Fructificarea unei tragedii în scop electoral

Un accident aviatic. O degringoladă a autorităţilor în operaţiunea de salvare. Un dezinteres dus până la limita unei inconştienţe voioase la propriu din partea unora dintre cei care ar fi trebuit să o coordoneze. Apoi, găsirea unui ţap ispăşitor, la STS. După o pierdere neplanificată înregistrată la MAI. O mişcare ce s-ar putea numi fructificarea unei tragedii în scop electoral.

După accidentul aviatic din Apuseni, ins­ti­tu­ţii­le care ar fi trebuit să se implice în salvarea vic­timelor au oferit un tablou al eşecului. Pre­mi­erul care, de jure, răspunde de coordonarea lor nu a solicitat demisii la vâr­ful ministerelor din su­bor­dine.

Nu i-a cerut demisia mi­nis­tru­lui Transporturilor, deşi una dintre instituţiile subordonate, Romatsa, este indicată în ra­portul guvernamental – rea­lizat sub coordonarea vi­ce­pre­mierului Gabriel Oprea - drept responsabilă pentru în­târ­zie­rea cu care s-a intervenit pen­tru salvarea victimelor – şi deşi are în subordine şi Centrul de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile, care are obli­gaţia să acţioneze în cazul apelurilor de ur­genţă, în situaţia unui incident aviatic civil.

Nu i-a cerut demisia nici ministrului de In­ter­ne, deşi şi aici a fost o lipsă de coordonare şi deşi MAI, prin structurile specializate, putea solicita Parchetului mandat de interceptare a unuia dintre telefoanele victimelor, pentru o lo­calizare precisă. Primul-ministru s-a trezit, însă, fără Radu Stroe în guvern. Printr-o de­misie a acestuia, la care s-a ajuns nu la so­li­citarea lui, nici din dorinţa demisionarului. Ci, cel mai probabil, la presiunea unor voci din PNL. Declaraţiile lui Crin Antonescu, făcute ime­diat după accident, prin care se declara de acord cu menţinerea lui Radu Stroe la MAI, par să fi fost făcute de ochii lui Victor Ponta – de care depinde candidatura sa la pre­zi­denţiale din partea USL. La câ­teva ore după aceea, afir­maţiile de susţinere au fost ur­mate de un atac voalat la adresa lui Radu Stroe. După alte câteva ore, asistam la de­misia lui de onoare – o onoa­re „reperată“ la trei zile după ac­cident. A fost momentul în care premierul a rămas fără un om fidel la Interne, ceea ce, în an cu miză electorală majoră, poate fi o pier­dere, dacă ne raportăm la rolul jucat de nişte oameni din MAI la referendumul din 2012. Or, Radu Stroe a fost un pion docil. Să ne ami­n­tim de lipsa lui de reacţie faţă de decizia pre­mierului de a avea control asupra DGIPI, în mo­mentul în care a ridicat-o, în regim (ne­jus­tificat) de urgenţă, la rang de departament şi a trecut-o în coordonarea unui secretar de stat numit de el. S-ar fi impus o reacţie fermă, pe­n­tru că serviciul secret al Internelor e o struc­tură de mare importanţă, şi nu numai pentru MAI. Interesul unor politicieni faţă de ea ţine de posibilitatea tranzacţionării politice, prin in­termediul ei, a unor informaţii ce îi pot ridica pe unii şi-i pot coborî sau doborî pe alţii. „Eu vreau putere, nu bani. De aceea, am susţinut ca la împărţirea ministerelor să alegem MAI“, declara, prin primăvara lui 2009, Ma­rian Vanghelie. Şase luni după aceea – în pli­nă perioadă preelectorală, când partidele se pre­găteau pentru confruntarea dintre pre­zi­den­ţiabili – anunţa că „arhiva DGIPI este pe mâini bune“. Să ne amintim, apoi, că Radu Stroe i-a facilitat numirea în funcţia de şef al Corpului de Control al MAI a chestorului Cons­tantin Manoloiu, deşi acesta era cercetat pe­nal. Omul, din funcţia de director al Direcţiei pentru Evidenţa Persoanei şi Administrarea Ba­zelor de Date, jucase un rol-cheie în timpul referendumului pentru suspendarea pre­şe­din­telui, din vara lui 2012. În martie anul trecut, d-l Stroe a eliminat din Ghidul carierei po­li­ţiştilor prevederea prin care poliţiştii urmăriţi penal nu se puteau prezenta la concurs, ceea ce a însemnat că şi dacă fac obiectul unor do­sare penale pot concura pentru funcţii de con­ducere. Adică, a putut-o face şi d-l Manoloiu. Să ne amintim şi că, în toamna anului trecut, Crin Antonescu se declara nemulţumit de Ra­du Stroe care, înainte să propună modificarea Co­dului Rutier, nu a discutat în partid su­biec­tul. O afirmaţie ce trăda animozităţi între cei doi, generate, poate, tocmai de această apro­piere a d-lui Stroe de liderul social-democrat. Cum numirea viitorului ministru de Interne este la latitudinea d-lui Antonescu, premierul ar putea avea o surpriză.

Coincidenţă sau nu, după nesolicitata şi ne­aşteptata demisie a lui Radu Stroe, d-l Ponta pa­re să vrea să contrabalanseze pierderea. Prin încercarea de a-şi impune un om loial la STS, instituţia care coordonează transmiterea datelor din secţiile de vot către BEC. „La STS trebuie asumată răspunderea de către con­du­cere, este greu de găsit un operator vinovat“, spune d-l Ponta care anunţă că va solicita în CSAT demisia şefului STS, generalul Marcel Opriş. Deşi în raportul guvernamental nu STS a fost indicat drept responsabil pentru în­târ­zierea cu care s-a intervenit pentru salvarea victimelor accidentului aviatic. E, însă, prilej de vendetă politică – generalul Opriş nefiind agreat de alianţa de guvernare – şi de fruc­ti­fi­care a eşecului. În an electoral, interesul e ma­re faţă de STS. Printr-un joc al imaginaţiei, dacă aici ar fi un om şi o echipă care ar ac­cepta să fie parte la o posibilă fraudă la vot, un „scurt-circuit“ la momentul oportun ar pu­tea face minuni. Cum sistemul informatizat pro­pus din 2009 de STS, prin a cărui im­ple­men­tare ar putea fi stopată fraudarea ale­gerilor prin vot multiplu, nu e folosit nici acum, o posibilă fraudă masivă la vot, prin intermediul viilor sau al morţilor, nu e exclusă.

Cu alte cuvinte, pare a fi fructificarea unei tra­gedii în scop electoral. O ipoteză care nu ar fi existat în lipsa unor decizii nejustificate. //