Mersul în zig-zag al lui Crin Antonescu

Răbufneşte periodic. Atunci, pare decis să îşi părăsească tovarăşul de puci şi atentate la adresa statului de drept. Nu-l ţine mult şi drumurile li se unesc din nou. Acum pare să fi aruncat, din nou, mănuşa. Dar, când vrei să te impui, nu vii cu soluţii ce necesită negociere şi, eventual, bunăvoinţă, pentru a fi acceptate.

Nu e nici o lună de când Crin Antonescu şi Vic­tor Ponta semnau un nou tratat de pace, anunţând organizarea unui referendum pe Constituţie, simultan cu europarlamentarele şi, în premieră, timp de două zile consecutiv, pentru a creş­te şansele de întrunire a cvo­rumului. Sau, poate, fusese doar o cursă întinsă de PSD lui Crin Antonescu. Să ne ami­n­tim că mişcarea aceasta ve­nea la câteva zile după ce d-l Antonescu declara – în con­tradicţie cu PSD şi cu ac­ţiu­nile comune de până atunci – că rolul USL e să garanteze statul de drept, independenţa justiţiei şi se­pa­rarea puterilor în stat. Un discurs ce avusese menirea de a ne prezenta un Crin An­tonescu de­limitat de Victor Ponta. Un discurs prin ca­re lăsa să se înţelea­gă că vrea la Co­troceni, dar nu în rol de păpuşă a PSD. Să luăm în cal­cul şi faptul că, acum câteva zile, Ilie Sârbu anunţa că referendumul va fi organizat o zi, nu două. Pare că tocmai pentru a minimaliza şansele validării Constituţiei girate de comisia condusă de Crin Antonescu.

Începutul lunii februarie ni-l prezintă pe li­de­rul PNL făcând o mişcare politică – o re­ma­niere guvernamentală importantă, care vi­zea­ză patru portofolii (Interne, Finanţe, Sănătate, Economie) şi trei miniştri noi (Klaus Johannis, Cristian Buşoi, Teodor Ata­na­siu) – echivalentă cu o ţinere în şah a lui Victor Ponta. O mi­ş­care însoţită de o declaraţie care vorbeşte de la sine des­pre rolul de slujnică jucat pâ­nă acum de PNL în Executiv: „Nu vreau să ieşim de la gu­vernare, vrem să intrăm“. Ce l-a determinat, însă, pe Crin Antonescu să ia această de­cizie, care i-ar mai putea con­solida poziţia în interiorul USL şi solidifica te­re­nul electoral? Sunt mai mulţi factori posibili:

1. Realizarea că a fost, din nou, tras pe sfoară de către PSD, în privinţa referendumului pri­vind revizuirea Constituţiei, organizat într-o zi, nu în două, cum se stabilise. Iar aici tre­buie luat în calcul şi un posibil boicot la care PSD ar putea recurge în ultimul moment, împotriva proiectului constituţional. Un eşec va echivala cu o serioasă lovitură de imagine adusă lui Crin Antonescu şi PNL.

2. Abandonarea, în urmă cu câteva zile, de că­tre şeful său de campanie, Niels Schnecker, fost angajat al Antenei 3. Şi nu e puţin lucru să te afli în situaţia de a reface toată strategia de campanie cu câteva luni înaintea zilei decisive.

3. Conştientizarea, în ceasul al 12-lea, a fap­tului că ministerele grele care, potrivit al­go­ritmului, reveneau PNL, erau de fapt în subo­r­dinea PSD: Internele, cu Radu Stroe la cârmă, şi Finanţele, avându-l în vârf pe Daniel Chi­ţo­iu – ambii părând mai apropiaţi de Vic­tor Pon­ta decât de Crin Antonescu. Decizia de a-şi nu­mi oameni de încredere, avându-l ca vârf de lance pe Klaus Johannnis, la MAI şi, în plus, ca vicepremier, e, însă, întârziată. Deja Victor Ponta şi-a subordonat de facto struc­turi-che­ie – serviciul secret al Internelor şi Di­recţia An­tifraudă –, cu aprobarea tacită a lui Radu Stroe şi Daniel Chiţoiu, ultimul per­mi­ţând şi dez­voltarea încrengăturii de la ASF, favorabilă nu liberalilor.

4. Punerea în faţa unei alte dovezi că PSD se pregăteşte pentru prezidenţiale: lupta lui Vic­tor Ponta de a-şi subordona STS, instituţia ca­re coordonează transmiterea datelor din sec­ţiile de vot către BEC, decizie luată imediat du­pă demisia lui Radu Stroe de la MAI.

Ce a urmărit, de fapt, liderul PNL prin această re­maniere? Nu neapărat înlăturarea unor oa­meni controversaţi, care ar putea trage în jos imaginea puterii, nici a PNL. O putea face până acum. În plus, a lăsat în guvern oameni controversaţi, de exemplu, Ramona Mănescu, al cărei minister poartă, via Romatsa, res­pon­sabilitatea pentru intervenţia defectuoasă în cazul accidentului aviatic din Apuseni. Miza d-lui Antonescu nu pare să fie nici neapărat plusvaloarea adusă Executivului de Klaus Jo­hannis, cât impunerea în faţa PSD – prin se­curizarea, în perspectivă electorală, a două por­tofolii importante care erau de facto în mâ­na social-democraţilor.

Klaus Johannis era un nume potrivit pentru planul lui Crin Antonescu de a plasa un ghim­pe în coasta lui Victor Ponta – e suficient să ana­li­zezi reacţia de respingere venită din par­tea unor lideri PSD, mai ales a lui Ilie Sârbu. Luni di­mineaţă, d-l Ponta anunţa că îl pro­pu­ne pe primarul Sibiului în funcţia de mi­nistru la In­terne, funcţia de vicepremier ur­mând a fi ana­li­zată în USL. Starea de incom­pa­tibilitate a lui Klaus Johannis – pentru că este in­com­pa­ti­bi­li­tate, stipulată clar de Legea 161/2003, pri­vind unele măsuri pentru asi­gurarea trans­pa­renţei în exercitarea dem­ni­tăţilor publice – îl va obli­ga, însă, pe d-l An­to­nescu la negocieri, adică îl va vulnerabiliza în faţa PSD. Or, când vrei să te im­pui, nu vii cu soluţii care necesită negociere şi, eventual, bunăvoinţă, pentru a fi acceptate.

Strategia aceasta a lui Crin Antonescu pare parte din acelaşi perdant drum în zig-zag pe care a pornit de vreo doi ani. În loc de ofen­sivă, în loc „să intre la guvernare“, va urma, pr­obabil, o nouă declaraţie publică de achie­sa­re la valorile PSD, pentru captarea (pe termen scurt) a bunăvoinţei nucleului dur social-de­mocrat. Fără de care visul său de a ajunge la Cotroceni are şanse minime. //