De același autor
La început de an electoral cu miză majoră, observăm o schimbare radicală de discurs din partea liderului PNL. Care speră ca, în toamnă, să devină preşedintele României. Schimbarea aceasta de discurs, acum, după acutizarea tensiunilor dintre PNL şi PSD şi după atacurile frontale la adresa lui Victor Ponta, face ca o candidatură a sa, ca reprezentant al USL, să fie improbabilă, în ciuda unei noi reprize de pace simulată. În plus, tardivă fiind, nu pare să-i mai ofere şansa de a visa la Cotroceni nici măcar în numele PNL, pe care l-a dus, în ultimii ani, de la dreapta la stânga şi l-a implicat în periculoase jocuri împotriva democraţiei, a statului de drept şi a partenerilor occidentali ai României.
Liderul PNL a luat prin surprindere când a declarat, zilele trecute, că rolul USL trebuie să fie acela de a garanta statul de drept, independenţa Justiţiei şi separarea puterilor în stat. A fost un discurs ce avusese menirea de a ne prezenta un alt Crin Antonescu. Un discurs care s-a vrut o delimitare de Victor Ponta şi PSD. Un discurs prin care dl Antonescu îşi schimbă atitudinea şi faţă de prerogativele preşedintelui şi speră să-şi deschidă uşa spre Cotroceni, dar nu în rol de păpuşă a PSD.
E un discurs care intră, însă, în coliziune frontală cu cel din trecutul lui extrem de recent. O fi uitat ce a făcut din statul de drept, în vara lui 2012, împreună cu Victor Ponta, susţinuţi de Dan Voiculescu?
În aceeaşi vară, când CCR a invalidat votul anti-preşedinte, şi-a exprimat vocal nemulţumirea. Nu au lipsit ironiile la adresa cancelarului german Angela Merkel şi a guvernatorului BNR, Mugur Isărescu – percepuţi drept partizani ai preşedintelui.
În toamna lui 2012, după ce DNA anunţase că Liviu Dragnea este urmărit penal în dosarul “Referendumul”, a trecut la intimidarea procurorilor. Şi, alături de Victor Ponta, sfida, solidarizându-se, prin autodenunţ, cu un urmărit penal.
În pragul alegerilor din 9 decembrie 2012, se declara “deplin solidar” cu trei miniştri, Eduard Hellwig, Liviu Pop şi Ovidiu Silaghi, intraţi în cursa electorală, dar declaraţi incompatibili de către ANI, şi la fel de solidar cu Dan Mihalache, ex-secretarul general adjunct al Guvernului, care l-a numit pe preşedintele ANI “jigodie frustrată”.
În vara lui 2013, parlamentarii PNL, sub atenta privire a şefului de partid, au gândit şi votat un proiect de Constituţie care ar trebui să transforme Parlamentul în “for suprem”. Adică, într-o sfidare a echilibrului puterilor în stat, un Parlament care să aibă ultimul cuvânt în raport cu celelalte puteri. Şi să fie singurul care poate cere urmărirea penală a membrilor Guvernului, pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei. Acum, acest drept îl are şi şeful statului.
În “marţea neagră” din decembrie 2013, Crin Antonescu a contribuit la tentativa de legalizare a corupţiei pentru demnitari. Încercarea de disculpare – „Premierul a venit cu ideea stupidă să spunem «nu» amnistiei, dar să treacă” – a fost contrazisă de Victor Ponta –„Antonescu mi-a cerut OUG pentru amnistie” – şi de Valeriu Zgonea – „Liberalii ştiau de modificări“.
Iar aceasta e o listă care nu are pretenţia de a fi exhaustivă.
Înainte de a ne întreba pe ce linie va merge dl Antonescu dacă, în toamnă, va ajunge preşedintele României, să ne întrebăm dacă va mai ajunge candidat. E, totuşi, greu de crezut că va fi susţinut de PSD. 2013 fusese un an de fiere pentru cele două mari partide ale USL. Iar acum, după afronturile în serie aduse şi PSD, şi lui Victor Ponta, probabilitatea de a fi candidatul USL, sprijinit de PSD, e aproape zero. În ciuda pozei fericite de grup pe care o flutură din nou poporului – la câteva zile după ce Crin Antonescu s-a autodeclarat apărătorul statului de drept. Şi în ciuda împrospătării, în public, a declaraţiilor de fidelitate. Au mai fost episoade de pace simulată. Aruncate rapid în aer de nemulţumiri reciproce.
Nu e sigur nici că dl Antonescu va fi susţinut de PNL. Nemulţumirile în partid sunt mari, din cauza acceptării de către Crin Antonescu a rolului de vuvuzelă a lui Victor Ponta, care au obligat PNL la mari compromisuri. Să convieţuiască cu balastul comunist şi cu vexaţi turnători dovediţi ai fostei Securităţi – şi să mai şi spună public că îi este bine. Să calce în picioare separaţia puterilor în stat. Să îşi ia angajamentul că va pune umărul la desfiinţarea unor instituţii democratice ale statului: CCR, DNA, ANI. Să saboteze democraţia. Să fie parte la ironia grobiană la adresa unor reprezentanţi ai Cancelariilor occidentale. Nu e sigur că liberalii vor accepta alinierea în continuare în spatele lui Crin Antonescu. Dacă nu vor continua aceeaşi politică „Jos Băsescu!“, dar sub o altă baghetă, în contextul în care s-ar lipi de PDL. Circulă demult zvonuri potrivit cărora aripa nemulţumiţilor liberali ia în calcul detronarea d-lui Antonescu, după europarlamentare, şi prezentarea drept candidat pentru Cotroceni a lui Călin Popescu Tăriceanu.
Aş spune că e târziu, prea târziu pentru o schimbare de discurs din partea d-lui Antonescu.
