Scandalul de şantaj de la Antena Group, între previzibilitate şi surprindere

Presupusul caz de şantaj de la Trustul Intact, soldat cu arestarea managerului Antena TV Group, Sorin Alexandrescu, surprinde şi nu surprinde. În egală măsură. Dar pare să anunţe o redesenare a hărţii poziţionării polilor de putere în România. Sau, poate, doar, o definitivare a ei?

Previzibilitate

De ce nu surprinde detonarea unei astfel de bombe mediatice? Aş lua în calcul câteva motive:

1. Pentru că acest gen de activitate părea, de o vreme, un modus operandi al unor oameni aflaţi în poziţii influente în acest trust de presă.

„Acest şantaj este o continuare a unei campanii mediatice negative exercitate de Antena TV Group împotriva companiei noastre, în ultimii ani, în încercarea de a ne forţa să plătim sume exorbitante pentru difuzarea canalelor sale”, anunţa, vineri, RCS&RDS, într-un comunicat remis HotNews.ro.

Să ne întoarcem, însă, puţin în timp. În primăvara lui 2011, oameni din Trustul Intact erau nominalizaţi, pe unele canale media naţionale, ca nefiindu-le străin acest tip de comportament. La începutul lunii mai 2011, Stelian Negrea, fost senior-editor la Departamentul Ştiri şi coordonator al Departamentului de Investigaţii Media Economice şi Politice ale acestui trust, afirma, într-un interviu publicat de Evenimentul zilei, că firmele care nu aveau contract de publicitate cu Intact riscau să fie ţinta unor anchete de presă efectuate de Departamentul de Investigaţii Media, departament aflat în subordinea lui Codruţ Şereş. “Firmele care nu aveau contract de publicitate cu Intact riscau să fie ţinta unor anchete de presă efectuate de un Departament de Investigaţii creat la cererea Cameliei Voiculescu şi care se afla în subordinea lui Codruţ Şereş, fost ministru al Economiei. (…) m-am dus la Codruţ Şereş cu o listă de firme, Top 25 pe fiecare judeţ, după cifra de afaceri, să ştiu cine e protejat şi cine nu e. S-a uitat pe lista respectivă şi a început: «cu ăia avem...» contracte de publicitate, la asta mă refer. (…) După ce s-a uitat pe toată lista asta, erau vreo câteva sute de firme, l-am întrebat încă o dată ca să fiu sigur: «Domne, în general, tot ce nu avem f...», că ăsta era limbajul acolo. Şi a spus: «Da, fără niciun fel de problemă». (...) Ce poţi înţelege dintr-un asemenea limbaj decât faptul că trebuie să aduni informaţii despre firmele astea”, declara, atunci, Stelian Negrea. Pentru dezvăluirile făcute, s-a ales, însă, alături de Florin Ciornei, semnatarul articolului, şi de Evenimentul zilei, cu procese în instanţă din partea Trustului Intact, în care i se cereau “pentru început” 100.000 de euro. “Ce-i interesant este că trustul Intact a renunţat, pentru moment, la unul din cele două procese, tocmai în cel în care era şi EVZ parte alături de mine), cu plângeri penale, cu delaţiuni pe la Garda Financiară, cu hăitaşi pe urmele mele”, scria Stelian Negrea, în 28 mai anul acesta, pe blogul personal.

Mai devreme, în vara lui 2010, în contextul în care o parte a presei atacase virulent propunerea CSAT de introducere în SNAp 2010, ca vulnerabilităţi, a două prevederi privind derapajele în mass-media – şi anume, fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra ins­tituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea aces­tora, şi presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice, în ve­derea obţinerii de avantaje de natură eco­nomică sau în relaţia cu instituţii ale statului – o parte a presei ataca vehement ideea, invocând o tentativă a Puterii de atunci de cenzurare a presei. O altă parte, în schimb, pleda în favoarea menţinerii în SNAp 2010 a celor două prevederi, aducând ca argumente derapaje de la deontologie şi de la lege, înregistrate de-a lungul ultimilor ani în presă. Printre ele, cazuri care nominalizau oameni din trustul Intact. De exemplu, în Curentul era amintită o presupusă tentativă de şantaj a lui Sorin Oancea la adresa lui Adriean Videanu, în scopul câştigării licitaţiei de la Paroşeni, de către compania Grivco. Sau un presupus şantaj comis de Gabriela Vrânceanu Firea, pe atunci angajată a acestui trust, la adresa lui Dorinel Mucea, în perioada în care acesta era adjunctul directorului Oficiului de Privatizare (trimis în judecată în “Dosarul spionilor”), pentru a avea acces la dosarul Petrom.

