De același autor
Actul fundamental al statului a fost aruncat în derizoriu. Ideile elucubrante pe care o vremelnică majoritate parlamentară le-a vrut paragrafe de lege fundamentală demonstrează, în egală măsură, necunoaştere şi dispreţ faţă de lege. Şi demonstrează că viitoarea Constituţie a fost gândită să reprezinte interesele politice şi penale ale unui grup de oameni politici.
„Constituţia baronilor şi triumvirilor“ ar putea fi o definiţie a legii fundamentale marca USL, pe care, peste nici trei luni, ar urma să fim chemaţi să o validăm. O Constituţie pe post de Cod Penal paralel. O Constituţie gândită să reprezinte interesele politice de moment ale câtorva oameni – nu întâmplător, s-a dorit desemnarea ca premier a celui propus de partidul sau alianţa care a obţinut cel mai mare număr de mandate, conform rezultatului alegerilor. CCR le-a tăiat din avânt, stabilind că 25 de articole din proiectul de revizuire – printre care şi cel privind numirea premierului – sunt neconstituţionale, deci vor trebui înlăturate. În cazul altora, a făcut recomandări de modificare şi de corelare a textelor de lege. Numărul articolelor identificate ca fiind cu probleme se apropie, însă, de 70%. Un procent imens, ce vorbeşte de la sine despre neprofesionalismul şi superficialitatea artizanilor acestui proiect, pe de o parte, şi despre interesele lor subterane, pe de alta.
În trei zile, membrii Comisiei de Revizuire a Constituţiei susţin că au citit toate propunerile, venite, spunea Crin Antonescu, de la Consiliul Legislativ, de la Comisia de la Veneţia (doar că ceea ce ia în discuţie d-l Antonescu sunt propuneri de chestiuni ce trebuie analizate, făcute de specialişti ai Comisiei de la Veneţia veniţi anul trecut în România, Comisia urmând să se pronunţe pe text abia în 22 martie) şi de la societatea civilă (deşi nu ştie nimeni cine şi ce propuneri a făcut). În acele trei zile, se presupune că au fost analizate toate aceste propuneri invocate şi s-au făcut studii comparate. Prezumţia de profesionalism a fost, însă, desfiinţată de CCR.
Prezumţia de bună-credinţă fusese anulată prin câteva articole inserate perfid în Legea fundamentală. Articole ce au avut menirea să transforme Constituţia într-un paravan pentru fărădelegile high-life-ului politic. Din faţa unora, ne-a salvat tot CCR, declarându-le neconstituţionale.
Din categoria amendamentelor dorite parte a textului Legii fundamentale face parte şi prevederea potrivit căreia interceptările urmau să fie făcute doar în cursul procesului penal. Deci, după începerea urmăririi penale, după momentul în care lui „X“ i se aduce la cunoştinţă acest lucru. O decizie luată, interesant, la propunerea AMR, asociaţie condusă până nu demult de Viorica Costiniu. Soţia judecătorului de Înaltă Curte, Florin Costiniu, implicat şi condamnat în „Reţeaua Voicu“, a cărei destructurare a avut la bază exact interceptările telefonice la care s-a recurs înaintea începerii urmăririi penale.
S-a dorit, de asemenea, eliminarea competenţelor Înaltei Curţi de Casaţie de a judeca faptele parlamentarilor. La ÎCCJ – instanţa care a pronunţat condamnările în cazuri grele de corupţie – ar fi urmat să nu mai ajungă, decât în fazele de atac, dosarele de mare corupţie, excepţie făcând cele ale parlamentarilor miniştri. Ceea ce nu numai că ridica un mare semn de întrebare, dar ameninţa să ducă şi la o lipsă de jurisprudenţă unitară, cu problemele aferente pe care le genera. CCR a declarat, în unanimitate, neconstituţional şi acest amendament.
O altă prevedere controversată a fost cea care permite convocarea, în faţa comisiilor parlamentare, a oricărei persoane fizice sau juridice, cu excepţia magistraţilor, care le-ar fi transformat pe acestea într-un fel de instanţe de judecată paralele. CCR a respins, cu majoritate, şi acest articol, considerându-l neconstituţional.
Posibilitatea folosirii unei probe obţinute ilegal doar în apărarea acuzatului, nu şi în favoarea muncii procurorului, este o altă prevedere care a primit eticheta de „neconstituţional“, cu unanimitate de voturi.
Tot neconstituţională şi tot în unanimitate a fost catalogată şi intenţia de abrogare a atribuţiilor CCR de control al legii de revizuire a Constituţiei adoptate de parlament şi de control al constituţionalităţii hotărârilor de plen ce afectează valori, reguli, principii sau organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional.
Trăgând linie, se desprinde o concluzie simplă: dacă oamenii care au întocmit şi avizat acest proiect de Constituţie ar fi fost profesionişti, nu absolvenţi de Drept mediocri – şi, important, unii, nu infractori de drept comun, condamnaţi pentru fapte de corupţie –, dacă ar fi fost de bună-credinţă şi nu ar fi răspuns la comenzile altor politicieni cu dosare penale pe rol sau cu afaceri ilegale neieşite oficial la lumină, nu s-ar fi ajuns la un proiect constituţional defect în proporţie de aproape 75%.
Rămâne de văzut dacă majoritatea parlamentară de aproape 80% va fi dispusă să ne ofere un text constituţional corect. (Legea prevede înlăturarea doar a articolelor declarate neconstituţionale, în privinţa celorlalte găsite defecte rămânând la latitudinea parlamentarilor să ţină, sau nu, cont de recomandările CCR.) Sau dacă – în lipsa amendamentelor-miză, devenite, iată, amendamente-problemă – nu cumva va abandona proiectul. Pentru că dispare însăşi miza. //
