Constituţia baronilor şi triumvirilor, făcută praf de CCR

Actul fundamental al statului a fost aruncat în derizoriu. Ideile elucubrante pe care o vremelnică majoritate parlamentară le-a vrut paragrafe de lege fundamentală demonstrează, în egală măsură, necunoaştere şi dispreţ faţă de lege. Şi demonstrează că viitoarea Constituţie a fost gândită să reprezinte interesele politice şi penale ale unui grup de oameni politici.

„Constituţia baronilor şi triumvirilor“ ar putea fi o definiţie a legii fundamentale marca USL, pe care, peste nici trei luni, ar urma să fim chemaţi să o validăm. O Constituţie pe post de Cod Penal paralel. O Cons­tituţie gândită să reprezinte interesele politice de moment ale câtorva oameni – nu în­tâmplător, s-a dorit de­sem­narea ca premier a celui pro­pus de partidul sau alianţa care a obţinut cel mai mare număr de mandate, conform rezultatului alegerilor. CCR le-a tăiat din avânt, stabilind că 25 de articole din pro­iec­tul de revizuire – printre care şi cel privind nu­mirea premierului – sunt neconstituţionale, deci vor trebui înlăturate. În cazul altora, a fă­cut recomandări de modificare şi de corelare a textelor de lege. Numărul articolelor iden­tificate ca fiind cu probleme se apropie, însă, de 70%. Un procent imens, ce vorbeşte de la sine despre neprofesionalismul şi su­per­fi­cia­li­tatea artizanilor acestui proiect, pe de o par­te, şi despre interesele lor subterane, pe de alta.

În trei zile, membrii Comisiei de Revizuire a Constituţiei susţin că au citit toate pro­pu­ne­ri­le, venite, spunea Crin Antonescu, de la Con­si­liul Legislativ, de la Comisia de la Veneţia (doar că ceea ce ia în discuţie d-l Antonescu sunt propuneri de chestiuni ce trebuie analizate, făcute de specialişti ai Comisiei de la Veneţia veniţi anul trecut în România, Comisia urmând să se pronunţe pe text abia în 22 martie) şi de la so­cie­tatea civilă (deşi nu ştie ni­meni cine şi ce propuneri a fă­cut). În acele trei zile, se presupune că au fost ana­li­za­te toate aceste propuneri in­vocate şi s-au făcut studii comparate. Pre­zumţia de profesionalism a fost, însă, des­fiin­ţată de CCR.

Prezumţia de bună-credinţă fusese anulată prin câteva articole inserate perfid în Legea fun­da­mentală. Articole ce au avut menirea să trans­forme Constituţia într-un paravan pentru fă­rădelegile high-life-ului politic. Din faţa uno­ra, ne-a salvat tot CCR, declarându-le necons­tituţionale.

Din categoria amendamentelor dorite parte a textului Legii fundamentale face parte şi pre­vederea potrivit căreia interceptările urmau să fie făcute doar în cursul procesului penal. Deci, după începerea urmăririi penale, după momentul în care lui „X“ i se aduce la cu­noştinţă acest lucru. O decizie luată, in­te­re­sant, la propunerea AMR, asociaţie condusă pâ­nă nu demult de Viorica Costiniu. Soţia ju­decătorului de Înaltă Curte, Florin Costiniu, im­plicat şi condamnat în „Reţeaua Voicu“, a cărei destructurare a avut la bază exact in­terceptările telefonice la care s-a recurs înain­tea începerii urmăririi penale.

S-a dorit, de asemenea, eliminarea com­pe­ten­ţelor Înaltei Curţi de Casaţie de a judeca fap­te­le parlamentarilor. La ÎCCJ – instanţa care a pro­nunţat condamnările în cazuri grele de co­rup­ţie – ar fi urmat să nu mai ajungă, decât în fa­zele de atac, dosarele de mare corupţie, ex­cepţie făcând cele ale parlamentarilor mi­niş­tri. Ceea ce nu numai că ridica un mare semn de întrebare, dar ameninţa să ducă şi la o lip­să de jurisprudenţă unitară, cu pro­ble­mele afe­rente pe care le genera. CCR a de­cla­rat, în una­nimitate, neconstituţional şi acest amendament.

O altă prevedere controversată a fost cea ca­re permite convocarea, în faţa comisiilor par­lamentare, a oricărei persoane fizice sau ju­ridice, cu excepţia magistraţilor, care le-ar fi transformat pe acestea într-un fel de instanţe de judecată paralele. CCR a respins, cu ma­jo­ritate, şi acest articol, considerându-l necons­tituţional.

Posibilitatea folosirii unei probe obţinute ilegal doar în apărarea acuzatului, nu şi în favoarea muncii procurorului, este o altă prevedere care a primit eticheta de „neconstituţional“, cu unanimitate de voturi.

Tot neconstituţională şi tot în unanimitate a fost catalogată şi intenţia de abrogare a atri­buţiilor CCR de control al legii de revizuire a Cons­tituţiei adoptate de parlament şi de con­trol al constituţionalităţii hotărârilor de plen ce afectează valori, reguli, principii sau or­ganizarea şi funcţionarea autorităţilor şi insti­tuţiilor de rang constituţional.

Trăgând linie, se desprinde o concluzie sim­plă: dacă oamenii care au întocmit şi avizat acest proiect de Constituţie ar fi fost pro­fe­sionişti, nu absolvenţi de Drept mediocri – şi, important, unii, nu infractori de drept comun, condamnaţi pentru fapte de corupţie ­–, dacă ar fi fost de bună-credinţă şi nu ar fi răspuns la comenzile altor politicieni cu dosare penale pe rol sau cu afaceri ilegale neieşite oficial la lu­mină, nu s-ar fi ajuns la un proiect cons­ti­tuţional defect în proporţie de aproape 75%.

Rămâne de văzut dacă majoritatea par­la­men­tară de aproape 80% va fi dispusă să ne ofe­re un text constituţional corect. (Legea pre­ve­de înlăturarea doar a articolelor declarate ne­constituţionale, în privinţa celorlalte găsite de­fecte rămânând la latitudinea parlamentarilor să ţină, sau nu, cont de recomandările CCR.) Sau dacă – în lipsa amendamentelor-miză, de­venite, iată, amendamente-problemă – nu cum­va va abandona proiectul. Pentru că dis­pare însăşi miza. //