De același autor
Pentru a deveni operational de la inceputul anului viitor, Codul fiscal trebuie finalizat de catre guvern pana in toamna, astfel incat sa poata fi inaintat, la deschiderea noii sesiuni, parlamentului spre aprobare. Si aceasta discutare in parlament, inaintea intrarii in vigoare, este un lucru pozitiv, tinand cont de experientele realmente nefaste - in frunte cu cea privind Codul muncii - in care, pentru adoptare, s-a folosit fie ordonanta de urgenta, fie asumarea raspunderii guvernamentale in parlament, ambele fara corectiile determinate de dezbateri.
Din pacate, intentia binevenita in introducerea Codului fiscal n-a fost insotita de incercarea de a se face un pas minim inainte si in directia unei reforme fiscale, care sa caute sa rezolve macar partial unele din principalele probleme grave si perturbatoare economic ale fiscalitatii din Romania.
Daca unele din aceste probleme, precum supradimensionarea fiscalizarii locului de munca, au determinari economice profunde si nu-si pot gasi solutii decat treptat si pe termen lung, altele puteau si trebuiau atacate frontal cu ocazia introducerii Codului fiscal. Si daca rezolvarea problemei cu adevarat principale si cruciale - cea a neincasarii, decurgand din tolerarea neplatii obligatiilor financiare la bugetele publice de catre intreprinderi de stat, precum si de catre societati private cu acoperire clientelara - este probabil mai degraba de resortul Codului penal, decat de cel al Codului fiscal, exista o problema a carei solutionare nu poate rezulta decat din reglementari ale Codului fiscal.
Este vorba de fiscalizarea doar a unor venituri si, in cerc vicios, de fiscalizarea mereu si mereu a veniturilor deja fiscalizate. In timp ce se afunda in nefiscalizare ceea ce nu este fiscalizat. Expresia cea mai graitoare in acest sens este schema aplicata in Romania a impozitului pe venitul global. Formula prevazuta se rezuma practic la impozitarea si mai grea a veniturilor deja fiscalizate, in timp ce mereu mai multele si mai importantele venituri nefiscalizate raman in continuare neimpozitate. Formula preconizata nu imagineaza nici cea mai sumara schema economica de identificare, scoatere la suprafata si impozitare a acestor din urma venituri, nevenind astfel, catusi de putin, in intampinarea scopurilor economice si sociale pentru care se instituie impozitul pe venitul global. Evident, zugravul, instalatorul si meditatorul pot linistiti sa nu-si declare veniturile, atat timp cat legea nu cointereseaza macar intrucatva beneficiarii serviciilor respective sa evidentieze cheltuielile pentru aceste servicii. Daca, de pilda, macar o parte din cheltuielile respective ar fi fost deductibila in cazul in care serviciul in discutie s-ar fi facut prin intermediul unei firme (caz in care ar exista si s-ar prezenta documentele de rigoare) si, in schimb, nu s-ar oferi nici o deductibilitate daca serviciul ar fi fost executat pe baze individuale, s-ar fi putut spera intr-o scoatere la suprafata a veniturilor realizate in economia paralela. Cu atat mai putin, prin schema actualmente aplicata se poate avea in vedere o scoatere la suprafata a veniturilor nelegale.
Economia subterana si beneficiarii ei nu sunt catusi de putin afectati de introducerea impozitului pe venitul global in schema prevazuta. Loviti sunt numai oamenii cinstiti care muncesc din greu si care semneaza pentru veniturile pe care le obtin. Fara corectii majore in insasi conceptia asupra impozitarii pe venitul global, acest impozit eficient, echitabil si moral risca sa fie compromis in Romania. Parghia pentru a se evita aceasta compromitere o constituie deducerile, intr-adevar mai greu de administrat fiscal, dar indispensabile. Deducerile ar fi fost necesar sa fie tinta Codului fiscal. Fara cumva a le ignora, deducerile de care oficial se vorbeste ca vor fi nou introduse de Codul fiscal reprezinta mai nimic in raport cu cele de care ar fi fost nevoie. Doar deducerea primelor anuale de asigurari de imobile va avea un impact. Evident, vor fi incurajate asigurarile de imobile, ceea ce nu este un lucru deloc rau, desi nu se stie cum va fi contracarata discriminarea indirecta a acelora - ce reprezinta de fapt majoritatea - care, potrivit legii, nu trebuie sa completeze declaratiile de venit global. Celelelalte doua - respectiv, deducerea contributiilor la sistemele de pensii ocupationale si deducerea contributiilor la sistemele de asigurari private de sanatate - constituie mai mult praf in ochi. Pentru ca ambele sisteme de asigurari sunt facultative si participantii urmeaza sa-si achite contributiile din plati suplimentare, peste cele la sistemele publice corespondente. Asa ca participantii vor fi putini, poate chiar in numar insignifiant. In plus, apare si in acest caz discriminarea indirecta a celor ce nu completeaza declaratiile de globalizare a veniturilor lor.
Tinta reala a deducerilor trebuia s-o constituie veniturile nefiscalizate. Miza e atat economica, cat si sociala. Iar deducerile reprezinta practic singura modalitate corecta si eficienta - pentru ca este una de natura economico-financiara - de a scoate la suprafata veniturile nefiscalizate.
