Din nou, cutremur

La data de 27 octombrie 2004, zona seismogena Vrancea ne-a trimis un nou semnal ca se afla in activitate, asa cum a facut-o de nenumarate ori pe parcursul a peste o mie de ani, perioada pentru care exista o evidenta a activitatii seismice din tara noastra in cataloagele actuale de cutremure. Cutremurul s-a produs la ora 23:34 (ora locala de vara), respectiv 20:34 (GMT - timpul universal). Tocmai adormisem si am fost trezit intr-un mod, evident, mai putin placut. Pe loc, am apreciat, pentru zona Floreasca, unde locuiesc, o intensitate V, poate V 1/2 dupa scara de intensitati MSK (inca in vigoare in tara noastra), respectiv scara de intensitati EMS-98 (oficializata in 1998 de catre Comisia Seismologica Europeana). Conform legilor de atenuare uzuale, aceasta ar corespunde unei magnitudini Gutenberg-Richter la sursa de 5,5 pana la 6,0. Primul comunicat emis pe baza datelor furnizate de INCDFP (Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Fizica Pamantului), auzit dupa cateva minute la televizor, aprecia magnitudinea la 5,8. Pentru adancimea sursei s-au dat aprecieri intre 90 si 100 km. Din cele auzite, intensitatea epicentrala ar fi fost de ordinul VI, poate VI1/2, ceea ce constituie o valoare normala pentru o asemenea magnitudine si adancime de sursa. Din partea INCDFP estimarea magnitudinii pare sa se fi stabilizat ulterior la 6,0, din pacate fara a se preciza despre ce magnitudine se vorbeste. In literatura de specialitate se utilizeaza mai multe definitii alternative pentru magnitudine. Spre exemplu, pentru cutremurul din 4 martie 1977, magnitudinea Gutenberg-Richter s-a estimat la 7,2, pe cand magnitudinea din moment s-a estimat la 7,5. O magnitudine Gutenberg-Richter de 5,8 pare compatibilia cu o magnitudine din moment de 6,0. De asemenea, conform unor aprecieri comunicate, s-a estimat o intensitate VI in Bucuresti. Cred ca, cel putin pentru zona in care locuiesc, aceasta ar reprezenta o supraestimare. Conform datelor culese dupa site-ul USGS (United States Geological Survey) la data de 29 octombrie, apar urmatoarele informatii principale:
- cutremur moderat;
- pentru epicentrul instrumental, latitudine 45,702oN si longitudine 26,559oE;
- adancimea sursei, 95,8 km;
- magnitudinea din moment, 5,9;
- efecte macroseismice: avarii minore la cateva cladiri din Bucuresti, Braila si nordul Bulgariei, unele drumuri afectate in zona Bucuresti, cutremurul simtit la Istanbul si in parti din Ungaria, Republica Moldova si Ucraina. Cutremurul s-a simtit pe o parte importanta a tarii noastre. Din datele comunicate de catre mass-media, in tara noastra mai rezulta ca s-au produs unele intreruperi locale ale alimentarii cu energie electrica, respectiv ale retelelor de telefonie fixa si mobila. Au fost citate cazuri destul de numeroase de persoane alarmate, unele cu probleme cardiace.
Cateva cuvinte despre locul acestui cutremur. Daca se examineaza succesiunea evenimentelor seismice de diferite magnitudini, rezulta faptul ca perioada medie de revenire a unui eveniment de o astfel de magnitudine este de ordinul 5-7 ani, ceea ce este echivalent cu producerea in medie, pe parcursul unui secol, a 15-20 de evenimente avand cel putin aceasta magnitudine. Evenimentul a fost mai putin sever decat cele produse la datele de 30 si 31 mai 1990 si cu atat mai mult decat cele produse la datele de 4 martie 1977 si 30 august 1986. Asa cum apreciaza si USGS, cutremurul din 27 octombrie a fost un eveniment moderat.
