De același autor
Un accident aviatic. O degringoladă a autorităţilor în operaţiunea de salvare. Un dezinteres dus până la limita unei inconştienţe voioase la propriu din partea unora dintre cei care ar fi trebuit să o coordoneze. Apoi, găsirea unui ţap ispăşitor, la STS. După o pierdere neplanificată înregistrată la MAI. O mişcare ce s-ar putea numi fructificarea unei tragedii în scop electoral.
După accidentul aviatic din Apuseni, instituţiile care ar fi trebuit să se implice în salvarea victimelor au oferit un tablou al eşecului. Premierul care, de jure, răspunde de coordonarea lor nu a solicitat demisii la vârful ministerelor din subordine.
Nu i-a cerut demisia ministrului Transporturilor, deşi una dintre instituţiile subordonate, Romatsa, este indicată în raportul guvernamental – realizat sub coordonarea vicepremierului Gabriel Oprea - drept responsabilă pentru întârzierea cu care s-a intervenit pentru salvarea victimelor – şi deşi are în subordine şi Centrul de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile, care are obligaţia să acţioneze în cazul apelurilor de urgenţă, în situaţia unui incident aviatic civil.
Nu i-a cerut demisia nici ministrului de Interne, deşi şi aici a fost o lipsă de coordonare şi deşi MAI, prin structurile specializate, putea solicita Parchetului mandat de interceptare a unuia dintre telefoanele victimelor, pentru o localizare precisă. Primul-ministru s-a trezit, însă, fără Radu Stroe în guvern. Printr-o demisie a acestuia, la care s-a ajuns nu la solicitarea lui, nici din dorinţa demisionarului. Ci, cel mai probabil, la presiunea unor voci din PNL. Declaraţiile lui Crin Antonescu, făcute imediat după accident, prin care se declara de acord cu menţinerea lui Radu Stroe la MAI, par să fi fost făcute de ochii lui Victor Ponta – de care depinde candidatura sa la prezidenţiale din partea USL. La câteva ore după aceea, afirmaţiile de susţinere au fost urmate de un atac voalat la adresa lui Radu Stroe. După alte câteva ore, asistam la demisia lui de onoare – o onoare „reperată“ la trei zile după accident. A fost momentul în care premierul a rămas fără un om fidel la Interne, ceea ce, în an cu miză electorală majoră, poate fi o pierdere, dacă ne raportăm la rolul jucat de nişte oameni din MAI la referendumul din 2012. Or, Radu Stroe a fost un pion docil. Să ne amintim de lipsa lui de reacţie faţă de decizia premierului de a avea control asupra DGIPI, în momentul în care a ridicat-o, în regim (nejustificat) de urgenţă, la rang de departament şi a trecut-o în coordonarea unui secretar de stat numit de el. S-ar fi impus o reacţie fermă, pentru că serviciul secret al Internelor e o structură de mare importanţă, şi nu numai pentru MAI. Interesul unor politicieni faţă de ea ţine de posibilitatea tranzacţionării politice, prin intermediul ei, a unor informaţii ce îi pot ridica pe unii şi-i pot coborî sau doborî pe alţii. „Eu vreau putere, nu bani. De aceea, am susţinut ca la împărţirea ministerelor să alegem MAI“, declara, prin primăvara lui 2009, Marian Vanghelie. Şase luni după aceea – în plină perioadă preelectorală, când partidele se pregăteau pentru confruntarea dintre prezidenţiabili – anunţa că „arhiva DGIPI este pe mâini bune“. Să ne amintim, apoi, că Radu Stroe i-a facilitat numirea în funcţia de şef al Corpului de Control al MAI a chestorului Constantin Manoloiu, deşi acesta era cercetat penal. Omul, din funcţia de director al Direcţiei pentru Evidenţa Persoanei şi Administrarea Bazelor de Date, jucase un rol-cheie în timpul referendumului pentru suspendarea preşedintelui, din vara lui 2012. În martie anul trecut, d-l Stroe a eliminat din Ghidul carierei poliţiştilor prevederea prin care poliţiştii urmăriţi penal nu se puteau prezenta la concurs, ceea ce a însemnat că şi dacă fac obiectul unor dosare penale pot concura pentru funcţii de conducere. Adică, a putut-o face şi d-l Manoloiu. Să ne amintim şi că, în toamna anului trecut, Crin Antonescu se declara nemulţumit de Radu Stroe care, înainte să propună modificarea Codului Rutier, nu a discutat în partid subiectul. O afirmaţie ce trăda animozităţi între cei doi, generate, poate, tocmai de această apropiere a d-lui Stroe de liderul social-democrat. Cum numirea viitorului ministru de Interne este la latitudinea d-lui Antonescu, premierul ar putea avea o surpriză.
Coincidenţă sau nu, după nesolicitata şi neaşteptata demisie a lui Radu Stroe, d-l Ponta pare să vrea să contrabalanseze pierderea. Prin încercarea de a-şi impune un om loial la STS, instituţia care coordonează transmiterea datelor din secţiile de vot către BEC. „La STS trebuie asumată răspunderea de către conducere, este greu de găsit un operator vinovat“, spune d-l Ponta care anunţă că va solicita în CSAT demisia şefului STS, generalul Marcel Opriş. Deşi în raportul guvernamental nu STS a fost indicat drept responsabil pentru întârzierea cu care s-a intervenit pentru salvarea victimelor accidentului aviatic. E, însă, prilej de vendetă politică – generalul Opriş nefiind agreat de alianţa de guvernare – şi de fructificare a eşecului. În an electoral, interesul e mare faţă de STS. Printr-un joc al imaginaţiei, dacă aici ar fi un om şi o echipă care ar accepta să fie parte la o posibilă fraudă la vot, un „scurt-circuit“ la momentul oportun ar putea face minuni. Cum sistemul informatizat propus din 2009 de STS, prin a cărui implementare ar putea fi stopată fraudarea alegerilor prin vot multiplu, nu e folosit nici acum, o posibilă fraudă masivă la vot, prin intermediul viilor sau al morţilor, nu e exclusă.
Cu alte cuvinte, pare a fi fructificarea unei tragedii în scop electoral. O ipoteză care nu ar fi existat în lipsa unor decizii nejustificate. //
