Trei întrebări pentru SRI, în scandalul Bica

Trei întrebări legitime, după izbucnirea scandalului de corupţie în care e implicat procurorul-şef al DIICOT. Nu a ştiut SRI despre acest episod din cariera Alinei Bica, înainte de nominalizarea ei pentru această funcţie? A ştiut şi a tăcut? A ştiut şi a atenţionat?

În scandalul provocat de arestarea pro­cu­ro­rului-şef al DIICOT, Alina Bica, într-un dosar de mare corupţie, despre rolul SRI se vorbeşte doar în contextul sprijinului pe care l-a acor­dat DNA. Ca parte a unui rol incontestabil, de altfel, pe ca­re această instituţie îl joa­că, de câţiva ani, pe frontul lup­tei împotriva marii co­rup­ţii.

Nu se vorbeşte, însă, despre modul în care SRI putea opri ajungerea în funcţia de pro­curor-şef al DIICOT a unui om asupra căruia planau sus­piciuni de implicare într-un dosar de mare corupţie. Pen­tru că faptele pentru care, acum, Alina Bica este arestată într-un dosar al DNA – sus­pectare de implicare într-un act de retro­ce­dare ilegală de teren, cu un prejudiciu adus statului estimat la peste 62 de milioane de euro – au fost comise în martie 2011, în pe­rioada în care era secretar de stat la Mi­nis­terul Justiţiei. Cu doi ani înainte de numirea ei în funcţia de procuror-şef al DIICOT, adică, în mai 2014. Unde a ajuns în baza propunerii făcute de ministrul Justiţiei – poziţie ocupată interimar, atunci, de premierul Victor Ponta –, cu avizul consultativ al CSM, numirea în func­ţie fiind făcută de preşedintele Traian Bă­sescu. Acesta este momentul în care intervin mari semne de întrebare. Pentru că este vorba despre un om căruia îi fusese conferit un rol major în sistemul de siguranţă naţională. Şi pentru că, în mod normal, no­mi­na­lizarea pentru o astfel de funcţie trebuie precedată de o verificare minuţioasă.

1. Nu a ştiut SRI despre acest episod din cariera Alinei Bica? Greu de crezut, totuşi, fiind vorba despre un secretar de stat în Ministerul Justiţiei, la vremea respectivă. În plus, SRI a oferit DNA sprijin informativ în această anchetă.

2. A ştiut şi a tăcut SRI? De ce a făcut-o?

3. A ştiut şi a atenţionat SRI? Cui a comunicat faptul că Alina Bica era suspectată a fi parte a unei reţele de corupţie, cu tentacule întinse în lumea politică şi a oamenilor de afaceri? Chiar dacă împotriva Alinei Bica nu existau pro­be concludente, la vremea respectivă, pre­zenţa unui singur indiciu care să ducă spre zona penalului ar fi trebuit să împiedice ajun­gerea ei într-o astfel de funcţie. Această a tre­ia întrebare generează două ipoteze. Fie cel căruia i-a fost comunicată informaţia a ig­norat-o. Fie cel căruia i-a fost comunicată a trecut-o sub tăcere – din proprie iniţiativă sau sfătuit –, sperând ca izbucnirea scan­dalului să-i aducă, prin ricoşeu, un plus de imagine. Dacă ar fi reale, ambele situaţii ar fi extrem de grave, arătând un SRI intrat în jocuri politice.

Oricum, este foarte important să aflăm un răs­puns. Pentru că nu vorbim doar despre un om, ci despre imaginea unei structuri de im­portanţă majoră în sistemul de securitate – şi naţional, şi regional. Deci, despre siguranţă na­­ţională, o problemă ce ne priveşte, indirect, pe toţi. Firesc ar fi ca, în câteva zile, să pri­mim un răspuns din partea ComisieI co­mune permanente pentru exercitarea con­tro­lului parlamentar asupra activităţii SRI. Pri­vind retrospectiv, însă, nu e neapărat şi plau­zibil.

O situaţie asemănătoare a fost la MAI, în pri­măvara lui 2009. Când Cornel Şerban, proas­păt numitul şef al structurii de informaţii şi protecţie internă a ministerului, DGIPI, fusese reţinut de DNA, într-un dosar de corupţie, la nici o lună de la numire. Ministrul de atunci, Dan Nica, declara că nu fusese informat îna­inte despre astfel de „detalii“ de către struc­tura care trebuia să i le fi adus la cunoştinţă, DGIPI. Doi ani mai târziu, în primăvara lui 2011, Internele treceau printr-un episod si­milar. Recent numitul secretar general al MAI, Laurenţiu Mironescu, era ridicat de DNA pen­tru fapte de corupţie, comise înainte de nu­mirea la MAI. Nu a avut DGIPI informaţii? Le-a avut, dar a tăcut? A ştiut, a anun­ţat, dar nu s-a întâmplat nimic? Nu a fost în regulă, oricum. Cu toate acestea, nu am auzit mi­niş­trii de Interne cerând şi făcând apoi public un punct de vedere al DGIPI – ai cărui şefi nu au fost niciodată admonestaţi public, nici când personaje controversate au ajuns în înalte funcţii din Interne, nici când, sub nasul şi urechile ofiţerilor de informaţii, se formaseră încrengături cu iz mafiot. 

Rămâne, deci, de văzut dacă parlamentul va so­licita SRI clarificări. Pentru a afla dacă a fost vorba despre su­perficialitate sau despre un joc dublu. Cum spuneam, însă, speranţele că vom afla adevărul sunt slabe. Pentru că până acum parlamentul nu a reuşit sau nu a vrut să se impună în faţa serviciilor de in­formaţii, dând impresia că, de fapt, nu are ni­ciun control asupra lor. O putere mult prea ma­re a acestora – indiferent de gradul lor de profesionalism – şi un control, de facto, ine­xis­­tent din partea societăţii civile reprezintă, însă, o stare de fapt ce ameninţă cu derapaje democratice grave.