Prin urmare, explozia unui scandal de genul acesta pare să fi fost previzibilă, uneori, chiar la un pas de iminenţă.

2. Deşi sunt destule situaţii, unele antologice deja, şi în mass-media centrală, şi în cea locală, de şantaj prin presă (şantaj la şeful unei instituţii a statului, pentru a obţine informaţii cu care să fie şantajaţi alţi oficiali guvernamentali, şan­taj pentru obţinere de publicitate, şantaj pentru a determina conducerea unei regii a statului să cedeze acţiuni unui magnat de presă, şantaj la oameni politici pentru a nu fi divulgate informaţii care le-ar pu­tea periclita cariera, şantaj realizat de jurnalişti pentru ca patronatul să câştige licitaţii pentru resurse strategice, presiuni mediatice făcute asupra unor firme pentru a le „convinge“ să-şi facă publicitate, cam­panii de presă la comandă, presiuni exer­citate asupra deciziei politice, în vederea obţinerii de avantaje), despre care se vorbeşte neoficial, dar faţă de care, oficial, nu ia nimeni nicio atitudine, au fost şi excepţii. Cazuri care au intrat în atenţia autorităţilor.

De exemplu, aminteşte HotNews, doi ziarişti ieşeni de la “Buna ziua, Iaşi”, Florin Asimionesei, patronul ziarului, şi Alin Tocan, redactorul-şef, au condamnaţi, pentru şantaj, la închisoare cu suspendare, în ianuarie 2013. Cei doi au fost acuzaţi că în perioada 2001 - 2004 le-au solicitat unor politicieni şi oameni de afaceri bani pentru publicitate, ameninţând că, în caz contrar, vor scrie despre ei în ziar. La fel, Sorin Ovidiu Vântu, a ajuns după gratii în iunie 2012, cu o condamnare de un an, în scandalul de şantaj la adresa lui Sebastian Ghiţă. Reţinut, pentru aceeaşi infracţiune, a fost, în septembrie 2011, Mihai Ghezea, fostul patron al ziarului “Atac la persoană”, pus, însă, în libertate în aceeaşi zi, întrucât judecătorii au considerat că nu s-a putut reţine infracţiunea de şantaj. Presa scrisese că Mihai Ghezea l-ar fi şantajat printr-un contract de publicitate pe Ioan Niculae, patronul Holdingului InterAgro si al echipei de fotbal Astra Ploieşti. Cu câteva luni înainte, în iunie 2010, şi Dan Diaconescu, pe atunci patron al OTV, şi un fost colaborator al său, Doru Pârv, fuseseră arestaţi pentru şantaj la adresa primarului comunei arădene Zărand, Ion Moţ, şi a unui om de afaceri, Paul Petru Ţârdea. Dosarul se află încă pe rol. Un alt dosar aflat pe rol este cel care îl vizează pe Liviu Man, fost director general al cotidianului “Gazeta de Cluj”. Acesta fusese arestat la sfârşitul anului 2006, şi trimis în judecată, alături de alţi ziarişti, sub acuzaţia că, din 2004, ar fi şantajat mai multe personalităţi pentru a încheia contracte de publicitate, angajându-se ca, în schimb, să nu publice articole defăimătoare la adresa acestora.

