Un cântec de sirenă pentru Vasile Blaga

Va sacrifica Vasile Blaga un posibil an al dreptei, de dragul unor orgolii personale sau, poate, constrâns de contracte pe care oameni din preajma lui le au sau vor să le aibă cu statul?

O mişcare surprinzătoare a venit din partea premierului Victor Ponta imediat după în­tru­nirea recentă a BPN al PDL: invitaţia de a dis­cuta cu acest partid pe tema măsurilor eco­nomice pentru sprijinirea me­diului de afaceri din România şi a celor pentru dezvoltarea clasei de mijloc. De ce vrea Vic­tor Ponta „dialog cons­truc­t­iv“ doar cu PDL – care până mai ieri întruchipa „mafia por­tocalie“ –, nu şi cu Forţa Ci­vică, de exemplu? De ce cu PDL, care a dat oameni pen­tru Guvernul Boc, intens cri­ticat şi ironizat până mai ieri? De ce cu PDL, care a dat oameni pentru Gu­vernul Ungureanu, pe care USL l-a dat jos? De ce acum, şi nu la momentul oportun? In­vi­taţia la acest dialog a fost lansată târziu (rec­tificarea bugetară e deja făcută, scrisoarea de intenţie către FMI, trimisă, noua politică fis­cală, aplicată).

Ce urmăreşte, în atare situaţie, d-l Ponta? Iau în calcul patru posibile variante de răspuns:

1. Decredibilizarea PDL. Dacă vârful PDL va accepta această discuţie pare a fi doar un pre­text de apropiere între nişte facţiuni din cele două partide. Pentru că, acum, discuţia pe te­ma măsurilor economice pentru sprijinirea me­diului privat şi pentru dezvoltarea clasei de mijloc este sterilă. Rectificarea bugetară es­te deja făcută. Scrisoarea de intenţie către FMI a fost tri­misă. Noua politică fiscală es­te în curs de derulare. Cum va explica PDL electoratului acest dialog care, se ştie, nu du­ce nicăieri?

2. Asocierea PDL la ideea de blocaj economic, care să-i mai elimine câteva pro­cente din intenţia de vot, şi aşa firavă.

3. Accentuarea faliilor dintre partidele de dreapta. O uniune a lor este ameninţătoare pentru Victor Ponta, în acest moment. Iar singurul viitor al dreptei, azi, e gruparea ei într-un partid mare de centru-dreapta sau într-o alianţă. Mai ales că există indicii, anul viitor, că PNL nu va intra în cursele electorale alături de PSD. Şi nu este exclus nici să ve­dem un PNL fără Crin Antonescu preşedinte, ceea ce duce spre o posibilă alianţă cu ce­le­lalte forţe de dreapta. Guvernarea îi va mai ero­da d-lui Ponta câteva procente. Coabitarea cu Traian Băsescu a rupt şi ea din încrederea electoratului antibăsist. PC, mai mult ca sigur, nu îi va mai fi alături. Aşa că o alianţă a PDL, FC, PMP, PNŢCD, NR şi cel puţin o aripă li­berală nu e un scenariu comod.

Teren fertil pentru a pune stavilă coagulării dreptei există. Invitaţiei Alianţei D.A. la dialog şi uniune, liderii PDL îi răspund cu ironie şi aroganţă. Vasile Blaga îşi condimentează anun­­ţul că PDL va merge singur la euro­par­la­men­tare cu remarce de genul că nu va face do­naţii „partiduleţelor“. Sulfina Barbu iron­i­zea­ză şi ea PMP, declarând că pretenţiile sale „sunt cam mari pentru ceea ce reprezintă“. Că­tălin Predoiu este la fel de tranşant: „O să avem Co­troceniul, indiferent de cine din rân­du­rile noastre, dar o să-l avem“. Afirmaţia pa­re ha­zardată. Măcar raportând-o la actualul pro­cent electoral şi la eşecul înregistrat de ARD, în toamna anului trecut, când nu s-au ştiut decât foarte târziu numele celor lăsaţi să in­tre în cursa pentru parlamentare. Or, un can­didat la prezidenţiale care să aibă şanse ono­rabile nu se pregăteşte în câteva luni, în tim­pul rămas la dispoziţie de la europarlamentare.

4. O îndepărtare a întregului PDL de Tra­ian Băsescu. Teren fertil, din nou, există. În­tre Vasile Blaga şi Traian Băsescu tensiunile sunt vechi. Evenimentul care a pecetluit ofi­cial schisma a fost protestul neautorizat al po­liţiştilor, din septembrie 2010, de la Ad­minis­traţia Prezidenţială. Vasile Blaga era ministru de Interne. Atunci, au rămas întrebări fără răs­puns: de ce, în condiţiile în care se ştia că sa­lariile (deci, cauza protestului) sunt în res­pon­sabilitatea Executivului, manifestanţii au fost dirijaţi de sindicaliştii din MAI spre Preşedinţie, unde s-a ajuns la scandarea unor sloganuri şi la gesturi sub demnitatea unui om al legii? Cum de nu a ştiut Protecţia Internă, subor­do­nată ministrului, că se pregăteşte o astfel de manifestare, cu iz politic şi cu încălcarea le­gii? Semne de întrebare a ridicat şi plecarea din Capitală a ministrului, în ziua protestului. Să fi minimalizat, atunci, d-l Blaga dimen­siu­nea acţiunii de protest a subalternilor săi? Să fi fost neinformat sau dezinformat de DGIPI că lucrurile sunt sub control? D-l Blaga nu a mai clarificat aceste aspecte. A fost apoi „he­moragia de cadre“ din primăvara anului tre­cut, când trădarea în masă pe care au făcut-o oameni din PDL – unii, „locotenenţi ai lui Va­sile Blaga“, cum îi numeşte Traian Băsescu – a dus la căderea Guvernului Ungureanu. A ur­mat atitudinea neprietenoasă pe care Vasile Bla­ga a avut-o faţă de grupul reformator din PDL, susţinut de Traian Băsescu.

Se va lăsa, acum, ademenit Vasile Blaga de cân­tecul de sirenă al lui Victor Ponta? Va sa­crifica un posibil an al dreptei, de dragul unor orgolii personale sau, poate, constrâns de con­tracte pe care oameni din preajma lui le au sau vor să le aibă cu statul? Va sacrifica PDL, împingându-l spre sciziune şi oferindu-i perspectiva ieşirii din parlament? //