Dumnezeu nu ţine cont de ziarişti

La rostirea numelui noului Papă, redacţiile au intrat în panică. Nu era pe nicio listă de papabili. Starea de năuceală a fost amplificată de neprofesionalism. Deși se ştia că anunţul şi discursurile vor fi în italiană, cu greu era găsită o persoană cu competenţe lingvistice şi ecleziastice care să acopere în direct, rezonabil, evenimentul.

La o primă vedere, jurnaliştii l-au plăcut pe cardinalul Bergoglio: merge cu metroul, stă într-un apartament, se îngrijeşte de săraci. A apărut însă povestea cu dictatura militară, şi aici trebuie să zăbovim puţin. În articole care puteau fi publicate pe vremuri şi în Scânteia, no­ul Papă a fost acuzat că ar fi colaborat cu junta. Fără vreo exigenţă critică, au fost multiplicate alegaţiile unui ziarist - Ho­racio Ver­bitsky, sus­ţinător al actu­alului regim pe­ro­nist. Nu­mai că Verbitsky, pre­zentat ca „apărător al drepturilor omului“, nu e vreo Doina Cornea sau An­na Wa­len­ty­nowicz. A fost el însuşi membru al ghe­rilei marxiste Mon­toneros, de obedienţă sovieto-cubaneză, un grup peronist la ori­gine, vinovat de răpiri şi asasinate. Mon­toneros practica un terorism sângeros pen­tru a instaura co­munismul în Argentina încă de la în­ce­putul anilor ‘70, înaintea dictaturii juntei.

Apoi, cei doi iezuiţi despre care Verbitsky spune că ar fi fost daţi pe mâna juntei erau în aşa-numitele „comunităţi de ba­ză“. Asociate „teologiei eliberării“, aceste grupări îl transformaseră pe Cristos în pro­fet al lui Marx. Rezultatele acestei „evan­ghelizări“ au fost dezastruoase în America Latină. Cum remarca odată Santiago Ca­rillo, şef al comuniştilor spanioli, „niciun comunist nu s-a făcut creştin pe calea dialogului, dar mulţi creştini au devenit comunişti“. Jorge Maria Bergoglio, superior al iezuiţilor la Buenos Aires, le-a cerut ce­lor doi preoţi să părăsească „comu­ni­tăţile de bază“. Dar cei doi au refuzat să-şi asculte superiorul. Unul dintre ei, pă­rintele Jalics, admite astăzi: „Din lipsă de informații și dezinformări voite, situația noastră era echivocă în interiorul Bi­sericii“.

Arestarea lor nu a avut nicio legătură cu ten­siunile cu superiorul iezuiţilor, ge­ne­rate de neascultarea ce­lor doi, ci cu faptul că unul dintre colaboratorii celor doi pre­oți a intrat într-o ghe­rilă marxistă. O spu­ne acum chiar Franz Jalics: „Am pierdut le­gătura cu unul dintre colaboratorii noș­tri laici, când acesta a intrat în gherilă. După nouă luni, când a fost prins și interogat de soldații juntei, aceștia au aflat că el a fost în legă­tură cu noi. Presu­pu­nân­du-se că și noi aveam le­gături cu gherila, am fost arestați“.

Istoria este însă rescrisă acum după voinţa puterii peroniste din Argentina. Membrii Montoneros au fost în guvernul pre­şe­dintelui Nestor Kirchner. Soţia aces­tuia, actualul preşedinte Cristina Kirch­ner, sus­ţinătoare a dictaturilor marxiste din Ame­rica Latină vinovate de violență îm­potriva propriilor cetățeni și de spri­ji­nirea tero­rismului în alte țări, a avut o re­laţie foarte rece cu actualul Papă. Cu oca­zia legalizării căsătoriilor homosexuale sub Cristina Kirch­ner, cardinalul Bergoglio avertiza: „Să nu fim naivi: nu este vorba de o simplă luptă politică; este o pre­ten­ție de a distruge planul lui Dumnezeu; nu este vorba de un simplu proiect le­gis­lativ (aces­ta este doar instrumentul), ci de o «mu­tare» a «tatălui minciunii» care încearcă să creeze confuzie și să-i înșele pe fiii lui Dumnezeu“.

În termeni profetici le-a vorbit noul Papă şi cardinalilor. Şi este necesar de remarcat că Jorge Maria Bergoglio călătorea rar la Va­tican, nefiind un obişnuit al Curiei: „Pu­tem să umblăm cât de mult dorim, putem să construim multe lucruri, dar dacă nu îl mărturisim pe Isus Cristos, lucrurile nu merg. Devenim un ONG care acordă ajutor, dar nu Biserica, Mireasa lui Cris­tos. Când cineva nu umblă, stagnează. Când cineva nu construieşte pe pietre so­lide, ce se întâmplă? Se întâmplă ceea ce păţesc copiii pe plajă atunci când fac cas­tele de nisip: totul se prăbuşeşte, nu are tărie. Când cineva nu îl mărturiseşte pe Isus Cristos – îmi amintesc afirmaţia lui Leon Bloy: «Oricine nu se roagă lui Dum­nezeu se roagă diavolului». Când cineva nu îl mărturiseşte pe Isus Cristos, măr­turiseşte deşertăciunea lumească a dia­volului“.

Previziunile jurnaliştilor au fost aşadar spul­berate de o alegere despre care cre­dincioşii ştiu că este inspirată de Duhul Sfânt. Este prima dintre lecţiile acestei alegeri. Pentru a întrezări ce urmează, poate trebuie gândit în altă cheie. Am pu­tea medita mai degrabă la visul Papei Ino­cenţiu III, care, la 1210, se întreba dacă să aprobe sau nu întemeierea unui nou ordin al unui călugăr zdrenţăros pe nume Fran­cisc. Puternicul Papă a visat atunci că ba­zilica Sf. Ioan din Lateran, catedrala Ro­mei, amenința să se prăbuşească. Era sus­ţinută doar de Francisc. //