În cazul altora, însă, nu au existat repercusiuni judiciare. E celebru cazul stenogramelor Sorin Roşca Stănescu - Bogdan Chirieac - Cătălin Macovei, fostul şef al Agenţiei Naţionale de Integritate, publicate, în toamna lui 2009, de Curentul. Potrivit ziarului, vizaţi, prin intermediul presupusului şantaj la adresa lui Cătălin Macovei, ar fi fost ex-miniştrii PD-L Vasile Blaga, Adriean Videanu şi Radu Berceanu, care urmau a fi decredibilizaţi în prag de alegeri. Deşi Clubul Român de Presă anun­ţa că Sorin Roşca Stănescu, devenit între timp parlamentar, şi Bogdan Chirieac şi-au pierdut calitatea de zia­rişti, ambii au continuat să profeseze, unul scriind în mediul on­line, celălalt fiind frecvent invitat al unor canale TV, ca analist.

3. Nimeni nu a reacţionat la pre­viziunile făcute încă din 2002 de către Du­mitru Tinu, în privinţa ris­cului pe care îl presupun concentrările de capital în domeniul mass-media. „Această situaţie [vi­dul legislativ în privinţa susţinerii presei sub aspect economic – n.m.] nu poate de­cât să ducă la disfuncţii sociale grave, cu consecinţe imprevizibile şi greu re­mediabile, libertatea presei fiind strivită sub impactul conflictelor dintre stat şi deţinătorii capitalului. Apare pericolul con­centrărilor de capital în domeniul mass-media şi deturnarea rolului aces­teia spre sprijinirea unor forţe obscure, care îi asigură mijloacele financiare”. Aşa s-a ajuns în situaţia ca unii să facă presă nu ca afacere în sine, ci să folosească presa ca paravan al unor afaceri, uneori de anvergură.

4. Un alt motiv de previzibilitate ar putea fi faptul că Justiţia a dovedit, de câţiva ani, că-şi face treaba. Că nu a mai ţinut cont de poziţii politice, de imixtiuni, de presiuni, de ameninţări, de campanii mediatice de defăimare.

Surprindere

De ce surprinde, totuşi, acest episod? Pentru că, în ciuda unor scandaluri asemănătoare, în pofida unor acuzaţii de acest gen, nu s-a întâmplat nimic până acum, deşi la alţii se întâmplase. Părea un sistem infailibil.

Despre Dan Voiculescu, fondatorul Trustului Intact, se poate spune că este omul de care liderii USL au depins pentru a ajunge la putere. Au beneficiat de intensă expunere mediatică pozitivă şi au fructificat electoral roadele agresivelor campanii mediatice negative îndreptate împotriva adversarilor politici. O combinaţie de tehnici mediatice care poate fi numită manipulare politică. De altfel, după parlamentarele din decembrie 2012, OSCE – care ne-a monitorizat scrutinul din 9 decembrie – a venit cu o do­va­dă că o parte a presei ţinteşte, fără drept, deasupra poziţiei de a patra putere în stat: „Un exemplu clar de manipulare politică a presei este trustul Intact“.

Episodul arestării lui Sorin Alexandrescu, perceput ca omul de încredere al lui Dan Voiculescu, pare să indice o redesenare a hărţii poziţionării polilor de putere în România. Sau, poate, doar o definitivare a ei, prin îngroşarea unor tuşe de culoare – pentru mai multă claritate. Pentru că redesenarea pare să fi început cu câteva luni în urmă. Când au ieşit la iveală primele fisuri din parteneriatul politic dintre Victor Ponta şi Crin Antonescu, primele divergenţe, primele semne că anul 2014 nu-i va aduce în alegerile prezidenţiale ca echipă. A fost şi momentul în care presa din trustul familiei Voiculescu s-a poziţionat în favoarea liderului PNL, în care criticile la adresa preşedintelui PSD îşi făcuseră loc în grila de programe, înteţindu-se după încheierea de către dl Ponta a acordului de coabitare cu şeful statului. Urmând această logică, dacă trustul Intact va avea probleme mai mari – ancheta în cazul lui Sorin Alexandrescu este doar la început –, e posibil să urmeze o situaţie care nu-i va fi favorabilă dlui Antonescu, în perspectiva anului 2014, când va avea nevoie ca de aer de campanii media pozitive. E doar o ipoteză, născută din surprinderea în faţa lui “de ce acum?”.

Melania Cincea, jurnalist la TIMPOLIS