Analiză STRATFOR: Rusia după Putin: Un viitor incert

Cu noul sistem, cunoscut sub denumirea de Biroul Politic 2.0, președintele Vladimir Putin dorește să creeze cadrul necesar pentru o tranziție ușoară la nivelul conducerii statului. Dar acest nou sistem  nu a fost supus încă niciunui test. Rămâne de văzut dacă o nouă generație capabilă să îl înlocuiască pe Putin se va ridica sau dacă vreunul dintre membrii Biroului său Politic va fi capabil să iasă în evidență.

Cultul personalității

În ciuda apariției Biroului Politic 2.0, sistemul rusesc se învârte încă în jurul personalității puternice a președintelui Vladimir Putin acesta fiind, de altfel, și cel mai mare risc structural pe care guvernul rus trebuie să și-l asume. Cu aceeași problemă s-a confruntat și Biroul Politic al sistemului construit de Stalin. La moartea liderului sovietic, în 1953, a fost alcătuit un triumvirat politic menit să păstreze echilibrul, compus din Nichita Hrușciov (producția industrială), Lavrenti Beria (serviciile de securitate) și Viaceslav Molotov (naționalist velikorus și expert al relațiilor externe). Însă odată cu moartea arbitrului suprem a început o luptă dură pentru putere. Ar fi fost logic ca Beria – care era supervizorul serviciilor secrete, cel mai solid fundament al puterii în Rusia – să fie câștigător. Dintre toți trei el era cel mai apropiat de stilul politicilor staliniste și de moștenirea lui Stalin. Însă Molotov și Hrușciov și-au unit forțele pentru a-l înlătura pe Beria, după care Hrușciov a ieșit învingător. Cu toate că Nichita Hrușciov fusese loial lui Stalin și politiclor sale cât timp acesta era în viață, odată ajuns la putere a inițiat o schimbare bruscă a cursului politicii (implementând așa-numita destalinizare) care a creat valuri în toate domeniile de activitate ale statului sovietic.

Ca și Stalin, Leonid Brejnev a început să îi pregătească pe Mihail Gorbaciov și pe Boris Elțîn ca succesori ai săi pentru a realiza treptat și firesc schimbul dintre generații după ce Iuri Andropov si Constantin Cernenko își vor fi încheiat mandatele de lideri interimari. Eșecul înregistrat în trecerea acestui prag inter-generațional la vârful puterii a ajuns mai apoi celebru contribuind în mod covârșitor la prăbușirea Uniunii Sovietice. Prin urmare, chiar dacă Putin își va alege un succesor sau mai mulți nu există nicio garanție că aceștia vor pune în aplicare strategiile de conducere promovate de Vladimir Putin. Așadar nu se poate ști cu certitudine dacă un scenariu de tipul tranziției post-staliniste sau post-brejneviste nu se va repeta odată ce Putin nu va mai fi parte a jocului politic.

Posibili Succesori

În timpul unui scurt incident din cursul anului 2012, Putin a anulat o serie de reuniuni și călătorii pentru a se ocupa de ceea ce purtătorul său de cuvânt a numit o problemă de sănătate minoră. A fost pentru prima dată când vulnerabilitatea fizică a președintelui a devenit un subiect pe agenda publică de discuție. Mai mult, odată cu apariția presiunilor interne și externe din Rusia, multe elite ale Kremlinului încep să își consolideze pozițiile în anticiparea momentului în care nu se vor mai putea bucura de protecția și securitatea asigurată până în prezent de un Vladimir Putin aflat la putere. Spre exemplu, șeful Gazprom Igor Secin conectat acum mult timp la sistemul de putere al lui Putin, încearcă în prezent să își extindă baza de putere de la administrarea sectorului de petrol spre includerea progresivă a sectorului de gazele naturale. Viceprim-ministrul Arkadi Dvorkovic dorește și el să își extindă rolul  de tehnocrat sub autoritatea primului ministru, Dmitri Medvedev, pentru a putea prelua cu timpul și supravegherea evoluțiilor viitoare ale Gazprom. Chiar și primarul Moscovei, Serghei  Sobianin, începe să se distanțeze de linia partidului Rusia Unită pentru a putea fi perceput de către alegătorii ruși drept un jucător independent înainte de alegerile generale pentru primăria capitalei ruse și poate chiar în încercarea de a-l succeda pe Vladimir Putin la conducerea statului rus.

Totodată, este adusă în discuție problema celor care vor lua locul membrilor Biroului Politic al lui Putin. Cu excepția lui Medvedev și a viceprim-ministrului Viaceslav Volodin (care au 47, respectiv 49 de ani), toți membrii Biroului Politic au în jur de 50 sau chiar 60 de ani, iar speranța de viață a bărbaților ruși este de 69 de ani.

Actuala elită a Rusiei își pregătește copiii pentru a-i succeda la conducere. O mulțime de copii ai celor mai puternice elite politice ale Rusiei ocupă deja poziții cheie pe întregul teritoriu al Rusiei, pregătindu-se pentru ziua în care generația aflată la guvernare va trece și o nouă generație va trebui să îi ia locul. Ca orice tip de nepotism, acesta poate fi extrem de periculos pentru Rusia în special în cazul de față în care o serie de indivizi din elita statului rus acordă poziții pe baza unor legături de familie și nu pe baza unor principii meritocratice. Dacă acesta va fi parcursul evolutiv al elitelor atunci competența viitorilor lideri ai Rusiei va fi pe cât se poate de îndoielnică.

Viitorul Rusie după plecarea lui Putin este, prin urmare, unul incert. Ultimul deceniu a fost unul de putere sub conducerea actuală fiind restaurat echilibrul intern și influența  regională a statului rus, Rusia fiind repusă pe o poziție importantă chiar și pe scena politică internațională. În mijlocul unor provocări însemnate din interiorul și exteriorul Rusiei, Moscova va avea nevoie de un singur succesor care să îl înlocuiască pe Putin și care să fie capabil să păstreze un stat consolidat la toate nivelurile astfel încât acesta să poată face față noilor provocări. În prezent, este destul de neclar dacă un om care să se erijeze în succesorul lui Putin va apărea sau nu.

 Vladimir Putin face planuri de viitor cu asiduitate, cât încă mai poate. El încearcă să pună bazele unui nou sistem de guvernământ care să fie, cel puțin teoretic, un sistem mai puțin dependent de figuri politice puternice, deși vor trece ani întregi până când un astfel de sistem va lua naștere, asta în cazul în care acest sistem se va forma vreodată. Pe termen scurt, sistemul este destul de dependent de personalitatea lui Putin și de abilitatea acestuia de a juca rolul de arbitru între diferite  facțiuni guvernamentale.

Însă indiferent de cât de bine puse la punct vor fi planurile lui Putin, istoria este plină de exemple în care Moscova a  pregătit o tranziție pentru ca mai târziu, instabilitatea să erupă – o instabilitate care a inclus chiar prăbușirea statului. Planurile politice ale lui Putin pentru o tranziție politică reușită sunt așadar departe de a fi garantate și ar putea sfârși chiar dezastruos. Rusia a reușit să renască pe fondul unor astfel de destabilizări în trecut, însă nu există nicio garanție că țara va continua să se bucure de puterea pe care o deține în prezent.

Traducere și adaptare după Russia After Putin: An Uncertain Future de Simona Solomon