Stimata doamna redactor-sef,

Gabriela Adamesteanu 11.05.2004

De același autor

Vladimir Tismaneanu i-a asigurat, de curand, pe cititorii revistei 22 spunand, citez: "nu sunt consilierul lui Gigi Becali" (6-12 aprilie).
Insa, ceea ce a fost ofensator in cele spuse de domnia sa, este eticheta de "crestin democrat" pe care i-a aplicat-o lui Becali, dupa intalnirea lor.
Asa cum mi-a remarcat cineva, deunazi: "Asta nu e nici mai mult, nici mai putin decat sa spui ca Elena Ceausescu merita premiul Nobel in chimie"! Oricat de viguros ar dezminti afirmatiile facute la adresa dumnealui, Tismaneanu, totusi, si-a luat precautiile cele mai mari ca sa prezinte intr-o haina, de o respectabilitate dubioasa, oameni care au contribuit considerabil la greutatile si durerile pe care le-a suferit Romania, din 1989 incoace. Oricine si-ar da osteneala sa citeasca cu atentie Marele soc, cartea pe care Tismaneanu a scris-o in colaborare cu Ion Iliescu, ar ajunge clar la aceasta concluzie.

In ultimele saptamani, d-l Tismaneanu a devenit un corespondent regulat al Jurnalului National, al carui proprietar, Dan Voiculescu, ca si Tismaneanu, tocmai a facut pace cu PSD. Oare sa fi fost eu singurul cititor al revistei 22 care sa ramana socat de raspunsul d-lui Tismaneanu, cand acesta din urma a fost intrebat de noua lui ocupatie gazetareasca? "Veti colabora cu Jurnalul National. De ce ati acceptat oferta de a fi editorialist?" "Pentru ca intotdeauna mi-a placut provocarea si il apreciez foarte mult pe Marius Tuca. I-am citit editorialele si marturisesc ca, nu stiu daca eu l-am flatat pe domnul Iliescu - banuiesc ca nu - dar in mod cert oferta lui Marius Tuca de a scrie editoriale la Jurnalul National si, dandu-mi locul lui sambata pe pagina a doua, m-a flatat intr-adevar." (Jurnalul National 16 aprilie).

Ma intreb daca oricare membru al conducerii GDS ar fi putut vreodata sa fi prezentat in termeni atat de magulitori, in emisiunile Marius Tuca Show de pe Antena 1, un om care a denigrat atata curentul principal al fortelor democratice in stilul ziarului Azi si al TVR-ului din anul 1990?
In ultimul timp, Tuca a devenit obosit si letargic. Si totusi, el merita un loc special in istoria contemporana a Romaniei, pentru ca, in anul 2000, a avut o contributie, nu putin neglijabila, in distrugerea CDR, in reabilitarea PDSR si in decolarea PRM. In 1999, am vizionat multe din show-urile lui. Erau un fel de rechizitoriu audiovizual nu numai al actului de guvernare al CDR, dar si al tuturor valorilor sale. Era un fenomen profund ne-liberal si iata ca acum avem de-a face cu un auto-declarat "liberal" dandu-si jos palaria in fata lui Marius Tuca si facand elogii calitatilor lui profesionale.

Dar acum, cand d-l Tismaneanu il saluta pe Marius Tuca, stiu prea bine cata importanta sa dau explicatiilor sale despre motivul pentru care l-ar fi vizitat pe Gigi Becali, ca "suporter" al clubului Steaua. Daca d-l Tismaneanu s-ar astepta sa inghitim aceasta explicatie, atunci ar insemna, pur si simplu, ca dumnealui isi inchipuie ca romanii au devenit intr-adevar "acei oameni prosti" la care s-a referit candva Silviu Brucan, intr-un moment de neatentie. Acesta ar fi viitorul daca cumva toti Becalii si Voiculestii din lume ar deveni in Romania echivalentul dinastiei florentine Medici. Din fericire, aceasta nu s-a intamplat inca si ramane inca de vazut.

