De același autor
Sunt multe lucruri care pot fi mimate. Iar sceneta primei aparitii TV a lui Adrian Nastase dupa iesirea din puscarie a fost o colectie de astfel de interpretari, mai mult sau mai putin reusite.
Dar privirea, lumina din ochi e greu, daca nu imposibil, sa o mimezi. Iar dincolo de expresie, de tonul stins al vocii, de cuvintele foarte masurate, ochii lui Adrian Nastase au aratat cat de marcanta a fost totusi experienta lunilor de inchisoare, indiferent cat de privilegiat o fi fost regimul sau de detinere.
Adrian Nastase nu mai are, cel putin in acest moment, privirea de pradator politic, de lider suprem, cu maxima autoritate. Dincolo de experienta propriu zisa, de exercitiul umilintei trait ca o prabusire din Olimp, dintr-o viata cu mult peste medie, dincolo de constrangerea suferita de un om obisnuit cu puterea absoluta, probabil ca in privirea aceasta este si intelegerea faptului ca viitorul sau politic nu mai poate fi legat de trecutul glorios.
Nu in plan intern, pentru ca aici criteriile morale sunt, din nefericire, cel mai putin importante. Dar in plan extern, pentru Adrian Nastase nu e cale de reabilitare, cel putin nu pe termen scurt si mediu. El poate fi un lider intern, informal, al PSD, poate trage sfori, poate transmite mesaje, poate tot mai multe pe masura ce va trece timpul, dar de la granita incolo, nicio sansa.
Asa ca emisiunea de la Antena3 a fost pentru Adrian Nastase una de pozitionare. Am asistat la un monolog lacrimogen in care moderatorul parea un catelus care-si priveste cu evlavie stapanul si mai alearga din cand in cand de colo pana colo sa ii aduca mingea.
Pe fondul acesta profund emotional, Adrian Nastase a incercat un transfer de popularitate si simpatie catre fiul sau, inscris deja in PSD.
Este foarte probabil ca Andrei Nastase sa devina unul dintre instrumentele politice ale tatalui sau, insa transferurile acestea de simpatie si autoriatate sunt complicate si arareori reusite.
In plus, exista si un revers, pentru ca Andrei Nastase va prelua, mai ales in PSD, si antipatia, si dusmaniile pe care Adrian Nastase le-a starnit din plin.
In acelasi timp, Adrian Nastase s-a plasat in opozitia antieuropeana, nationalista din PSD. Adica mai pe romaneste ca aliat al lui Crin Antoenscu in PSD, nu degeaba a fost primit in casa lui Felix precum Mesia.
Adrian Nastase nu prea mai are ce sa piarda cu acest discurs. E adevarat ca el poate parea paradoxal din partea fostului premier in mandatul caruia au fost incheiate negocierile de aderare a Romaniei la UE.
Dar, pana la urma, stiind sigur ca este indezirabil pentru lumea civilizata, Adrian Nastase foloseste aceasta pozitie pentru a lua in brate discursul nationalist, destul de bine prizat de un anumit tip de public, in primul rand cel al Antenei3.
Adrian Nastase l-a ciupit de cateva ori pe Victor Ponta, ba reprosandu-i numirea unui ministru independet al Justitiei, ba ironizand coabitarea cu Traian Basescu, ba constatand ca nu are o echipa puternica. Dar moderat, mai degraba ca avertismente pentru premierul care nu trebuie sa uite ca inelul se cere din cand in cand pupat.
Ceea ce pare sa vrea Adrian Nastase in acest moment este sa ofere imaginea inteleptului care a trecut printr-o experienta de, nu-i asa, samurai, si nu a fost infrant, a strabatut desertul ceea ce i-a dat dreptul sa se pozitioneze ca un patriarh al PSD, in rand cu Ion Iliescu, o institutie in sine, care nu are nevoie de functii, dupa cum a tinut sa precizeze.
Un patriarh, nu ma indoiesc, foarte razbunator.
Articol publicat si pe site-ul ziare.com.
.jpeg)
