De același autor
Vin alegerile si tara e in fierbere. Televiziunile dau in clocot si clocesc noi idei. Deocamdata, nu se stie exact ce are de gand partidul de guvernamant in legatura cu strategia electorala a candidatului sau, Adrian Nastase, care oscileaza intre o aparenta pudoare mediatica (atunci cand infruntarea e solicitata de Traian Basescu) si un iures guraliv-amenintator (care inspira curaj gloatei adulatoare de prin sediile de partid). Si atunci, din dorinta de a informa cat mai complet electoratul, mass-media electronice cauta si inventeaza solutii salvatoare. La Antena 1, Marius Tuca paraseste "curajos" arena dezbaterilor (si batalia pentru rating), sub pretextul unei hipercorectitudini deontologice, cu o saptamana inainte de declansarea campaniei electorale, lasand sa se inteleaga ca refuza banuiala de partizanat in favoarea unui candidat, aliat politic cu patronul institutiei care il gazduieste si ca doreste sa se ocupe mai pe indelete de numerele "de colectie" ale cotidianului sau, doldora de evenimente tari si actuale, cum ar fi "Du-ma acasa, mai tramvai" sau "Zaraza". Inainte de a pleca insa, cheama la discutii separate pe cei trei candidati cu cele mai mari sanse la fotoliul prezidential. Firesc era, asadar, ca acestia sa fie convocati in ordinea preferintelor electorale, conform sondajelor preliminare: primul Adrian Nastase, al doilea Traian Basescu si al treilea Corneliu Vadim Tudor. Printr-o inversare abila, Marius Tuca il solicita la prima discutie pe Vadim Tudor, la a doua pe Basescu, iar la a treia, pour la bonne bouche, pe Adrian Nastase, a carui imagine, voce si argumentatie erau harazite sa ramana mai pregnant in memoria telespectatorilor votanti. La toate trei, Marius Tuca arboreaza o mina grava, o privire scormonitoare si se inarmeaza, dincolo de intrebari la obiect (politici, programe, competente), si cu un set de intrebari "incomode". Dupa felul in care Adrian Nastase respira usurat, la auzul fiecarei intrebari "incomode", si raspundea articulat, cu solide argumente, parea fie ca se astepta la aceste intrebari, fie ca le cunostea continutul dinainte. In orice caz, Marius Tuca, echidistant si bine intentionat, a furnizat trei portrete memorabile: Corneliu Vadim Tudor, un presedinte cu adevarat crestin, iubitor de popor roman, de evrei si de alte nationalitati conlocuitoare, de America si de americani, de cultura, de istorie, de Biblie, de incunabule etc. Un presedinte mustind de iubire ca fagurele de miere. Basescu, desi nu cunoaste Constitutia Romaniei in litera ei, un presedinte activ, necrutator cu coruptia, aproape de oameni si grijuliu fata de interesele nationale. Adrian Nastase, la fel de nesigur pe regulamentele constitutionale (desi el a urmat dreptul, nu, ca Basescu, busola si sextantul), va termina, ca presedinte, glorios si apoteotic, ceea ce a inceput (intrarea Romaniei, cu bocceaua in bat si in picioarele goale in UE, dar dupa administrarea "judicioasa" si eficace a unei masive infuzii de capital european), va arbora un zambet larg, inteligent si elegant (pe placul si dupa metoda Marelui Preot Pesedist) si va face fata la receptiile europene, incomparabil mai bine decat ceilalti doi contracandidati (dintre care unul este pastrat pentru atacurile hartuitoare din flanc), in conversatiile despre Camus, Wagner si arta impresionista. Nota 7 pentru toate cele trei emisiuni.
La B1 TV, Dan Tudor modereaza, pe un ton de familiara cumetrie, o emisiune noua, pe care o racordeaza direct la atmosfera incinsa electorala, acordandu-i o nota de relaxare, pace, caldura umana si solidaritate, ce amintesc de feeria unei sarbatori de Craciun. Masina de vise se numeste emisiunea difuzata de luni pana joi, la ora 15.30, si ea aduce in studio un grup de admiratori si prieteni ai cate unei personalitati contemporane, care ia loc intr-un fotoliu galben, enorm si molatec, demn de un cabinet de terapie psihiatrica. Candidatul la postul de prim-ministru din partea PSD, Mircea Geoana, a fost primul ocupant al fotoliului impunator. Printre invitati, Mugur Mihaescu (Vacanta Mare) si Monica Anghel (Divertis). Amandoi sunt prieteni de multa vreme cu Mircea si se mandresc cu asta, amandoi stiu ce poate si ce vrea Mircea, iar Monica Anghel crede cu tarie, e aproape convinsa ca, in copilarie, Mircea a vrut sa se faca doctor, singura meserie in care el putea sa-si potenteze la maximum dorinta de a face bine oamenilor din jurul lui. In interviul luat de catre moderator, Mircea Geoana este intrebat care au fost cele doua vise care i-au marcat copilaria (cu referire evidenta la visul de a fi sau de a deveni ceva, nu la cel de a avea ceva). Ministrul de Externe raspunde emotionat, spre dezamagirea duioasa a Monicai, ca primul vis s-a legat de locul si specificul activitatii tatalui sau, care era muncitor la o fabrica de vagoane CFR din Craiova, iar al doilea vis a fost sa aiba "o masinuta mica, de tabla, din acelea cu pedale, cum erau odata, pe vremuri". Si iata, miracolul s-a implinit, spre bucuria aproape inlacrimata a Monicai Anghel si buna dispozitie reconfortanta a lui Mugur Mihaescu, fiindca Mircea Geoana sta, astazi, la volanul unei mari "masinute", relaxat, cu privirile atintite in fata caroseriei mirifice, dar la ale carei pedale nu poate ajunge, ele fiind actionate de altcineva, mai versat, mai puternic si mai ambitios. "Masinuta" merge, ce-i drept, Mircea Geoana tine strans volanul si, pentru a ne convinge ca el este soferul rutinat, care imprima viteza masinutei fermecate, calca asfaltul cu picioarele, iute, tot mai iute, pana la destramarea pingelelor subtiri, aidoma simpaticului si inimosului Fred Flintstone, eroul din filmul Aventuri din epoca de piatra. Important e ca, vazuti din afara, om si masina sunt una. Aici, masina de vise e chiar visul. Nota 7.