Tom Gallagher
Profesor de Stiinte Politice,
Universitatea din Bradford, Anglia

Stimate domnule Tom Gallagher,

Replica domnului Vladimir Tismaneanu, publicata in 22, nr.735, a fost transmisa in graba, la telefon, inainte de conferinta sa si unele formulari, exploatate ulterior de presa, sunt poate datorate si acestor conditii, relativ improprii. Importanta insa in acea declaratie era, cred eu, afirmatia sa ca nu este consilier al presedintelui PNG si ca vizita la acesta avusese un caracter privat. Se contrazicea astfel o stire de prima pagina din Evenimentul (este drept, pusa si acolo cu semnul intrebarii). Inteleg ca presa poate utiliza, peste tot in lume, astfel de stiri, dar nu vad de ce ele pot constitui o preocupare staruitoare pentru un profesor de stiinte politice ca dvs. V-am citit deja 4 interventii publice pe acest subiect. Nu este cam mult? Nu arata a obsesie?

Publicam, precum vedeti, scrisoarea dvs. destinata paginii noastre de corespondenta, desi ea este doar o varianta scurtata a aceleia pe care Evenimentul a publicat-o sambata, 24 aprilie. Din cate inteleg, in varianta Evenimentului, exista si pe Internet. Lipsesc din scrisoarea trimisa mie doar referintele dvs., inexacte de altfel, despre asa-zisa "dare afara de la 22" a lui Dan Pavel, pe care il considerati "vechi membru ". Fata de textul din Evenimentul zilei (din 24 aprilie), ma vad silita sa fac urmatoarele precizari:
1. Dan Pavel nu a fost membru GDS. Deloc. Nici vechi, nici nou.

2. Dan Pavel a fost angajat al revistei 22 in trei perioade (redactor, sef de sectie, redactor-sef adjunct), de fiecare data pentru un timp relativ scurt. A plecat de la revista 22 prin 1994 sau 1995, la o bursa in Statele Unite, iar cand s-a intors, nu a mai lucrat la noi. Dar o vreme, intre 1998 si 2000 (dau datele din memorie, nu intentionez sa refac CV-ul lui Dan Pavel), a colaborat cu articole politice, ca free-lancer, la 22, timp in care conducea o asociatie internationala, preda la facultate si, in ultima vreme, devenise editorialist si la alte publicatii. Este total inexact sa se spuna ca "a fost dat afara de la 22", de vreme ce nu facea parte din corpul redactional al revistei. La incetarea colaborarii, i-am reprosat mai mult lipsa de lealitate fata de revista 22 decat atacurile la adresa unor membri GDS (GDS fiind editorul revistei).

3. Sintagma "cei ce conduceau GDS" si acuzatia ca acestora li s-ar datora "darea afara" a lui Dan Pavel de la 22 nu are nici o acoperire: GDS este condus de un presedinte (acelasi ca si atunci) si un consiliu de administratie care, spre cinstea sa, acorda o independenta totala revistei si conducerii ei.

Am fost surprinsa sa vad ca in aceasta situatie nu ati respectat o regula curenta in jurnalism: verificarea unei informatii prin mai multe surse. Daca ati asumat sa fiti dur (caracterizarea va apartine), aveti obligatia sa fiti si drept. Dar sunteti oare intr-adevar drept cu Tismaneanu? Si sunteti cumva tutorele intelectualilor din Romania? Ce fel de intelectuali ar fi cei care ar avea nevoie de o lectie de pedepsire publica a unuia dintre ei ("cazut in greseala") pentru ca restul sa isi pastreze vigilenta? Nu va contest buna-credinta, dar gasesc interventia dvs. si termenii in care ati facut-o mai mult decat deplasate: chiar jignitoare.

