PP-DD: Michael Jackson şi Delavrancea, în slujba tatălui tuturor românilor

Florin Diaconu 04.12.2012

De același autor

Partidul lui Dan Diaconescu ar putea obţine, conform datelor din mai multe sondaje de opinie recente, cam 10-12% din totalul voturilor în alegerile parlamentare de la 9 decembrie a.c. Cu un asemenea scor electoral, formaţiunea politică în cauză ar putea intra în parlament şi, eventual, ar putea chiar să înlocuiască UDMR în rolul de „partid-balama“.

Într-un capăt al Bucureştilor, în preajma unui cort al PP-DD, te poţi întâlni cu un domn care-ţi spune, de îndată ce-l bagi în seamă: „Sa­lut! Eu sunt Michael Jackson!“. Poartă cio­rapi albi şi are sarcina ca, la sfârşitul fiecărei zile, să no­teze câte materiale pro­mo­ţionale au fost împărţite. Co­legă cu acest socotitor al re­surselor de campanie este o doamnă, fostă profesoară de tehnologie, care este perfect convinsă că „noi, cu domnul Dan Diaconescu, o să ob­ţi­nem cel puţin 65% din toate voturile, dacă nu or să ne fu­re ceilalţi“. Domnia sa este convinsă şi de alt­ceva – şi anume de faptul că Dan Diaconescu „este tatăl tuturor românilor“, între altele pen­tru că a vrut să salveze combinatul Olt­chim, „dar nu a fost lăsat să arate cât bine poate să facă“. În alt capăt al Bucureştilor, înspre Policolor, un domn vânjos, nu foarte în vârstă, e în stare să-ţi reproducă pasaje în­tregi din piesele lui Delavrancea, insistând în mod deosebit asupra faptul că, pentru PP-DD, la fel ca şi pentru Ştefan cel Mare, „ţara nu-i a noastră, ci a nepoţilor noştri“. Domnul în cauză te îndeamnă să votezi „neapărat“ cu PP-DD, „mai ales dacă ai copii şi vrei ca ei să aibă o casă şi un serviciu“.

Cam aşa arată, acum, cam­pa­nia electorală a PP-DD. Dar, dincolo de astfel de personaje şi afirmaţii, PP-DD înseamnă, desigur, şi altceva. Vorbim des­pre un partid care a tras înlăuntrul său, la fel de efi­cient ca un aspirator pu­ter­nic, un număr notabil de can­didaţi care nu şi-au mai gă­sit, din tot felul de motive, lo­cul pe alte liste. De la fosta şefă a Loteriei Na­ţionale şi până la un fost ministru al Ti­ne­retului şi Sportului sau la un fost lider de grup parlamentar al unui partid important, PP-DD scoate la bătaie un număr de figuri care au un triplu numitor comun: au bani, au o anu­mită experienţă politică şi mai ales sunt ex­trem de hotărâţi să intre în parlament.

PP-DD mai înseamnă însă şi o cantitate enor­mă de disperare şi de dezamăgire a unei ma­se foarte mari de alegători care au devenit, cumva firesc în vreme de criză aşa de în­de­lungată, extrem de sensibili la panoplia pro­misiunilor ultrapopuliste. Şi aici avem deja o problemă foarte consistentă. Nu-i mare bai, pentru destinele României, că în Crângaşi un domn cu ciorapi albi se crede Michael Jack­son; nu-i mare bai nici că personaje de tipul doamnei Mincă reapar în politică în cadrul PP-DD, la fel cum cauciucurile uzate, niţel re­condiţionate, reapar continuu în magazine. Dar maniera metodică în care PP-DD exploa­tează sărăcia, disperarea şi dezamăgirea ro­mânilor este îngrijorătoare. Sute de zile la rând, DD şi companionii săi politici le-au vâ­rât în cap multor sute de mii de oameni ne­căjiţi că ar putea veni ziua în care, vreme de măcar un an, nimeni nu va mai plăti rate şi dobânzi; că va veni ziua în care salvatorul na­ţiunii va împărţi zeci de mii de euro fiecărui român. Astfel de promisiuni, repetate sis­te­matic, au ajuns să contureze un orizont de aşteptări cu totul fantezist al unui număr ma­re de români care, practic, au fost aduşi de PP-DD în stare de divorţ complet cu reali­tatea. Ei sunt tot mai dependenţi de drogul pro­misiunilor populiste şi e greu de imaginat cum ar putea reacţiona, individual şi în masă, când speranţele lor deşarte vor continua să nu prindă contur, pur şi simplu pentru că nu se poate.

Viitorul liderilor PP-DD nu interesează, cred, pe nimeni în mod special: dacă nu reuşeşte în politică, DD se va întoarce la emisiunile lui, unde din când în când va fi înghesuit într-un tomberon de vreun interlocutor iritat; cam la fel vor face şi ceilalţi politicieni năşiţi de OTV. Dar ce se va întâmpla cu milioanele de ro­mâni cărora DD le-a promis marea cu sarea, asta chiar trebuie să ne intereseze. Cu atât mai mult cu cât succesul notabil al po­pu­lismului PP-DD este, între altele, şi o hârtie de turnesol care măsoară, foarte precis, sta­rea jalnică în care se află, de-a valma, toate celelalte partide ale spectrului politic din Ro­mânia. Şi aceasta fiindcă, dacă Ro­mâ­nia ar fi avut partide realmente eficiente şi realmente credibile, fie ele mai de stânga sau mai de dreapta, aberaţia metastatică numită PP-DD nu ar fi putut avea, nicicum, dinamica năuci­toare pe care o are. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22