Mizele conflictului din Caucazul de Sud

Georgia a avut nesansa de a fi pla­sa­ta la intersectia intereselor unor mari puteri. De-a lungul timpului, georgienii si-au disputat soarta cu imperiile Per­san, Roman, Bizantin, Arab, Mongol sau Otoman si, in cele din urma, cu ve­ci­nul rus. In 1921, Armata Rosie a ocu­pat teritoriul Georgiei, iar peste un an a inclus in granitele acesteia Oblastul Au­tonom al Osetiei de Sud. Stapanirea so­vietica a transformat Georgia intr-una dintre cele mai prospere republici ale URSS si a tinut sub control nein­­te­le­ge­rile dintre osetini si georgieni. Dupa dezin­tegrarea URSS, in 1991, autori­ta­ti­le de la Tbilisi au proclamat indepen­den­ta unui stat georgian care a inclus si Osetia de Sud. Noul stat georgian a ra­mas sub "protectia" Rusiei care i-a fa­cut probleme, sustinandu-i pe se­pa­ra­tistii din Osetia de Sud sau Abhazia si contribuind la transformarea dispu­te­lor in conflicte inghetate. Dupa 2001 si, respectiv, 2003, in Caucazul de Sud au aparut SUA si UE, care au incercat sa ofere o alternativa la relatiile cu Rusia.

La 7 august 2008, Georgia a declan­sat o ofensiva militara pe teritoriul re­giu­nii separatiste Osetia de Sud cu sco­pul de "a neutraliza pozitiile sepa­ra­tiste". Actiunile georgienilor au de­ter­minat riposta in forta a Rusiei. La pri­ma vedere, conflictul din Caucazul de Sud pare "o scurta rafuiala" intre au­toritatile de la Tbilisi si cativa se­pa­ra­tisti care nu vor sa accepte apar­te­nen­ta Osetiei de Sud la statul geor­gian. Tot la prima vedere, implicarea Rusiei in conflict pare justificata prin apa­rarea drepturilor rusilor care tra­iesc in Osetia de Sud. In realitate, os­ti­li­tatile deschise la 7 august nu aduc in joc doar trei actori - Rusia, Georgia si se­paratistii din Osetia de Sud. Exista alti doi actori importanti (SUA si UE), pen­­tru interesele carora miza pozitiei stra­tegice a Georgiei este deosebit de im­portanta.

Importanta pe care Washingtonul o acorda Georgiei poate fi dedusa din dis­cursul tinut de George W. Bush in 2005, cu prilejul vizitei sale la Tbilisi. Dupa spusele lui Bush, Georgia se afla "intr-un proces de reforma care va lega Europa, Eurasia si Orientul Mij­lo­ciu". Revolutia trandafirilor, care schim­­base in 2003 regimul politic autoritar, era vazuta de presedintele american ca "model pentru reformele demo­cra­ti­ce in regiunea care se intinde de la Marea Neagra la Marea Caspica, la Golful Persic si dincolo de acesta".

Dupa 2005, SUA au devenit cel mai mare donator al Georgiei. Ajutorul ve­nit de la Washington a vizat consoli­da­rea politica, economica si militara a sta­tului georgian, ca acesta sa devina via­bil in ceea ce priveste noile proiecte ale conductelor de gaz si petrol care-i tran­ziteaza teritoriul. In 2006, in con­duc­ta Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC) s-a pom­pat pentru prima data petrol pen­tru Europa Occidentala, fara traversa­rea teritoriului rusesc. Acelasi lucru s-a petrecut si in 2007, cand, prin con­duc­ta Baku-Tbilisi-Erzurum (BTE), gazul azer a ajuns la consumatorii europeni, fara ca acestia sa fie nevoiti sa pla­teas­ca costurile de tranzit impuse de Gaz­prom (gigantul rus care detine mo­no­pulul asupra conductelor de gaz).

Pentru UE, evolutia evenimentelor din Caucazul de Sud nu are impact doar in ceee ce priveste aprovizionarea cu re­surse energetice din bazinul caspic. Apropierea granitelor Uniunii de con­flic­tele care par sa nu aiba solutionare, dupa integrarea Romaniei si Bulgariei, reprezinta o provocare majora pentru securitatea comunitatii. Recunoaste­rea existentei unor potentiale ame­nin­tari (trafic de persoane, droguri) a fost con­­fir­mata prin faptul ca in 2003 Bru­xel­­lesul si-a luat prima masura de pro­tec­­tie sub forma unui nou cadru pen­tru ges­tionarea relatiilor UE cu vecinii - Po­litica Europeana de Vecinatate.

Dar care este miza reala pe care Geor­gia o reprezinta pentru Rusia? Dupa venirea la putere a lui Mihail Saa­kas­vili, Georgia s-a transformat, dintr-un stat ascuns sub umbrela protectoare a Moscovei cu un regim politic docil Krem­linului, intr-un aliat al Occidentului. Noul regim de la Tbilisi a fost unul dintre sustinatorii ferventi ai inter­ven­ti­ei SUA in Irak, iar, in 2008, a devenit una dintre cele mai importante pre­zen­te militare in acest stat (ca numar de sol­dati deplasati in Irak, Georgia se pla­seaza pe locul 4). In plus, Georgia si-a intensificat actiunile care au ca obiec­tiv transformarea acesteia intr-un membru al NATO, ceea ce ar pre­su­pu­ne prezenta permanenta a unor trupe ale Aliantei la granitele Rusiei. In plus, proiectele BTC si BTE nu pot fi trecute cu vederea de Moscova, care si-a va­zut amenintat monopolul asupra rute­lor de transport al energiei catre Euro­pa de Vest.

Ostilitatile incepute saptamana tre­cu­ta dovedesc ca Georgia a reintrat in sfera de interese a unor mari puteri. Pen­tru moment, Moscova pare sa fi cas­tigat in fata Occidentului. Autorita­ti­le azere au intrerupt la 9 august fur­ni­za­rea de petrol prin portul Batumi, iar interventia militara a Moscovei, desi aminteste de cea sovietica din 1921, nu a determinat o reactie insemnata din partea UE sau a SUA.