Nu am citit inca Marele soc, cartea de dialog a domnului Tismaneanu cu presedintele Iliescu. Dar, desi fac parte dintre cei pentru care nu se va prescrie niciodata responsabilitatea domnului Ion Iliescu pentru manipularile din decembrie '89, pentru mineriade, pentru jocul cu extrema dreapta si C.V.Tudor, pentru antioccidentalismul funciar, pentru sustinerea coruptilor si a fortelor retrograde din Romania etc., mi se pare evident ca un jurnalist, la fel ca si un analist politic, poate si trebuie sa intervieveze pe oricine. Ati fi fost mult mai convingator daca, in loc de a da lectii de comportament, ati fi facut o analiza a cartii, ati fi semnalat cu neutralitate defectele ei, eventuala impartialitate a autorului, etc. Revista 22 va pastra toata disponibilitatea fata de opiniile despre cartea domnului V. Tismaneanu, daca este vorba despre cronici literare judicioase sau puncte de vedere justificate. Dar nu vom mai starui asupra aspectelor polemice si pamfletare ale acestei situatii, exploatabila din toate punctele de vedere intr-un an electoral.

Vreau sa va mai reamintesc ca domnul Tismaneanu nu este singurul editorialist de elita al Jurnalului National. Si nici macar nu este primul. Sunt deja cateva luni de cand acolo colaboreaza Mircea Dinescu si Andrei Plesu (membri fondatori GDS), iar acest lucru nu a trezit, din cate mi s-a parut, nici o surpriza si nici o reactie. Inclusiv a dumneavoastra. Li s-au alaturat apoi Emil Hurezeanu si, de curand, Mircea Cartarescu. Nu urmaresc acest cotidian decat incidental, astfel ca nu pot fi sigura daca au facut sau nu declaratii similare celei pe care o citati dvs. Dar imi inchipui ca aceste personalitati culturale demne de tot respectul nu ar fi colaborat la Jurnalul National daca ar fi avut despre domnul Tuca aceeasi parere ca si dvs. (va reamintesc ca domnul Andrei Plesu a fost si ministru in guvernarea respectiva). De aceea mi s-a parut ca aveti un exces de atentie si o severitate excesiva fata de domnul Vladimir Tismaneanu. Intr-o lume normala, cum vrem sa fie Romania, oamenii trebuie sa aiba dreptul sa isi schimbe optiunile, locurile de munca, colaborarile, fara ca din acest motiv sa devina tinta unor campanii publice.

Este si acesta un drum de parcurs, pentru ca in Romania, ca in orice tara cu mentalitate provinciala, s-au purtat si inca se mai poarta miturile. "A mai cazut un mit" titreaza Evenimentul zilei un articol pe subiectul aflat in discutie. Dar de ce trebuie sa fie mituri Vladimir Tismaneanu sau Emil Hurezeanu sau altii, pe care nu ii mai numesc, asezati de public in postura de guru? De ce acest exces de admiratie si apoi de dezamagire fata de niste persoane cu performante intelectuale masurabile? Nu ne-ar strica sa inregistram mai putin emotional cartile si articolele fiecaruia si sa nu declansam, fie si cu buna-credinta, mediatice executii publice. Ca cineva care a trecut printr-o asemenea experienta (de a intra in acest mod senzationalist dar nedrept pe prima pagina, fara a gasi un sprijin la nimeni, in afara de des hulita justitie), inregistrez cu neplacere campaniile de orice fel. Cred ca suntem liberi sa avem optiunile pe care le dorim intr-o societate in care nu se mai poate trage o linie precisa intre ceea ce numeam candva, in anii '90, "noi" si "ei". Pentru ca ce inseamna acum "noi", de vreme ce deseori nu mai impartasim aceleasi idei, optiuni etc. in problemele esentiale: de pilda eu nu am impartasit opinia si argumentele dvs. ca Romania nu trebuie sa intre in 2007 in UE (o publicatie franceza mi-a aratat acum vreo luna sau doua articolul dvs. scos dintr-un cotidian). Cat priveste referirea dvs. la mecenatul cultural din Romania, va reamintesc ca in anii '90 el i-a avut ca reprezentanti pe Temesan si Sorin Ovidiu Vantu. Sponsorizarile in dreapta si in stanga, opulentul Premiu de Excelenta dat in fiecare iarna intr-o sala plina de flori naturale, intr-o Romanie mai saraca decat cea de azi - cine dintre beneficiari sau dintre cei prezenti pe acele scene si-a pus problema originii banilor veniti spre arta, spre cultura? Din pacate.

Gabriela Adamesteanu

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22