Producerea acestui cutremur trebuie apreciata ca un eveniment favorabil, prin faptul ca, fara a avea urmari severe, ne trage de maneca asupra necesitatii imperioase de a nu uita pericolele implicate de seismicitatea tarii noastre, in special de seismicitatea zonei vrancene. Examinarea cu mijloace statistice a sirului de cutremure puternice care au afectat tara noastra evidentiaza faptul ca un cutremur sensibil mai puternic, eventual distrugator, este de asteptat in curand, probabilitatea de producere in timpul deceniului actual a unui astfel de eveniment fiind de peste 50%. In aceste conditii, apar doua necesitati complementare:
- pe de o parte, actiune imediata, in scopul de a se reduce riscul seismic, atat cat se mai poate reduce si acolo unde se mai poate reduce, intr-un interval de timp relativ scurt, compensandu-se cat se mai poate activitatea insuficienta de reducere a riscului seismic desfasurata dupa cutremurul distrugator din 4 martie 1977;
- pe de alta parte, punerea in practica a unei strategii cuprinzatoare, pe termen mediu si lung, de reducere a riscului seismic, de asa natura incat aceasta strategie sa se regaseaca, prin modul de gandire si de actiune, in toate programele si activitatile de dezvoltare a tarii noastre.
In acest context, imi permit sa arunc o manusa autoritatilor responsabile: elaborarea de urgenta a unor scenarii de cutremur si de impact al acestuia, in urmatoarele conditii:
- considerarea alternativa a producerii in 2006 a unui eveniment de scenariu "sever", de magnitudine Gutenberg-Richter 7,2 (ca la cutremurul din 4 martie 1977), respectiv a unui eveniment de scenariu "extrem" de magnitudine Gutenberg-Richter cel putin 7,5 (mai apropiata de magnitudinea cutremurului "celui mare" din 26 octombrie 1802), cu studiu complex al impactului pe plan intern;
- explorarea impactului pe care un astfel de eveniment l-ar avea pentru planurile noastre de integrare europeana la inceputul anului 2007.
Ce inseamna un nivel decent de reducere a riscului seismic? La o astfel de intrebare se pot cita exemple din experienta si activitatea din SUA, tara care detine un rol conducator in problematica protectiei antiseismice. Astfel: in California ultimele trei cutremure distrugatoare, de magnitudini in jurul valorii de 7,0, s-au produs in 1971 (cutremurul "San Fernando"), 1989 (cutremurul "Loma Prieta") si 1994 (cutremurul "Northridge"). Pentru fiecare dintre acestea, desi pierderile economice au fost de ordinul miliardelor sau (pentru ultimul) chiar al zecilor de miliarde de dolari, numarul victimelor a fost doar de ordinul zecilor de persoane. Aceasta arata cat de bine este protejata viata omului in SUA. Pe de alta parte, in 1977, un cunoscut specialist, profesorul R.W. Whitman de la MIT (Massachusetts Institute of Technology), a propus un program de ridicare a nivelului protectiei antiseismice a constructiilor cu urmatoarele coordonate:
- daca in anul 2020 se produce un cutremur cu perioada de revenire de 100 de ani, doar 0,1% dintre constructii sa sufere avarii structurale severe;
- daca in anul 2077 se produce un cutremur cu perioada de revenire de 2000 de ani, doar 0,1% dintre constructii sa sufere avarii structurale severe.
Tara noastra este, evident, departe de astfel de performante. Un astfel de program sta in puterea SUA, datorita uriaselor resurse tehnice, economice si culturale disponibile.
Din pacate, experienta cutremurelor, vazuta la nivel mondial, atesta faptul ca saracia si subdezvoltarea tehnica, economica si culturala sunt sever penalizate prin urmarile cutremurelor severe si dificultatile de refacere dupa incidenta acestora. Nu pot decat sa repet ca, pe un plan larg, calea de reducere ampla a riscului seismic este, intr-o perspectiva pe termen mai lung, aceea a dezvoltarii generale a societatii noastre. Reducerea riscului seismic este o sarcina complexa, multilaterala, care poate fi adusa la indeplinire doar pe baza unei ample activitati, coordonate cu perseverenta, pe termen lung.