Se pregăteşte scoaterea SRI de pe orbita anticorupţie?

În ultimii ani, SRI a devenit un pilon important şi în combaterea marii corupţii. Ceea ce nu i-a adus laude de pe toate palierele puterii. Din contră, în 2012, a fost la un pas de a se trezi cu atribuţiile anticorupţie limitate. În preambulul finalului mandatului prezidenţial, care implică şi încheierea mandatului de preşedinte al CSAT al lui Traian Băsescu, întrebarea e: va fi păstrată linia anticorupţie a SRI sau va urma scoaterea, într-un fel sau altul, a acestui serviciu de pe orbita anticorupţie?

La două bilanţuri consecutive ale unor ins­tituţii importante, ambele implicate în com­baterea marii corupţii, respectiv DNA şi SRI, s-au tras semnale de alarmă. Au răz­bătut îngrijorări la adre­sa nivelului pe care l-a atins acest fenomen în Ro­mânia, dar şi la adresa pre­siunilor care se fac pentru a opri din cursul legal do­sare de corupţie. La bi­lan­ţul DNA pe 2013, imixtiuni in crescendo în treburile justiţiei reclamau şi pro­cu­rorul general al DNA, Lau­ra Kövesi, şi preşedintele ÎCCJ, Livia Stanciu. Directorul SRI, George Maior, atenţiona – în contradicţie cu vo­cile puterii, care au scris istorie în „mar­ţea neagră“ – asupra pericolului pe care îl reprezintă sistemele „profund corupte“ la adresa securităţii naţionale. Premierul Vic­tor Ponta s-a limitat să atenţioneze DNA că nu mai vrea scurgeri de informaţii în pre­să şi că-şi doreşte ca arestările să de­vină excepţii. Câteva zile mai târziu, la bi­lanţul SRI – catalogat de preşedintele Tra­ian Băsescu drept un serviciu performant –, directorul instituţiei a vorbit, din nou, despre corupţie ca „vulnerabilitate“ la adre­sa statului. D-l Ponta a lipsit, însă, de la acest bilanţ, deşi Executivul a fost be­ne­ficiarul a jumătate dintre cele peste 9.000 de informări de anul trecut ale acestui ser­viciu.

Semnalele de alarmă, trase într-un timp foarte scurt, de către vârfurile unor ins­ti­tuţii implicate în lupta anticorupţie cu si­guranţă nu sunt întâmplătoare. De o pe­rioadă, asistăm la un joc po­litic periculos pentru statul de drept şi pentru se­cu­ri­tatea naţională, un joc ce in­clude presiuni la adresa justiţiei şi imixtiuni în tre­burile acesteia, tentaţia de a schimba legi la cererea unor grupuri de interese co­rupte confruntate cu imi­nenţa răspunderii penale şi de a desfiinţa instituţii an­ticorupţie ori tendinţa de a umbla oficial la prerogativele anticorupţie ale altor ins­tituţii. Un exemplu legat de ultimul as­pect: în toamna lui 2012, guvernul se pre­gătea să modifice Legea 51/1991, privind si­guranţa naţională, pentru a limita po­sibilitatea SRI de a valorifica în instanţă in­formaţii privitoare la marea corupţie, ob­ţinute pe mandat de siguranţă naţională. Ceea ce ar fi însemnat că şi dosarele de ma­re corupţie începute ar fi fost com­pro­mise. Este un joc al cărui grad de pe­ri­cu­lozitate e sporit de contextul traversării „unor vremuri ce se arată extrem de com­plicate pentru evoluţia României, în context regional, internaţional şi, evi­dent, intern“, avertizează d-l Maior.

E cert că SRI a început să creeze dis­confort în unele cercuri politice, din cauza implicării tot mai accentuate, în ultimii ani, în lupta împotriva corupţiei. Dacă, în 2007 – s-a menţionat la bilanţul prezentat zilele trecute –, SRI a trimis instituţiilor de cercetare penală mai puţin de 650 de in­formări şi sesizări, în 2013 s-a ajuns la peste 3.200. Principalii beneficiari sunt DNA şi DIICOT, instituţii puternic an­co­rate în lupta cu marea corupţie şi marea criminalitate organizată.

Ieşirea, acum, a directorului SRI cu un bilanţ de activitate pe şapte ani pare să nu aibă ca unic motiv faptul că a fost ultimul bilanţ la care a participat Traian Băsescu, în calitate de şef al statului. Să se fi vrut adu­cerea a încă unei dovezi a eficientei organizări şi coordonări a SRI din partea CSAT, al cărui preşedinte a fost, în aceşti şapte ani, Traian Băsescu, în calitate de şef al statului, căruia d-l Maior i-a mul­ţu­mit „pentru colaborarea foarte bună şi pen­tru sprijinul acordat în modernizarea SRI“? Să-şi pregătească George Maior ie­şirea de pe această scenă, concomitent cu finalizarea mandatului de preşedinte al lui Traian Băsescu? Sau să aibă informaţii că, în ciuda performanţelor SRI, sunt unii ca­re nu-l vor considera dezirabil pentru un nou mandat? Deşi a făcut parte din PSD, din momentul în care, în toamna lui 2006, a fost propus de Traian Băsescu să con­ducă SRI, George Maior a devenit per­sona non grata pentru unele cercuri so­cial-democrate. În 2011, de exemplu, Adri­an Năstase îl ironiza public, numindu-l „prizonier la SRI“. Să luăm în calcul şi exis­tenţa unor nume grele din PSD, nu puţine, implicate în cazuri de corupţie, la a căror condamnare sau, deocamdată, doar cercetare s-a ajuns, în urma in­ter­cep­tărilor SRI. Dar şi faptul că d-l Maior este perceput ca pilon important în „sistemul Băsescu“, împotriva căruia Victor Ponta a anunţat că va lupta cât va fi cazul.

Ce se va întâmpla dacă la Preşedinţie – de unde se asigură coordonarea SRI, via CSAT, de la care pleacă nominalizarea di­rectorului acestui serviciu – va ajunge d-l Ponta, care şi-a dovedit disponibilitatea de a apăra legal corupţi, acceptând schim­barea de legi în funcţie de interese? Va fi păstrată linia anticorupţie a SRI sau va ur­ma scoaterea, într-un fel sau altul, a aces­tui serviciu de pe orbita anticorupţie? //