De același autor
GELU TRANDAFIR
Dificultatea mandatului lui Scheele
Mandatul sefului Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, Jonathan Scheele, expira la 31 octombrie 2006. Jonathan Scheele se afla in Romania din octombrie 2001.
Trecuse de jumatatea mandatului la Bucuresti si Jonathan Sheele facea o declaratie care soca: "Romania este o tara pe care cu cat o cunosti mai bine, cu atat o intelegi mai putin". In primavara lui 2004, in plin apogeu al destrabalarii PSD, franchetea cu care Scheele vorbea despre dificultatea de a intelege tara in care era trimis ca reprezentant al Comisiei Europene dadea fiori.
Ulterior a incercat sa mai "dreaga" ceva din efectul produs. "Cred ca fraza pe care am folosit-o nu era exact ceea ce trebuia sa spun", imi explica Jonathan Sheele in iunie 2004. "Poate ca trebuia sa spun ca «pe masura ce cunosc mai bine Romania, inteleg mai bine cat e de complicata». In acest sens e mai dificil sa o intelegi, pentru ca iti dai seama cat de complicata este."
In acea perioada, enerva "moliciunea" lui Jonathan Scheele. Facea o figura palida prin comparatie cu ambasadorul SUA, Michael Guest, si chiar cu vecinul sau de pe Jules Michelet, Quinton Quayle. Cei doi, de voie, de nevoie, ajunsesera sa joace rolul de opozitie fata de derapajele guvernului Nastase. Americanul era de fiecare data sententios si dur. Iar britanicul QQ, cu expresiile sale privind "rechinii" si "crocodilul" sau cu imaginea masinii in pana, impinsa doar de unii in timp ce altii stau inauntru si privesc, era plastic si inventiv ca un copywriter.
"Exista un termen englezesc, «megaphone diplomacy», iar eu nu sunt un mare sustinator al acestui tip de diplomatie" , explica Jonathan Scheele diferenta dintre el si Michael Guest sau chiar Quinton Quayle. Cat priveste ceea ce noi am perceput a fi o prea mare flexibilitate a Comisiei fata de autoritatile de la Bucuresti, domnul Scheele preciza ca "Noi nu suntem aici si, cu siguranta, eu nu sunt aici un fel de opozitie, un guvern din umbra ori altceva. Comisia trateaza cu guvernul ales al tarii. (...) In cele din urma, depinde de romani. Daca ei nu sunt multumiti de guvernul pe care-l au, e treaba lor sa-l schimbe".
Si poate ca noi, exasperati pe atunci de neputinta noastra si aroganta propriului guvern, asteptam ceea ce Jonathan Scheele nu putea sa ofere. Cu siguranta si pe el l-au uimit asigurarile lui Verheugen ca Romania poate incheia pe branci negocierile cu Comisia, asigurari care au provocat stupoare si scandal inainte de alegerile din noiembrie 2004. Dar si-a lasat sentimentele acasa si a precizat sec, usor ironic: "Domnul Verheugen este seful meu". Si a explicat ca Verheugen, sef fiind, "are viziunea politica de ansamblu, iar din pozitia lui stie mai bine ce este posibil".
Tarziu am inteles noi dificultatea mandatului lui Scheele. El nu era diplomatul reprezentant al unei mari puteri. Era doar un functionar important, onest, al unei institutii birocratice, Comisia Europeana, care a abordat aderarea Romaniei dupa tiparele in care abordase anterior Cehia, Austria sau Finlanda. Era un om care nu a facut niciodata un pas alaturi de mandatul dat de comisarul pentru extindere care-l pilota. Si de aceea ne-a fost cam indiferent sub Gunther Verheugen si simpatic sub Olli Rehn.
Am stiut putine despre Jonathan Scheele. Cu timpul l-am descoperit cu totii ca fiind un om cald si timid, cu foarte mult bun-simt, care a batut toate judetele Romaniei mai ceva decat un politician roman care candideaza la presedintie. Dar la inceput, parea o persoana fara sare si piper. La un moment dat, l-am intrebat mai mult intr-o doara daca are pasiuni politice si mi-a raspuns surprinzator: "sunt membru al unui partid politic, dar nu voi spune care, dar nu sunt activ in politica si nu am fost niciodata". In ciuda insistentelor, nu am aflat atunci in ce partid era Jonathan Scheele. Mi-a vorbit insa de pasiunile sale. "Teatrul de amatori a fost pasiunea mea cea mai mare, hobby-ul meu cel mai important, si l-am practicat la scoala, in universitate si ulterior, facand orice, de la scenografie pana la regie. In scoala am jucat destul de mult, dar cred ca sunt un mai bun stage manager decat actor." Dupa o scurta pauza de gandire, Jonathan Scheele a marturisit si rolul preferat: "«Bestia», din Frumoasa si Bestia, pentru ca, desigur, «Bestia» are prieteni frumosi si asta mi-a placut".
