Parlamentul, aruncat în arena reglărilor de conturi politice

Melania Cincea 26.11.2013

De același autor

Constituţia le permite parlamentarilor să înfiinţeze comisii de anchetă. Regulamentele de funcţionare ale Camerelor Parlamentului le aruncă, însă, în ambiguitate limitele. Aşa se ajunge la abuzuri, la suprapunerea peste alte puteri ale statului, doar din dorinţa de a decredibiliza un personaj politic şi a urca electoral un altul.

Două comisii de anchetă vor fi înfiinţate pen­tru a investiga o tranzacţie imobiliară. Înfiinţarea lor ridică semne de întrebare în privinţa obiectului în sine și, la modul general, la adresa rolului lor. La Senat, a fost cons­tituită o comisie de anchetă care să cerceteze activitatea CEC Bank, pentru că a acor­dat un împrumut unei per­soane fizice. Dacă in­te­re­sează într-adevăr modul în care o bancă cu capital ma­joritar de stat aprobă un cre­dit către o persoană fi­zică, dacă această comisie nu a fost înfiinţată doar pentru că la mij­loc este numele lui Traian Băsescu, atunci ar trebui ca aceeaşi comisie să facă publică lista cu toate persoanele care au beneficiat de credite de la CEC. Iar pentru obiec­ti­vitate şi credibilitate, să extindă ancheta şi la Eximbank.

În plus, premierul anunţă şi o comisie de anchetă comună, „Comisia Călăraşi“. Ca­re, în accepţiunea senatorului Ilie Sârbu, ar trebui să afle „cum au ajuns aceste te­renuri în proprietatea celui care le-a vân­dut către preşedintele Băsescu, cum s-au putut comasa peste noapte 600 de hectare, cum au plecat de la Institutul Fun­­dulea, cum au fost împroprietăriţi niş­te oameni şi au şi vândut, cu ce se lu­crează terenul“. Totuşi, în baza cărei legi tran­zac­ţiile imobiliare între persoane fi­zice ţin de competenţa Parlamentului? În plus, anun­ţând în­fiin­ţarea unei astfel de comisii, îna­inte ca pre­şe­dintele Ca­merei Deputaţilor să fi pri­mit cererea pentru a o trans­mite Biroului Per­manent, pre­mierul Ponta nu a în­căl­cat Legea fun­da­men­tală? Pre­rogativele sale cons­­ti­tu­ţionale sunt con­du­cerea Gu­vernului, coor­do­narea ac­­­ti­vităţii membrilor săi şi pre­zentarea în Par­la­ment de rapoarte şi de­cla­raţii des­pre politica Executivului. Re­gu­la­mentul de func­ţio­nare a Senatului arată că o co­mi­sie de an­chetă poate fi înfiinţată la cererea unei treimi din numărul mem­brilor săi. Cel al Camerei Deputaţilor obli­gă la o ce­re­re sem­nată de minimum 50 de de­putaţi din cel pu­ţin două grupuri par­la­mentare. Au existat astfel de cereri înainte ca su­biectul să fi fost adus în atenţia pu­blică de d-l Ponta, la care acesta doar să fi subscris?

 

 

Constituţia îi conferă fiecărei Camere drep­­tul de a-şi constitui comisii de an­che­tă. Şi Parlamentul European poate cons­ti­tui co­misii de anchetă, dar explică pentru ce: exa­minarea presupuselor încălcări ale drep­tului comunitar sau administrări de­fec­tu­oa­se în aplicarea lui. La noi, lucrurile sunt echivoce. În niciunul dintre regu­la­men­te nu se precizează pentru ce pot fi cons­ti­tu­ite aceste comisii de anchetă, care le sunt limitele, care sunt poblemele ce pot intra în atenţia lor, cine trebuie să ţi­nă cont de ele şi ce se întâmplă dacă nu se ţine cont.

Senatul lasă la latitudinea Biroului Per­ma­nent să decidă numărul de comisii de an­chetă, denumirea şi competenţa lor. Co­misii care, invocând controlul parla­men­tar, „au deseori puteri judiciare, citează mar­tori care au obligaţia legală de a se pre­zenta în faţa comisiei şi de a răs­pun­de“. Opacitate, însă, în privinţa criteriilor de selecţie a problemelor ce ajung să facă obiectul anchetei şi a limitelor pe care şi le asumă senatorii.

La Camera Deputaţilor se recurge la în­fiin­ţarea unei comisii de anchetă „în con­di­ţiile în care se consideră necesară cla­ri­ficarea cauzelor şi împrejurărilor în care s-au produs evenimente sau au loc ac­ţiuni cu efecte negative“. Ce presupun aces­te evenimente sau acţiuni cu efect ne­gativ nu se explică. În plus, există drepturi controversate pe care şi le arogă deputaţii. De exemplu, comisia de anchetă „poate ci­ta orice persoană care poate avea cu­noş­tinţă despre o faptă sau împrejurare de natură să servească la aflarea ade­vă­ru­lui“, iar această persoană „e obligată să se prezinte în faţa comisiei“. Ceea ce tran­smite ideea de imixtiune în treburile ce­lorlalte două puteri. În numele apar­te­nenţei la o comisie de anchetă, pre­şe­din­tele ei „atrage atenţia persoanei audiate că are obligaţia de a spune adevărul (...) şi că nerespectarea acestei obligaţii atra­ge răspunderea penală“ – formulare la care recurg judecătorii –, iar deputaţii pot solicita accesul la informaţii clasificate. Până la ce categorie de informaţii cla­si­fi­cate se poate merge nu se specifică. Şi, în plus, câţi au certificate ORNISS?

Deci, liber la abuzuri, la dezechilibrarea ba­lanţei puterilor şi uciderea lentă a sta­tului de drept, doar din dorinţa de a de­cre­dibiliza un personaj politic şi a urca elec­toral un altul. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22