De același autor
La rostirea numelui noului Papă, redacţiile au intrat în panică. Nu era pe nicio listă de papabili. Starea de năuceală a fost amplificată de neprofesionalism. Deși se ştia că anunţul şi discursurile vor fi în italiană, cu greu era găsită o persoană cu competenţe lingvistice şi ecleziastice care să acopere în direct, rezonabil, evenimentul.
La o primă vedere, jurnaliştii l-au plăcut pe cardinalul Bergoglio: merge cu metroul, stă într-un apartament, se îngrijeşte de săraci. A apărut însă povestea cu dictatura militară, şi aici trebuie să zăbovim puţin. În articole care puteau fi publicate pe vremuri şi în Scânteia, noul Papă a fost acuzat că ar fi colaborat cu junta. Fără vreo exigenţă critică, au fost multiplicate alegaţiile unui ziarist - Horacio Verbitsky, susţinător al actualului regim peronist. Numai că Verbitsky, prezentat ca „apărător al drepturilor omului“, nu e vreo Doina Cornea sau Anna Walentynowicz. A fost el însuşi membru al gherilei marxiste Montoneros, de obedienţă sovieto-cubaneză, un grup peronist la origine, vinovat de răpiri şi asasinate. Montoneros practica un terorism sângeros pentru a instaura comunismul în Argentina încă de la începutul anilor ‘70, înaintea dictaturii juntei.
Apoi, cei doi iezuiţi despre care Verbitsky spune că ar fi fost daţi pe mâna juntei erau în aşa-numitele „comunităţi de bază“. Asociate „teologiei eliberării“, aceste grupări îl transformaseră pe Cristos în profet al lui Marx. Rezultatele acestei „evanghelizări“ au fost dezastruoase în America Latină. Cum remarca odată Santiago Carillo, şef al comuniştilor spanioli, „niciun comunist nu s-a făcut creştin pe calea dialogului, dar mulţi creştini au devenit comunişti“. Jorge Maria Bergoglio, superior al iezuiţilor la Buenos Aires, le-a cerut celor doi preoţi să părăsească „comunităţile de bază“. Dar cei doi au refuzat să-şi asculte superiorul. Unul dintre ei, părintele Jalics, admite astăzi: „Din lipsă de informații și dezinformări voite, situația noastră era echivocă în interiorul Bisericii“.
Arestarea lor nu a avut nicio legătură cu tensiunile cu superiorul iezuiţilor, generate de neascultarea celor doi, ci cu faptul că unul dintre colaboratorii celor doi preoți a intrat într-o gherilă marxistă. O spune acum chiar Franz Jalics: „Am pierdut legătura cu unul dintre colaboratorii noștri laici, când acesta a intrat în gherilă. După nouă luni, când a fost prins și interogat de soldații juntei, aceștia au aflat că el a fost în legătură cu noi. Presupunându-se că și noi aveam legături cu gherila, am fost arestați“.
Istoria este însă rescrisă acum după voinţa puterii peroniste din Argentina. Membrii Montoneros au fost în guvernul preşedintelui Nestor Kirchner. Soţia acestuia, actualul preşedinte Cristina Kirchner, susţinătoare a dictaturilor marxiste din America Latină vinovate de violență împotriva propriilor cetățeni și de sprijinirea terorismului în alte țări, a avut o relaţie foarte rece cu actualul Papă. Cu ocazia legalizării căsătoriilor homosexuale sub Cristina Kirchner, cardinalul Bergoglio avertiza: „Să nu fim naivi: nu este vorba de o simplă luptă politică; este o pretenție de a distruge planul lui Dumnezeu; nu este vorba de un simplu proiect legislativ (acesta este doar instrumentul), ci de o «mutare» a «tatălui minciunii» care încearcă să creeze confuzie și să-i înșele pe fiii lui Dumnezeu“.
În termeni profetici le-a vorbit noul Papă şi cardinalilor. Şi este necesar de remarcat că Jorge Maria Bergoglio călătorea rar la Vatican, nefiind un obişnuit al Curiei: „Putem să umblăm cât de mult dorim, putem să construim multe lucruri, dar dacă nu îl mărturisim pe Isus Cristos, lucrurile nu merg. Devenim un ONG care acordă ajutor, dar nu Biserica, Mireasa lui Cristos. Când cineva nu umblă, stagnează. Când cineva nu construieşte pe pietre solide, ce se întâmplă? Se întâmplă ceea ce păţesc copiii pe plajă atunci când fac castele de nisip: totul se prăbuşeşte, nu are tărie. Când cineva nu îl mărturiseşte pe Isus Cristos – îmi amintesc afirmaţia lui Leon Bloy: «Oricine nu se roagă lui Dumnezeu se roagă diavolului». Când cineva nu îl mărturiseşte pe Isus Cristos, mărturiseşte deşertăciunea lumească a diavolului“.
Previziunile jurnaliştilor au fost aşadar spulberate de o alegere despre care credincioşii ştiu că este inspirată de Duhul Sfânt. Este prima dintre lecţiile acestei alegeri. Pentru a întrezări ce urmează, poate trebuie gândit în altă cheie. Am putea medita mai degrabă la visul Papei Inocenţiu III, care, la 1210, se întreba dacă să aprobe sau nu întemeierea unui nou ordin al unui călugăr zdrenţăros pe nume Francisc. Puternicul Papă a visat atunci că bazilica Sf. Ioan din Lateran, catedrala Romei, amenința să se prăbuşească. Era susţinută doar de Francisc. //