Jonathan Scheele a lamurit si de ce prefera pronuntarea germana a numelui sau de familie: "Bunicul meu era german. Tatal meu a crescut in Anglia, unde a intalnit-o pe mama". Si, de aici, povestea teribila a familiei sale, care l-a facut pe Jonathan Scheele sa inteleaga direct menirea Uniunii Europene: "Cativa veri ai tatalui meu au luptat in Germania, in armata germana, iar unchiul meu era in armata britanica. Dar au luptat in zone diferite, nu au ajuns sa se intalneasca in batalie. Eu ma consider suficient de norocos ca nu am trait aceste teribile razboaie europene. Pentru asta exista Uniunea Europeana si integrarea europeana, sa reusim sa dam la o parte si sa lasam in urma rivalitatile trecutului".
Anii petrecuti la Bucuresti au fost "o experienta extraordinara" marturisea acum o saptamana domnul Scheele. Inainte de aderarea Romaniei, Comisia Europeana nu a acordat atentie unor domenii precum sanatatea, educatia sau libertatea presei, care nu pusesera probleme atat de mari altor state. Reforma administratiei publice a mers greu. Lectiile au fost invatate, cel putin de Jonathan Scheele, iar experienta aderarii Romaniei va fi de folos viitoarei extinderi a Uniunii Europene, care va cuprinde Balcanii de Vest.
In linii mari, mandatul lui Jonathan Scheele a fost incununat de succes. Cu poticneli si cu restante, Romania reuseste sa adere la data stabilita, chiar daca a ramas in mare masura nereformata. Dar, chiar si pe ultima suta de metri, se dovedeste o tara complicata, greu de inteles pentru o institutie birocratica precum Comisia Europeana.
Pe 26 octombrie, la intalnirea de adio cu presedintele Romaniei, Jonathan Scheele a amintit de necesitatea adoptarii legii privind infiintarea ANI in conformitate cu exigentele UE, o restanta a guvernului si parlamentului inca de la inceputul verii. Dupa ce a primit felicitarile si multumirile lui Traian Basescu, Jonathan Scheele si-a petrecut ultimele zile in Delegatia Comisiei Europene de la Bucuresti asaltat de telefoanele colegilor de la Bruxelles. Erau stupefiati de nominalizarea facuta de Romania pentru postul de comisar european, iar la Bucuresti era cineva care stia mai multe si intelegea mai bine cat de complexa este Romania.
CRISTIAN PIRVULESCU
Un european optimist
Fara Jonathan Scheele istoria aderarii Romaniei la UE ar fi aratat cu siguranta altfel. Chiar daca Romania ar fi aderat odata si odata la UE, rolul lui Jonathan Scheele a fost sa accelereze procesele si sa sustina bunele practici. Scheele a reusit sa arate, inclusiv romanilor neincrezatori, o Romanie matura si dinamica. Venit in Romania in octombrie 2001 ca al treilea sef al Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, dupa Karen Fogg (1993-1998) si Fokion Fotiadis (1998-2001), Jonathan Scheele avea o misiune grea. Atunci aderarea Romaniei parea ipotetica. Negocierile erau dificile, iar progresele minime. Nici politic, nici economic dinamica nu era incurajanta. Acum, dupa cinci ani, cand se intoarce la Bruxelles, Romania a depasit toate problemele aderarii si se afla deja pe lungul drum al integrarii.
Obligat sa navigheze intre exigentele Comisiei, mandatul politic al Consiliului si balcanismul bucurestean, noul reprezentant al UE in Romania a incercat sa se adapteze. Prima parte a mandatului sau a corespuns anilor cei mai dificili ai guvernarii pesediste. Cu o opozitie destructurata si o economie necompetitiva, de tranzitie, Romania nu parea o tara europeana. De aceea, odata ce a inteles particularitatile cazului romanesc, Scheele si-a asumat o pozitie ofensiva. A preferat sa se implice in dezbaterea publica, devenind o voce recunoscuta. Nu a fost singurul ambasador care a ales o atitudine deschisa, interpretand novator clasica neutralitate diplomatica si dand astfel frisoane guvernatilor de la Bucuresti. Si ambasadorul american, si cel britanic au facut acelasi lucru. Aceasta tripleta diplomatica a avut un impact politic, mediatic si social devastator, pentru ca au vorbit pe singura limba pe care politicienii romani pareau sa o inteleaga.
