De același autor
Liviu Dragnea este unul dintre acei oameni de stat care se pun în slujba naţiunii pe care o reprezintă; nimic nu îi poate opri din tentativa lor de a reforma mecanismele guvernării, spre a creşte gradul lor de transparenţă. După eşecul lamentabil al regionalizării, domnia-sa a descoperit panaceul capabil să asigure românilor accesul la o administraţie publică de calitate, la standard occidental:modificarea prin ordonanţă de urgenţă a cadrului legal, asigurând posibilitatea primarilor de a trece la un alt partid, fără pierderea mandatului.
USL trăieşte, în cele din urmă. Într-unul din comentariile făcute pe marginea acestei iniţiative, Victor Ponta a indicat natura ambiguă a situaţiei de astăzi. O mare parte dintre primari au fost aleşi sub sigla USL, de unde şi necesitatea de a clarifica poziţia lor. Obiectivul actului normativ este indicat fără ezitare de către Premierul însuşi- refacerea, la nivel local, a acelui monolit fisurat prin ruptura de PNL. Migraţia poate fi o ocazie de a şubrezi nou-născutul ACL şi de a întări partenerul liberal al PSD, PLR.
Reforma statului, în viziunea PSD, prinde contur. Iar profilul ei poate fi descris fără dificultate, ca un control deplin şi fără competiţie asupra comunităţilor locale. Traseismul primarilor, în intervalul de timp acordat de OUG, este o ocazie ideală de a testa capacitatea de persuasiune/ şantaj a PSD, înaintea prezidenţialelor. Primarii sunt vectorii esenţiali in mobilizarea acelui electorat rural care nu are dileme ideologice, fiind disciplinat prin ajutoare sociale şi patronaj.
În mod firesc, din toată această ecuaţie ideea de respect pentru cetăţeni şi libertăţile lor politice este absentă. PSD tratează naţiunea ca pe o masă ale cărei componente pot fi traficate şi manevrate, în impunitate. În acest punct, PSD nu diferă de celelalte partide româneşti. Ceea ce îl distinge este rapacitatea şi anvergura organizaţională superioară.
Migraţia politică a primarilor este parte din acest efort de acaparare al puterii. Este, în egală măsură, o nouă probă a ipocriziei celor care, în opoziţie fiind, au denunţat ordonanţele de urgenţă ca pe un instrument autocratic al Guvernului. Precedentul astfel creat ar putea fi extins şi în alte sfere pe care PSD intenţionează să le controleze. În România condusă de PSD, modificarea atribuţiilor DNA, ANI sau a serviciilor de informaţii se poate realiza cu rapiditate brutală.
Răscrucea pe care o reprezintă scrutinul prezidenţial este evidentă. Un viitor al patronajului, corupţiei şi arbitrariului este ceea ce ni se oferă,cu generozitate. Acceptarea lui poate fi începutul sfârşitului statului de drept.
Articol publicat și pe www.contributors.ro
