De același autor
(deputat PDSR) si om de afaceri (escroc) -ilustreaza perfect epoca in care traim: o epoca in care infractorii acoperiti politic reprezinta formula cea mai de succes, in care libertatea de initiativa este controlata si monopolizata de ei, iar principalul factor de coruptie si inapoiere este elita politica, adica tocmai cadrele de la care, in mod normal, ar fi trebuit sa vina indemnurile pentru modernizarea si insanatosirea societatii romanesti. Gabriel Bivolaru este omul deplin al tranzitiei romanesti. Cariera de om de afaceri a fostului deputat PDSR debuteaza in 1991, cand infiinteaza, in diferite localitati ale tarii, un numar de firme. Cariera sa de escroc incepe putin mai tarziu, in perioada martie-iunie '92, cand Bivolaru emite cateva cecuri fara acoperire. Incurajat de faptul ca minciuna si escrocheria sunt rentabile, omul deplin al tranzitiei romanesti trece la fapte mai ample: in perioada decembrie '94-martie '95, emite un numar de ordine de plata false, prin contrafacerea stampilei Bancii Romane de Dezvoltare si plastografierea semnaturii administratorului de cont. In doar cateva luni, prejudiciul este de 67 milioane dolari. Intre timp, ca sa nu-si piarda mana, continua si cu gainariile: falsifica pasapoarte, facturi hoteliere si adrese. Justitia, fireste, nu face nimic: Bivolaru are protectii inalte, e membru al partidului de guvernamant. Cine se poate atinge de el? Prin trecerea timpului, cateva din escrocheriile sale sunt automat gratiate: adica mizilicurile care pe orice om obisnuit l-ar fi bagat imediat la racoare. Ramane prejudiciul gras, cel comis in dauna BRD, in valoare, la cursul de azi, de peste doua mii de miliarde de lei.
Pe cazul Bivolaru se vad atat infractiunea individuala, cat si, mai ales, infractiunea institutionala - cea care, prin incompetenta functionarilor, cu ajutorul lipsei de vointa a ministrilor, slujindu-se de complicitatea oamenilor legii si speculand in chip pervers mutenia legilor, a facut mai mult pentru incurajarea oficiala a infractiunii, decat zeci de mii de infractori individuali luati la un loc. Ani de zile, Bivolaru a ilustrat aceste doua tipuri de infractiuni: a fost in atentia publica atat pentru fraudele comise, cat si pentru modul in care partidul l-a protejat. A devenit notorie, ca un simbol al simbiozei intre infractiune si politica, imaginea conducerii PDSR insotindu-l pe Gabriel Bivolaru pe drumul spre Parchetul General: Adrian Nastase, Miron Mitrea, Viorel Hrebenciuc, Dan Ioan Popescu, Dan Matei Agathon au aratat atunci opiniei publice ca partidul nu isi abandoneaza infractorii.
Finalmente, dupa sapte ani de tergiversari nerusinate, minunea s-a intamplat. Cel mai inalt for de justitie al tarii a stabilit ca Gabriel Bivolaru a prejudiciat cu peste doua mii de miliarde de lei Banca Romana de Dezvoltare, fapt pentru care este condamnat la 5 ani inchisoare si la plata integrala a prejudiciului. Decizia este definitiva. Daca Procurorul General nu va promova un recurs in anulare, Gabriel Bivolaru va trebuie sa plateasca 2.253 de miliarde de lei si sa faca cinci ani de puscarie.
Credeti ca va plati? De unde! Asa cum nu a putut fi gasit de Politie pana ce nu s-a predat singur (va mai amintiti de "locatia" misterioasa a condamnatilor Stanica si Creanga, care, nici ei!, nu putusera fi gasiti de Politie?), si legile i se vor aplica selectiv, in favoarea infractorului si in defavoarea pagubitului. Practica tranzitiei a aratat fara dubiu ca banii o data inhatati, sunt bine-mersi papati. Gabriel Bivolaru va face, poate, puscarie, dar de platit, nu va plati un sfant.
Sa facem, deci, socoteala. Cinci ani inseamna 1.825 de zile. Daca impartim cati bani a bagat in buzunar Bivolaru la numarul de zile de detentie pe care le va face, vom gasi ca acesta va plati cu doar o zi fiecare miliard din averea pe care a fraudat-o. Altfel spus, stand cinci ani in puscarie, este ca si cand Bivolaru ar castiga un miliard 243 de milioane 520 de mii lei pe zi. Ispasind doar cinci ani pentru un prejudiciu de peste doua mii de miliarde, Gabriel Bivolaru a reusit performanta de a plati cu doar cinci ani din viata averea pe care nici un om obisnuit nu ar putea-o dobandi nici in cinci vieti. Morala e simpla: chiar si cand esti prins si condamnat, in Romania de azi, tot infractiunea este cea mai rentabila.
