De același autor
Nu reușesc să înțeleg de ce în dezbaterile pentru modificarea Constituţiei nu se folosește raportul deja elaborat de Comisia prezidențială în acest domeniu. Este o foaie de parcurs care include opțiuni diverse care pot fi utilizate în funcție de regimul politic pe care decidentul, politic și el, îl va alege.
De câteva luni, Forumul Constituțional organizează în București și în țară întâlniri pe tema viitoarei modificări constituționale. Cea mai recentă s-a desfășurat săptămâna trecută la București, avându-i ca invitați pe experții Comisiei de la Veneția.
Nu există un document programatic elaborat de organizatori, iar dezbaterile se poartă mai degrabă pentru a colecta dorințe de schimbare din teritoriu, decât pentru a dezbate ceea ce factorul politic dorește să schimbe. Recunosc, aș fi preferat ca dezbaterea să apară după ce existau niște propuneri clare, care ar fi putut fi analizate în detaliu. Așa, discuțiile rămân, din nefericire, la nivel general.
„Ceea ce ni s-a explicat de către experţii Comisiei de la Veneţia este ca la nivelul Constituţiei să existe o coerenţă. Dacă preferinţa este pentru sistem parlamentar, atunci instituţiile trebuie calibrate pentru această funcţie. Dacă preferinţa este pentru semiprezidenţial, atunci atribuţiile preşedintelui trebuie calibrate pentru o putere mai mare“, spunea d-l Pîrvulescu după dezbaterea de săptămâna trecută.
Adică, experții Comisiei de la Veneția nu pot comenta la acest moment decât pe chestiuni de principiu, egal aplicabile oricărei țări: coerență, reglarea și calibrarea corectă a puterilor în stat, astfel încât să existe atât echilibru, cât și un control reciproc. Pe scurt, generalități care pot fi găsite în orice curs decent de drept constituțional și pentru care e un pic penibil să apelezi la experți internaționali. Rolul expertului este acela de a explica lucruri complexe, de a analiza opțiuni mari și implicațiile pe care acestea le-ar putea avea asupra unui stat, nu de a explica principiile de bază ale dreptului constituțional.
Nu reușesc să înțeleg de ce în aceste dezbateri nu se folosește raportul deja elaborat de Comisia prezidențială cu privire la modificarea Constituției. Este exact tipul de document despre care vorbește domnul Pîrvulescu – o foaie de parcurs care include opțiuni diverse care pot fi utilizate în funcție de regimul politic pe care decidentul, politic și el, îl va alege. Acel raport poate fi îmbunătățit, astfel încât să includă și sugestiile pe care Forumul Constituțional le-a colectat până acum din țară. Nu înțeleg – mă rog, dincolo de orgolii și ambiții personale – de unde aplecarea asta spre a relua munca deja făcută de alții, în loc să construiești pe ea.
Atât premierul, cât și expertul Hamilton s-au arătat surprinși de propunerile domnului Chiuariu, care sugera instituirea a două niveluri de activitate a Curții Constituționale, care să permită atacarea unora dintre deciziile Curții luate la primul nivel în fața celui de-al doilea nivel. Ambii au arătat că un astfel de model nu mai există nicăieri în lume și că ar complica lucrurile în mod excesiv. Un îndemn la precauție a fost lansat de către Comisia de la Veneția și în chestiunea sancționării judecătorilor: „Ideea ca judecătorii să fie sancţionaţi atunci când emit decizii eronate este una foarte proastă, pentru că, atâta timp cât judecătorii acţionează corect şi cu bună-credinţă, este foarte important, din punct de vedere al independenţei acestora, să nu fie sancţionaţi pentru o decizie luată care nu este agreată de alţii. (...) Cred că judecătorii europeni vor fi îngrijoraţi de o astfel de idee. (...) Pericolul este că, dacă vrem un astfel de sistem, atunci judecătorii vor deveni foarte precauţi, atenţi, conservatori şi astfel întregul sistem al justiţiei ar avea de suferit, fiindcă acesta depinde de faptul că oamenii ştiu că judecătorii vor lua o decizie corectă în cazul lor, vor asculta dovezile fără a lua apărarea unei părţi sau a alteia. Asta înseamnă, de fapt, independenţa justiţiei“.
O altă idee discutată a fost aceea a posibilității de a sechestra, confisca și valorifica averile dobândite nelegal. Premierul s-a plâns că nu se pot valorifica bunurile confiscate. Dacă, într-adevăr, există probleme, atunci premierul ar trebui să privească înspre instituții, pentru că încă de anul trecut a intrat în vigoare legea care le permite să înstrăineze, în anumite condiții, bunurile sechestrate chiar pe parcursul procedurii judiciare, adică înainte de obținerea unei decizii definitive. Procedura este utilizată pretutindeni în Uniunea Europeană, în acest moment fiind în discuție noua directivă europeană privind confiscarea și sechestrarea bunurilor obținute din infracțiuni – raportul pe această directivă a fost întocmit de Monica Macovei și aprobat săptămâna trecută. Ar fi amuzant, dacă n-ar fi trist, să privești cum PDL joacă acum exact rolul pe care PSD îl juca la anterioara discuție pe tema modificării Constituției pe chestiunea proprietății. Și e cu atât mai trist cu cât, precum se vede, mesajul PDL este complet diferit pe plan extern și pe plan intern. Dacă privim spre PSD, trebuie spus că anterioara modificare a articolului 44, alineatele 8 şi 9, propusă de premierul Boc a fost criticată intens la acel moment de PSD și blocată de Curtea Constituțională, fapt invocat cu aplomb și de reprezentantul PNL, Tudor Chiuariu. E un proverb care spune că cine sapă groapa altuia cade singur în ea. //