Dar succesul misiunii lui Jonathan Scheele nu ar putea fi gandit fara consultarea pe care a realizat-o cu toate sectoarele vietii publice. Multi romani i s-au alaturat spontan, vazand in atitudinea sa o sansa pentru modernizarea Romaniei. Iar Scheele si-a inteles responsabilitatea. A devenit aproape roman. Deschiderea sa fata de societatea romaneasca a fost totala, fara insa ca discursul sau sa piarda ceva din accentele critice. Nu doar oficialii, ci si opozitia sau societatea civila au avut mereu un cuvant de spus. Empatizand cu romanii obisnuiti, Scheele a devenit o figura populara. Multora le va lipsi franchetea, optimismul si seninatatea sa. Europeanul optimist, riguros si tenace ce a descins in urma cu cinci ani pe strazile Bucurestiului a reusit sa transforme UE dintr-o sperietoare intr-un partener. De aici incolo totul va depinde de noi.
VASILE PUSCAS
Un profesionist desavarsit
L-am cunoscut pe d-l Jonathan Scheele la inceputul anilor 2000, atunci cand domnia sa a venit la Delegatia Comisiei Europene de la Bucuresti. In multe cazuri, d-l Jonathan Scheele a fost mai deschis spre comunicare in ceea ce priveste aderarea la UE a Romaniei chiar decat multe componente ale autoritatilor romane care aveau datoria sa faca lucrul acesta. Asta m-a si bucurat si m-a si ajutat foarte mult in activitatea mea, atat din punctul de vedere al pregatirii negocierilor, cat si al sanselor de a comunica aceste argumente ale negocierilor la Bruxelles si in statele membre.
In al doilea rand, d-l Jonathan Scheele a fost un profesionist desavarsit. De obicei, un asemenea reprezentant are o atitudine birocratica. D-l Jonathan Scheele a inteles cat se poate de clar ca lucreaza intr-o societate cu un specific cultural, pe care a dorit sa-l inteleaga, si, dupa parerea mea, acum, la plecare, ar trebui sa primeasca titlul de cetatean roman de onoare, datorita faptului ca percepe datele specificului cultural romanesc uneori mai bine decat elemente ale elitei noastre. Aceasta l-a ajutat foarte mult sa vada in ce masura acquis-ul comunitar este nu doar transferabil, ci aplicabil intr-un anumit ritm in Romania. De aceea, sfaturile lui au fost deosebit de utile de nenumarate ori pentru a avea certitudinea eficientei aplicarii acquis-ului comunitar.
In ce priveste relatiile personale, ele au fost absolut cordiale. D-l Jonathan Sheele, chiar de la prima intalnire pe care am avut-o, a spus-o foarte clar: rolul Delegatiei si al sefului Delegatiei Comisiei Europene nu este sa se implice in negocieri - negocierile le realizati dvs. direct cu Bruxellesul si cu statele membre. Rolul Delegatiei este sa asiste Romania in transferarea acquis-ului, in implementarea si mai ales in solidaritatea pe care UE o are fata de Romania in momentele pregatirii, prin sustinerea financiara, prin monitorizarea proiectelor europene. Faptul acesta a fost cat se poate de clar si util si am apreciat aceasta franchete pe care a avut-o, nu numai fata de mine, dar si fata de reprezentanti ai administratiei si ai partidelor politice, uneori chiar socand sau creand retineri din partea unor reprezentanti ai administratiei romanesti.
In incheiere, ii doresc d-lui Jonathan Scheele sa poata, cel putin la nivelul Comisiei, sa tina legaturile cat mai stranse cu mediile romanesti, cu mediile culturale, cu universitatile, cu mediile de afaceri, cu care a avut raporturi foarte intense, ca si cu intreaga societate romaneasca. D-l Jonathan Scheele ar trebui sa fie considerat unul dintre cei care au muncit foarte mult la obiectivul aderarii Romaniei la UE. La Bruxelles sper sa avem cat mai frecvente intalniri. In acelasi timp, mi-as dori foarte mult ca dansul sa primeasca, dupa ce va ajunge la Bruxelles, cat mai multe invitatii din partea mediilor cu care a avut de-a face aici si sa revina cat mai frecvent in Romania, atat la activitati culturale, pe care le iubeste foarte mult, si dumnealui, si sotia sa, dar si la continuarea pregatirii noastre, unde sper sa fie un sustinator. Iar Comisia Europeana cred ca ar putea sa utilizeze experienta d-lui Jonathan Scheele in ceea ce priveste viitoarele etape ale posibilei extinderii a UE, ori, cel putin, ar trebui sa foloseasca expertiza sa in a concluziona cat mai realist ce a insemnat aceasta a cincea extindere a UE.
