De același autor
O dată cu debutul tumultuos al anului politic 2013, evoluţiile viitoare par să prindă contur. Majoritatea din Camere nu mai este dispusă să-şi mai asume riscuri, după cum nu mai este înclinată să încerce realizarea unui compromis cu cei care i se opun. Adoptarea legii statutului parlamentarilor a anticipat maniera în care se discută legea bugetului. Amendarea constituţiei este, natural, următorul pas.
Noua constituţie social – liberală se va naşte sub semnul aceluiaşi scenariu care a prezidat la elaborarea celor două versiuni anterioare, de la 1991 şi 2003. În lipsa voinţei de a se deschide dezbaterea spre cetăţeni, se va prefera transformarea adunarilor alese ordinar în camere de revizuire. Proporţia deţinută de puterea actuală în Parlament face ca orice evocare a dialogului să devină ridicolă. Camerele vor fi reduse la poziţia de organ de înregistrare şi de adoptare al deciziilor luate în cadrul coaliţiei de guvernare.
Din trecutul recent al României vine şi sugestia trucării/ mimării consultării populare. Inventarea Forumului Constituţional, a cărui conducere este încredinţată, simbolic, domnului Cristian Pârvulescu este semnul că procesul de comunicare cu “ societatea civilă” va fi unul in care nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Spre a se contracara inevitabilele critici din partea Comisiei Europene, critici referitoare la modificarea netransparentă si pripită a legii fundamentale, organizarea unui simulacru de consultare este obligatorie ca parte din strategia puterii.
Va fi vorba, aşadar, ca şi în un urmă cu zece ani, de o elaborată şi rafinată operaţiune de cosmetizare mediatică, menită să ascundă realitatea lipsei de disponibilitate de implicare în reflecţia constituţională a comunităţii de cetăţeni. Se adaugă la acest artificiu instituţional previzibil şi sprijinul mediatic pe care îl vor oferi, cu elan patriotic, televiziunile de ştiri.
Ce lipseşte din aceste tablou schiţat fugar? Însuşi cetăţeanul, privit ca deţinător al suveranităţii. Orice modificare a legii fundamentale impune, în orice stat de democraţie consolidată, atenţia la răgazul ce este acordat cetăţenilor în vederea examinării optiunilor posibile. În fapt, nici la 1991 şi nici la 2003, elita politică românească nu a fost pregătită să plaseze cetăţeanul în miezul acestui proces politic de edificare instituţională. S-a preferat recursul la soluţiile ce au darul de a camufla şi compromite. O cameră de revizuire trebuie să deţină un mandat încredinţat de cetăţeni în deplină cunoştinţă de cauză- votul popular se cere precedat de o dezbatere suficient de îndelungată spre a se permite conturarea diverselor curente de opinie.
În fine, ceea ce actualul scenariu de revizuire tăgăduieşte, din chiar primul moment, este relevanţa adoptării unei noi constituţii, la căpătul unui efort de discuţie şi dialog naţional , pornind de la lecţia a douăzeci de ani de democraţie, în cadrul uneiu adunări constituante alese in mod transparent. O nouă constituţie care să indice, o dată pentru totdeauna, momentul despărţirii de trecutul întruchipat de spiritul Frontului Salvării Naţionale şi al succesorilor săi.
Dincolo de acest scenariu aplicat cu minuţiozitate, se află puterea cetăţenilor de a a decide, in ultimă instanţă, prin votul de la referendum, asupra viitorului lor. Spiritul critic poate permite pregătirea atentă a acestui act de decizie politică- în condiţiile în care opoziţia din cele două camere ar accepta intrarea în acest joc al mimării procesului de reflecţie constituţional, unicul obstacol este reprezentat de capacitatea cetăţenilor de a rezista efortului puterii de a-şi impune voinţa. În mediul virtual al reţelelor de socializare sau în spaţiul public “clasic”, vocile celor care nu sunt implicaţi în acest proces constituţional unilateral şi grăbit se cer auzite, indiferent de poziţionarea lor politică şi ideologică. Constituţia unei naţiuni nu este monopolul unei elite politice. Ea este un bun al comunităţii de cetăţeni. Legea fundamentală se cere fondată pe o autentică dezbatere naţională, cu gândul la viitorul pe care îl imaginăm pentru patria noastră.
