Selectarea noilor șefi de la Parchete – o chestiune de credibilitate

Cum îi poate convinge doamna Pivniceru să candideze pe procurorii buni din sistem în condițiile în care presiunile politice pentru înlocuirea actualei conduceri a parchetului cu persoane obediente politic sunt evidente?

Săptămâna trecută, Ministerul Justiției a lansat anunțul cu privire la selectarea no­ului procuror general al României și a pro­curorului şef DNA. Procedura e clar pre­văzută de lege – ministrul Justiției propune, CSM emi­te un aviz consultativ, iar președintele României nu­mește sau respinge motivat propunerea. Au existat am­ple dezbateri în ultimii ani cu privire la formula op­ti­mă pentru realizarea aces­tor numiri – premierul, pe când se afla în opoziție, sus­ținea că ar trebui date toate com­pe­tențele privind această procedură către CSM. Acum și-a mai nuanțat poziția. Eu cred că actuala reglementare este cea co­rectă, pentru că îmbină răspunderea po­li­tică a ministrului Justiției cu opinia pro­fesională pe care o emite CSM cu privire la candidatul propus să ocupe funcția, opi­nie de care președintele României a ținut cont mai mereu. Cred că e bine ca mi­nis­trul Justiției să fie lăudat dacă face o ale­ge­re bună și criticat dacă face o alegere proas­tă, adică să plătească un cost politic pen­tru acțiunile sale. Chiar și atunci când mi­nistrul este un (fost) magistrat, costurile po­litice pentru formațiunea politică sus­ți­nătoare există.

Persoane marcante din conducerea USL dis­cută despre urgența schimbărilor la con­ducerea DNA şi a Parchetului General, căci anchetele privind neregulile la re­fe­rendum merg înainte sub actuala con­du­cere și generează nopți al­be celor care se văd che­mați să dea explicații în fa­ța procurorilor. Pe de altă parte, între oamenii politici și ministrul Pivniceru nu pa­re să existe o diferență majoră în privința felului de a se raporta la ac­ti­vi­ta­tea Parchetului. Chiar îna­inte de a ajunge ministru, doamna Pivniceru a ținut pagina întâi a zia­relor cu plimbarea sa în mașina con­du­să de Andrei Năstase, asta după ce de­cla­ra­se cu câteva zile înainte că fostul premier are dreptate din punct de vedere strict jur­nalistic atunci când susține că dosarul Tro­feul Calității (în care a fost condamnat) este unul pur politic. Doamna Pivniceru s-a poziționat public și alături de domnul Costiniu – judecătorul implicat în dosarul Voicu.

Lovitura de stat eșuată din această vară a accentuat atenția acordată României de către Comisia Europeană, care, în de­za­cord cu opiniile politicienilor români, a lă­u­dat constant DNA. După ce au văzut as­tă-vară de ce suntem în stare, europenii au transmis premierului o listă de so­li­ci­tări, printre care figurează și asigurarea unei proceduri deschise şi transparente, bazate pe criterii profesionale și de in­te­gritate, de numire a procurorului general şi a șefului DNA. Comisarul Reding ar fi dorit să discute cu ministrul Pivniceru de­spre această procedură, însă, în ultimul mo­ment, ministrul a anunțat că nu mai merge la întâlnirea cu doamna Reding, pen­tru că are treburi mult mai importante în țară. De altfel, cu câteva zile înainte, ministrul tocmai lansase un simulacru de procedură de selecție care a generat re­acții extrem de dure din partea CSM. Și Comisia Europeană a transmis Bu­cu­reș­tiului scrisori prin care își exprimă în­grijorarea cu privire la graba de a înlocui pe doamna Kövesi și pe domnul Morar din funcții. Presată din toate părțile, doamna Pivniceru a trebuit să revizuiască pro­ce­dura și să prelungească termenele pentru diferitele etape din procesul de selecție. Ră­mâne însă problema de fond a cre­di­bi­lității procedurii care e indisolubil legată de credibilitatea ministrului, pentru că mi­nistrul rămâne suveran în luarea deciziei.

Cum îi poate convinge doamna Pivniceru să candideze pe procurorii buni din sistem în condițiile în care presiunile politice pen­tru înlocuirea actualei conduceri a Par­che­tului cu persoane obediente politic sunt evi­dente? Ce poziții publice a avut doam­na Pivniceru care să justifice presupunerea că dânsa nu gândește exact la fel cu po­li­ticienii care o susțin? Reacția cvasi­inexis­tentă a ministrului la deciziile par­la­men­tului de a refuza ridicarea imunității în ca­zurile Dobre și Borbely este un indiciu pri­vind modul de poziționare a doamnei Piv­niceru cu privire la deciziile politice care blochează efectuarea anchetelor penale în România.

Cum să schimbi șefii Parchetului, fără să pierzi prea multe puncte pe plan extern și fără să-ți șifonezi imaginea prea tare pe plan intern, căci e an electoral (alegerile generale au fost programate, suprema iro­nie, pe 9 decembrie – ziua internațională de luptă împotriva corupției)? Asta e în­trebarea care îi macină azi pe guvernanți. Grea misie, vorba lui Caragiale… //