitudinilor extremiste "Nu-i putem lăsa pe huliganii politici din Frontul Naţional, UKIP sau Jobbik să distrugă Europa", e de părere Damian Drăghici, care cere autorităţilor franceze "să muncească mai mult, zi şi noapte", ca să-i găsească pe cei care l-au bătut pe tânărul rom.
În aceeaşi zi, şeful diplomaţiei române a simţit nevoia să pluseze şi să ceară apăsat Hexagonului o anchetă "independentă şi imparţială". Or, repetarea acestui mesaj înseamnă că ar exista o prezumţie că justiţia nu ar funcţiona în Franţa sau că nu ar funcţiona în asemenea cazuri.
Asemenea declaraţii ar fi fost, poate, justificate doar dacă, după mai multe luni la rând, ancheta nu ar fi produs niciun rezultat sau, mai grav, dacă nu ar fi exitat niciun fel de anchetă. Or, sunt forţe importante implicate în investigaţii şi au existat din prima secundă poziţii ale oficialilor francezi până la cel mai înalt eşalon: preşedintele şi premierul, tocmai pentru că problema este una sensibilă şi în Franţa, şi în relaţia ei cu România.
Mai mult, politicienii pornesc de la prezumţia că ar fi fost un act xenofob. Dar chiar a fost?
Mass-media a acordat spaţii largi cazului - agenţiile, televiziunile şi ziarele s-au întrecut unele pe altele în a da cât mai multe detalii. Despre circumstanţele barbariei şi mai ales despre cel linşat. Uitând de foarte multe ori că e vorba de o anchetă în derulare şi că e vorba de o victimă minoră. Goana senzaţionalistă a mers până la publicarea imaginilor cu tânărul bătut, imagini de o violenţă incredibilă a căror publicare nu era justificată de vreun interes public major.
De la cazul Mailat încoace, un fapt divers negru nu a mai atras atâta atenţie politică şi mediatică. Se întâmplă tocmai din cauza implicaţiilor etnice pe care le are. Iar aceste implicaţii etnice nu au fost încă dovedite. Este unul dintre răspunsurile pe care trebuie să le dea ancheta. Dar diagnosticul a fost pus deja, prematur: pentru mulţi jurnalişti, comentatori şi politicieni, cazul tânărului este un act xenofob, rasist şi simbol al unei paralizii când e vorba de găsirea unor soluţii care să funcţioneze pentru romi.
Nu neagă nimeni că în ultimul timp agresiunile împotriva romilor s-au înmulţit în Franţa, aşa cum scriu mai multe publicaţii franceze. Însă există şi ipoteza ca linşajul să fi fost rezultatul unei reglări de conturi şi să nu aibă în esenţă un caracter rasist. Cel puţin dacă e să dăm crezare unui reportaj-anchetă publicat de Le Monde şi care citează surse apropiate anchetatorilor. Şi nu avem niciun motiv să nu credem că informaţiile sunt reale, ţinând cont de circumstanţe.
Cartierul unde s-a întâmplat tragedia, Les Poètes (Seine-Saint-Denis), e unul catalogat drept "sensibil". E un ghetou de imigranţi (peste o treime din populaţia cartierului nu are naţionalitate franceză!), există multe bande de traficanţi şi o mare reticenţă a poliţiei de a interveni. Aşa că, adesea, locuitorii îşi fac "dreptate" singuri. Este posibil ca tânărul rom să fi fost fie prins furând, fie doar suspectat de furt şi bătut cu bestialitate de o bandă care a ales să îşi regleze conturile în acest mod. E posibil să fi fost un act violent comis de persoane care să fi fost şi ele tot imigranţi. Cu alte cuvinte, să nu fie la mijloc atitudini rasiste (referindu-ne strict la acest caz). Aceste cartiere-ghetou reprezintă, într-adevăr, aşa cum remarcă în unanimitate presa franceză, un eşec al politicii de integrare a Franţei. O dovedesc răbufnirile repetate din suburbiile franceze. În unele cazuri au existat violenţe extinse, cum a fost cazul revoltelor din 2005, reprimate dur de ministrul de Interne de atunci, Nicolas Sarkozy.
Nimeni în acel cartier, scrie "Le Monde", nu vede în linşarea tânărului rom de origine română o agresiune rasistă. Iar sâmbătă, la o zi după ce românul era agresat, un alt adolescent a fost bătut crâncen, cu bâte de baseball, de alţi adolescenţi din cartier, pentru că furase un telefon mobil. Şi nimeni nu a chemat poliţia. Şi nici politicienii francezi nu au mai reacţionat atât de prompt.
În concluzie, o folosire a acestui caz în scopuri politice sau de creştere a audienţei va aduce prejudicii de durată maginii românilor în străinătate, la fel cum s-a întâmplat cu cazul Mailat. Ar fi indicat aşadar să şi punem în practică ceea ce predicăm şi să nu ne pripim cu identificarea cauzelor până la finalul anchetei.
